Înapoi
Acasă
Biblia

Citate:

Înțelegerea Bibliei


"Oamenii nu resping Biblia fiindcă găsesc greșeli în ea, ci fiindcă ea găsește greșeli la ei" (John Blanchard)

"Un suflet umil și doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mândru, arogant și îngâmfat va eșua jalnic să le înțeleagă" (J.C.Ryle)

"Omul care o citește superficial va trăi superficial, iar un creștin superficial este cea mai patetică parodie a adevărului" (John Blanchard)

"Cele 10 porunci ale interpretării Bibliei"

1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se potrivește cel mai bine textului.
2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnând a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luând în considerare tot materialul biblic privitor la subiect.
3. Caută să ajungi la interpretarea care se potrivește cel mai bine exprimării textului.
4. Bazează-ți interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în grecește și evreiește.
5. Derivă interpretarea textului dintr-o atentă examinare a contextului imediat.
6. Nu cita surse savante, (1) afară din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sunt confirmate de textul propriu-zis.
7. Interpretează profețiile și viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelații și în conformitate cu învățăturile explicite ale Bibliei.
8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva.
9. Nu faceți ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretați fiecare parte în lumina propriilor ei revelații și în contextul ei înainte de a încerca să înțelegeți legătura care există între aceste părți.
10. Interpretează realitățiile spirituale descrise de Biblie, având înțelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai mare decât finita noastră pricepere.

Jertfa Lui Hristos

"Nu există o moarte a păcatului fără moartea lui Hristos" (John Owen)

"Nu se pune problema morții păcatului fără ca să aibe loc moartea lui Isus" (John Owen)

"Dacă Hristos nu ar fi murit, atunci păcatul nu ar muri, în veci, în păcătos" (John Owen)

Virtutea umană nu-i poate fi egal
"Ascultarea nu va repara nelegiuirile trecutului, căci ea este o datorie în sine, iar ceea ce la rândul ei este o datorie nu poate compensa o alta... Omul era dator cu ascultarea încă înainte de a fi păcătuit și de aceea rămâne datoria lui și după ce a făcut-o, cum a fost și înainte. Totuși, o datorie nouă (aceasta este păcatul, fărădelegea), nu poate fi plătită cu o datorie veche...De la creație, datoria noastră a fost ascultarea de lege...dar prin căderea în păcat ne-am făcut încă o datorie care este pedeapsa legii, iar după cum datoria de a asculta de lege trebuia satisfăcută prin respectarea ei, tot așa datoria de plată a încălcărilor ei, trebuie satisfăcută prin suferință" (Stephen Charnock)

"Ispășirea (moartea) lui Hristos este suficientă (pentru mântuirea) tuturora, dar eficace doar pentru unii, și anume, doar pentru aceia care-și însușesc (acceptă) beneficiile ei"

"Hristos nu a murit condiționat pentru oameni, ci dacă vor crede. Dar, El a murit pentru toți aleșii lui Dumnezeu, pentru ca aceștia să creadă". (John Owen)

"Nu toți sunt mântuiți prin moartea lui Hristos, dar toți care sunt mântuiți, sunt mântuiți prin moartea Lui; moartea Lui este suficientă pentru a-i salva pe toți, la fel cum soarele este suficient pentru a-i lumina pe toți; dar dacă cineva clipește (își închide ochii!), pe acela soarele nu-l va lumina" (Henry Smith)

Este pentru toți
"Misticul Soare al Neprihănirii (a spus sf.Ambrozie) a răsărit pentru toți, a venit la toți, a pătimit și a înviat din morți pentru toți - dar dacă cineva nu crede în El (în Hristos), acela se lipsește singur de binele pe care i-l poate face. Doar dacă unul își închide ferestrele pentru a elimina razele soarelui asta nu înseamnă că soarele nu este pentru toți". (Isaac Barrow)

