Înapoi
Acasă
Biblia

Problema curăției


Pe măsură ce autorul cărții Evrei își derulează epistola intens doctrinală, ne face clar faptul că scopul doctrinei este acela de a schimba vieți. Foarte puțin contează câtă teologie cunoști; foarte puțin contează dacă scrii tratate doctrinale pe tema preoției melhisedechiene a lui Isus Hristos; foarte puțin contează dacă înțelegi și poți să explici tot ce este scris în această epistolă; dacă această cunoștință nu-ți schimbă viața, este de mică valoare.

Ce contează dacă cunosc toate aceste lucruri și altele pe deasupra:

- Dacă nu pot să fiu blând cu soția și copiii acasă; dacă mă aflu în conflict permanent cu oamenii la locul de muncă; dacă sunt un om cu care se cooperează dificil, antipatic, plin de vrajbă, supărăcios, un bârfitor sau un nepăsător (Evrei 13:1-3)?
- Dacă nu pot trăi în curăție morală sau trăiesc pentru aceleași scopuri ca și un necreștin, banii și altele (Evrei 13:4-9)?
- Dacă viața mea spirituală se deteriorează; dacă nu am râvnă pentru El; dacă nu mă închin Lui cu buzele și cu viața; dacă nu Îi sunt supus (Evrei 13:10-17)?

Teologia noastră trebuie să se traducă în viața pe care o ducem, altfel este de mică valoare. Primul domeniu de aplicație specifică, pe care autorul cărții Evrei îl abordează, este cel relațional (13:1-3). Al doilea domeniu este cel al curăției. Autorul pune problema curăției în două sfere de acțiune din viața noastră în care, fără îndoială, se duc adesea cele mai aprigi lupte: moralitatea și banii.

Moralitatea

Banii constituie un subiect important, dar în aceste pagini ne vom ocupa de capitolul moralitate. Evrei 13:4 spune: Căsătoria să fie ținută în toată cinstea și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari. Două dintre cele mai uluitoare impacturi pe care creștinismul timpuriu le-a avut asupra culturii laice de la acea vreme au fost în domeniul căsătoriei și al moralității. Noi care am crescut într-o societate creștină nu putem aprecia schimbările radicale pe care creștinismul le-a adus. Astăzi noi stăm de cealaltă parte a istoriei creștine, într-o perioadă numită de mulți eră post-creștină, în care fundațiile morale ale lumii noastre vestice puse pe principii creștine, și chiar creștinismul, se degradează sub ochii noștri. Luptăm împotriva acestei degradări și o deplângem. Încercăm să votăm politicienii potriviți. Încercăm să abrogăm legile morale corecte. Vociferăm cu privire la televiziune și muzica modernă. Dar toate aceste eforturi se dovedesc în cele din urmă a fi zadarnice pentru că temelia societății noastre s-a prăbușit. Creștinismul biblic este abandonat, și totodată și moralitatea pe care acesta a adus-o. Reziduul moral rămas se datorează în cea mai mare parte supraviețuirii influenței creștine, dar cum aceasta se evaporă, la fel se va întâmpla și cu principiile noastre morale. Doar o întoarcere cu 180° la credință va schimba mersul lucrurilor.

Un vorbitor creștin a fost întrebat care dintre principiile morale acceptate în ziua de astăzi vor persista în următorii 20 de ani. Răspunsul lui a fost o invitație la a privi în urmă cu 20 de ani și a vedea care din principiile morale și valorile pe care societatea le-a prețuit atunci, au fost abandonate pe parcurs. Gândiți-vă la schimbările survenite în ceea ce privește homosexualitatea, promiscuitatea de la TV, influența creștină din școli. Ce anume considerăm imoral astăzi și cel mai probabil va suferi schimbări peste 20 de ani? Ce rămâne tabu? Incest; pedofilie; eutanasie; poate și altele. Toate acestea vor fi acceptate ca parte integrantă a societății noastre, cel mai probabil în zilele noastre. De unde știm acest lucru? Pentru că toate aceste lucruri erau considerate părți integrante în societățile civilizate înainte de invazia creștinismului.

Când Hristos a intrat în viețile primelor generații de credincioși, ei au fost radical schimbați. Și această transformare n-a fost nicăieri mai evidentă decât în domeniul purității sexuale și al relațiilor maritale. Să începem cu căsătoria.

Cuvântul cinste înseamnă "păstrat ca un lucru de mare valoare, stimat, extrem de scump". O traducere literală sugestivă a versetului Evrei 13:4a spune: "Căsătoria să fie prețioasă pentru voi toți". Căsătoria ținută în onoare, căsătoria văzută ca ceva foarte prețios nu a constituit o caracteristică în era Nou Testamentală în rândul oamenilor, nici de atunci încoace lucrurile nu au stat altfel, cu excepția creștinilor adevărați care au păzit mărturia.