"Dacă El ar ascunde păcatul, sau l-ar ignora, ar greși. Dacă l-ar fi lăsat încă asupra noastră, ar fi dus la moartea noastră. De aceea, a trebuit Isus să ia asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturora, și astfel să ne scape, pentru că luându-o asupra Lui, după cum a și făcut-o în dragostea și Legea Lui, înseamnă că dacă acum El trăiește și noi vom trăi împreună cu El, și cine și-ar dori mai mult ?" (John Bunyan)

"El nu ne-a judecat după păcatele noastre". De ce nu ne-a judecat Dumnezeu pentru păcatele noastre? Nu fiindcă l-a judecat pe un Altul pentru ele? Pe un Altul care a luat păcatele noastre asupra Lui și despre care s-a spus că "Dumnezeu l-a pedepsit cu mânia Lui îngrozitoare"? Și pentru ce l-a pedepsit, dacă nu pentru păcatele noastre? O, Doamne îndurător, Tu ești prea drept să te răzbuni de două ori pentru aceleași nelegiuiri și fiindcă ți-ai îndreptat îngrozitoarea mânie asupra Lui, acum nu o vei mai abate și asupra noastră, ci pedepsindu-l pe El după fărădelegile noastre, pe noi, ne vei răsplăti după meritele Sale!!" (Sir Richard Baker)

Întruparea Domnului Isus

"Aceasta este minunea și surpriza ideii și actului întrupării: că Dumnezeu putea și devenea trup; că Dumnezeu intra în această viață pe care noi oamenii o trăim, limitându-se în timp și spațiu pentru ca ochii oamenilor să-l poată vedea și să nu moară. Doar așa l-au putut "vedea" Cel Nevăzut. Creatorul apărea în mijlocul creației Sale într-un fel în care aceasta să-l poată vedea și cunoaște. De aceea, aproape de încheierea acestei misiuni El a putut spune cu satisfacție: "Am făcut cunoscut numele Tău, oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume" (Ioan 17:6), fiindcă prin întrupare a putut face acest lucru cu succes". (adaptare după, Charles Swindoll)

"Fiindcă Hristos este om, el poate ispăși pentru el și poate simți împreună cu el. Fiindcă Hristos este Dumnezeu, ispășirea săvârșită de El are o valoare absolută, iar unirea omului cu Dumnezeu pe care astfel o realizează, este desăvârșită" (John Blanchard)

"Prin întrupare, El a luat chipul unui rob în timp ce a păstrat chipul lui Dumnezeu. Este exact ceea ce face posibilă mântuirea noastră și o realizează" (William Hendricksen)

"Povestea încarnării este o poveste a coborârii și a înălțării...Mă gândesc la ideea coborârii jos, jos de tot apoi a înălțării sus, sus de tot. Mă gândesc la coborârea nu doar în umanitate, ci la acele nouă luni care preced nașterea umană...și apoi la coborârea și mai jos în moartea trupului de om. Cineva se poate gândi la imaginea unui scufundător, care se dezbracă de haină după haină, dezgolindu-se, și zvâcnind în aer, plonjează în apa verzuie, caldă și luminată de razele soarelui, coborând până la apa rece și întunecată din adânc, la noroiul și mizeria de pe fundul mării, dar urcând din nou, cu plămânii goliți de aer, la apa caldă și luminoasă ieșind în cele din urmă în bătaia soarelui ținând triumfător în mână obiectul pentru care a sărit în apă. Acest obiect recuperat este natura umană, însă pe lângă aceasta și întreaga creație, noul univers" (după C.S.Lewis)

Credință

Despre obiectul credinței:

"Credința nu privește la ea însăși" (Vance Havner)

"Credința nu este un act săvârșit o singură dată, ci o neîntreruptă privire aruncată din inimă, lui Dumnezeu" (A.W.Tozer)

"Credința nu are nici o valoare, dacă nu ne leagă de Dumnezeu" (Vance Havner)