Desconsiderarea căsătoriei întotdeauna a mers mână în mână cu desconsiderarea femeii. Acolo unde femeia este devalorizată, în mod natural căsătoria este devalorizată. Un citat faimos al liderului grec din vechime, Apolodor, deși total exagerat, arată totuși clar viziunea grecească asupra femeilor și asupra căsătoriei la acea vreme, "Avem hetairai (curtezanele) pentru satisfacerea sexuală, avem pallakai (concubinele) pentru a ne îngriji trupurile și a ne purta de grijă atunci când suntem bolnavi, însă soțiile cu care suntem căsătoriți legal sunt pentru a avea copii legitimi și pentru a fi gardieni credincioși ai averilor din casă".

În timpul secolului al XVII-lea, în Rusia, o națiune saturată mai degrabă cu o formă de creștinism pervertit și superstițios decât cu realitatea creștinismului, femeile erau tratate în același fel. În biografia extraordinară a lui Robert Massie, Petru cel Mare, citim despre acest concept păgân despre femei.

O femeie era privită ca și un copil prostuț, neajutorat, fără valoare intelectuală, iresponsabilă din punct de vedere moral și, dacă i se acorda cea mai mică șansă, de o promiscuitate entuziastă... Odată căsătorită, noua soție își ocupa locul în casa soțului ei, asemenea unui sclav domestic însuflețit, și care avea drepturi doar prin el. Sarcinile care îi reveneau vizau îngrijirea casei, confortul lui și aducerea pe lume a copiilor lui. Dacă avea suficient talent, putea să fie stăpâna casei, avându-i în subordine pe slujitori; dacă nu, în absența stăpânului, slujitorii preluau comanda fără a o întreba sau fără a-i spune nimic... Dacă soțul nu era mulțumit, existau proceduri pentru îmbunătățirea situației. În cele mai multe cazuri, unde doar o corecție blândă era necesară, el putea să o bată... Uneori bătăile erau atât de severe încât femeia murea; atunci bărbatul era liber să se recăsătorească... [Divorțul era și el un lucru obișnuit însă] Biserica ortodoxă permitea doar două soții moarte sau două divorțuri, cea de-a treia soție trebuia să fie ultima.

Un semn al creștinismului veritabil este înțelegerea faptului că mariajul este onorabil, are valoare. Când Dumnezeu nu este cu adevărat cinstit în mijlocul celor care susțin că sunt poporul Lui, veți observa că nu se acordă importanța cuvenită căsătoriei, ea este așezată pe un loc secundar, chiar disprețuită. Astăzi, în rândul celor care susțin a fi credincioși evanghelici, divorțul are o rată aproape identică cu cea din comunitatea laică. Nu așa ar trebui să fie. Prea mulți se identifică cu comediantul Groucho Marx care a spus: "Am fost căsătorit de un judecător, ar fi trebuit să cer și prezența juraților."

Curăția sexuală

Când autorul cărții Evrei le-a spus cititorilor săi să țină patul căsătoriei nespurcat, el a folosit cuvântul "pat" ca eufemism pentru actul sexual. Preacurvia, care apare în acest verset, se referă la infidelitatea cuiva care este căsătorit, în timp ce curvia (porneia) este un termen folosit în general pentru a reda orice fel de impuritate sexuală. Din nou, aceste lucruri au fost extrem de radicale la vremea când a fost scris Noul Testament. Puțini bărbați considerau orice formă de practică sexuală ca fiind dincolo de limitele permise (desigur că aveau alte reguli pentru soțiile lor). În timpul lui Alexandru cel Mare, homosexualitatea era considerată o practică naturală, chiar și pentru bărbații heterosexuali. Romanii au urmat aceeași idee, dând frâu liber dorințelor impulsive oridecâteori era posibil. Vreme îndelungată în istorie, copiii au fost considerați jucării sexuale, nimeni nu s-a gândit prea mult la această problemă.

În această mocirlă a lumii a pătruns mesajul harului răscumpărător, și împreună cu el, un nou standard de curăție. Importanța lui nu a fost imediat recunoscută, așa cum vedem în 1Corinteni 6:11-18, unde chiar bărbații creștini nu vedeau ca fiind greșit faptul de a merge la prostituatele din templu. Dar pe măsură ce creștinismul se răspândea în lumea întreagă, cultura popoarelor era schimbată. Căsătoria a devenit valoroasă și onorată, femeile au fost privite ca și ființe umane egale, copiii au fost protejați și păstrați curați, toate formele de comportament sexual în afara căsătoriei au fost condamnate, puritatea a fost înălțată la rang de cinste, iar când cineva cădea, consecințele erau cutremurătoare. Este adevărat că uneori biserica a mers prea departe. The Scarlet Letter (Litera stacojie) a lui Nathaniel Hawthorn este un exemplu în acest sens, toate evenimentele prezentate în ea, cel mai probabil nu au avut loc niciodată. Pentru unicul ei păcat, Hester Piney a fost osândită să poarte pe îmbrăcăminte o literă "A", pentru ca toți să știe de adulterul ei. Nu exista iertare și reconcilierea nu era posibilă.

Suntem conștienți cu toții de natura nebiblică a neiertării, dar cu siguranță, pendulul a trecut acum de cealaltă parte. Astăzi, de la reclame până la emisiuni TV, muzică, totul este infiltrat de imoralitatea sexuală. Este evident că suntem forțați până la un punct, să devenim insensibili față de acest fapt. Sensibilitățile noastre nu pot fi șocate în mod constant și să supraviețuiască. Dar cum ar fi fost să trăim sub pământ începând cu anii 1950 și să revenim brusc la suprafață în secolul XXI? Ceea ce Billy Graham a spus despre scriitorii contemporani este adevărat în atât de multe domenii: "Scrierile lor sunt asemenea unor picuri dintr-o conductă spartă".

David Wells a certificat faptul că în America nelegitimitatea a crescut cu 400% din 1960. "În 1990, în cel mai groaznic lăcaș de nelegitimitate din societatea noastră, 65.2% din copiii negri s-au născut din mame necăsătorite. La un procent de peste 26%, Charles Murray estimează că sărăcia va deveni endemică și virtual ireversibilă. Acesta este punctul în care a ajuns acum America albă." Rata divorțului a crescut cu 200% în timpul aceleeași perioade, rezultatul fiind că mai puțin de 60% din copii trăiesc împreună cu ambii părinți biologici. Deși crima violentă a scăzut destul de recent, totuși ea a scăzut de la înălțimi uluitoare. Din 1960 până în 1990 crima violentă crescuse cu 560% și rata sinuciderii în rândul adolescenților cu 200%. În plus, milioane de copii nenăscuți și-au pierdut viețile de când Roe v. Wade a legalizat avortul în 1973. Chiar și astăzi, acolo unde creștinismul nu a infiltrat cultura unei țări, este normal ca femeile și căsătoria să fie dezonorate.

Oricât de urât ar apărea situația aceasta, totuși ea se înrăutățește, pentru că Dumnezeu nu va privi la nesfârșit opusul, în timp ce oamenii ignoră porunca Sa cu privire la curăție. De fapt, El va judeca aceste păcate. Judecata vine sub două forme. Este o judecată temporară și naturală pe care o experimentăm deja ca societate. Suntem înconjurați de familii dezmembrate, copii nedoriți, boli venerice, SIDA, etc. "Nu este posibil să trăim și să acționăm împotriva naturii morale a universului dată de Dumnezeu și să nu suferim consecințe îngrozitoare (Efeseni 5:3)", ne reamintește John McArthur. Apoi este judecata veșnică. Este nevoie să citim cu atenție 1Corinteni 6:9,10; Efeseni 5:5,6; 1Tesaloniceni 4:3-7; Apocalipsa 21:8 și 22:15 pentru a vedea că cei care susțin că sunt creștini și care totuși trăiesc în continuu în imoralitate nu fac altceva decât să se înșele. Este posibil ca un creștin să cadă într-un păcat moral, dar nu va avea ca stil de viață imoralitatea. Este posibil să cădem într-o cocină de porci, dar nu este posibil să devenim porci.

Toate aceste lucruri au fost noi și revoluționare în primul secol. Castitatea în societatea de atunci era irațională și părea imposibilă. Totuși, creștinii transformați de Duhul Sfânt și îmbrăcați cu putere pentru a trăi în sfințenie au realizat imposibilul. Au trăit într-o lume mai saturată de sex și de imoralitate decât cea de astăzi, și au trăit deasupra murdăriei. Acesta a fost unul dintre lucrurile care i-a atras pe oameni să vină la ei. Cum au putut acești creștini să fie altfel decât toți ceilalți? Cum de au putut să trăiască moral? Prin ce putere au fost transformați încât au putut să trăiască în curăție în mijlocul unui popor nesfânt, cu bucurie și entuziasm pentru Dumnezeul lor?

Vorbim despre o metodă de mărturisire. Vorbim despre evanghelizarea prin modul de viață. Viețile lor transformate în ceea ce privește moralitatea au fost asemenea unui magnet, care fie că a chemat acești oameni zdrobiți și păcătoși la Hristos, fie că i-a respins. Este oare rândul nostru acum? Întrucât lumea în care trăim devine tot mai întunecată și tot mai perversă din punct de vedere moral, este posibil ca lumina curăției noastre să devină cea mai bună armă evanghelică din arsenalul nostru?

Întrucât este foarte improbabil ca America să devină mai morală în viitorul apropiat, prilejul de a arăta frumusețea sfințeniei lui Dumnezeu în viețile noastre este fără precedent în istoria recentă. Întrebarea care se pune este aceasta: Vor arăta viețile noastre o trăire atât de diferită de cea a oamenilor din jurul nostru încât curăția lui Dumnezeu să fie arătată?

Este curăția ta evidentă în căsnicia ta? Este evidentă în modul în care tratezi persoana de sex opus? În limbajul și glumele pe care le faci la locul de muncă? În ceea ce urmărești la TV, în filmele pe care le vizionezi? În muzica pe care o asculți? În felul în care te îmbraci? Dumnezeu îi cheamă pe cei care Îl urmează la o viață de curăție care să fie extrem de evidentă pentru lumea care îi privește.

Din articolul "La acestea să vă gândiți" ianuarie 2004 - volumul 10, numărul 1
autor Gary E. Gilley
Tradus de Estera Sandau


Căsătoria și familia creștină