"Nădejdea mea e pusă-n nimic altceva
Decât în al Lui sânge și-n neprihănirea Sa.
Nu îndrăznesc în nimic să mă bizuiesc,
Decât în al Său Nume dumnezeiesc!
Pe Hristos stau, stânca tare
Oriunde altundeva, sunt nisipuri mișcătoare!" (Edward Mote)

Despre necesitatea credinței:

"A trăi prin credință este un lucru mult mai sigur și mai plăcut decât să trăiești după simțuri sau după fapte" (C.H.Spurgeon)

"Credința este o încredințare de sine Marelui Doctor, o lăsare a cazului nostru în mâinile Lui" (Augustus H.Strong)

Credința înseamnă a fi absolut sigur de făgăduința lui Dumnezeu și că ceea ce aștepți de la El, se va împlini. Bazarea cuiva pe faptele pe care le face nu poate să producă decât o iluzie că vor fi suficiente, că ele vor satisface cumva standardul de sfințenie la care aspiră, și că ascultarea acestuia este uniformă, imaculată. Credința este o "încredere neclintită", o "puternică încredințare", un "știu că", pe când legalismul înseamnă un "sper că", un "poate", "vom vedea", "voi afla atunci". Cu alte cuvinte, el reprezintă o năzuință deșartă. În vreme de prigoană, legalismul nu ține. Odată, un creștin a fost adus în fața unui tribunal care-i condamna pe creștini. Acesta le-a spus că în ciuda a tot ceea ce-i făceau nu puteau să-l clatine fiindcă el credea că dacă își încredințase viața în mâna lui Dumnezeu, El îi va fi credincios în necazul lui. Atunci judecătorul l-a întrebat: "Crezi oare că cei de teapa ta vor ajunge în slavă, cu Dumnezeu?" Răspunsul a fost: "Eu, nu cred că! Eu, știu sigur că așa va fi!"
Credința nu este un "cred că". Ea este un "știu sigur". Credința creștinului este o speranță transformată în certitudine.

Bietul pliniu
Pliniu, guvernatorul Romei în Asia Mică a celui de-al doilea secol după Hristos a fost atât de stupefiat de creștinii aduși înaintea lui pentru a fi judecați încât a decis să-i scrie o scrisoare Împăratului Traian pentru a-i solicita sfatul. Iată ce spune că l-a încurcat și tulburat atât de mult la acești oameni. Odată un creștin necunoscut a fost adus înaintea lui, iar Pliniu a început să-l amenițe spunându-i:

"Te voi exila!"
"Nu poți s-o faci" a venit răspunsul, "căci toată lumea este Casa Tatălui meu!"
"Atunci, te voi omorâ!"
"Nu poți s-o faci", a răspuns creștinul, "fiindcă viața mea este ascunsă împreună cu Hristos în Dumnezeu"
"O să-ți confisc averea!" a strigat Pliniu
"Nu poți s-o faci fiindcă averea mea este în ceruri!"
"O să te alung dintre oameni și nu o să mai ai nici un prieten!" a venit o ultimă amenințare.

Și încă odată răspunsul calm a fost,

"Nu poți s-o faci fiindcă am un priten nevăzut de care tu nu poți să mă
desparți!"

Săracul Pliniu! Ce-a putut să facă necăjitul guvernator cu toată puterea de a lăsa sau de a lua viața oamenilor, de a amenința, tortura, și exila după bunul plac? Nimic, unui adevărat creștin! Ești tu intimidat de oameni și de trufia lor ? Dacă ești un creștin, suflarea lor otrăvită nu te poate atinge. Înaintea ta despoții și tiranii sunt dezarmați și și neputincioși!

Credința este un dar:

"Credința este un dar de la Dumnezeu. Nu este un merit, un efort personal sau o strădanie religioasă a omului. De fapt, a confunda credința cu cele menționate mai sus, indică o bază legalistă a legăturii cu Dumnezeu și a vieții spirituale (dacă mai poate fi una!), și nu o autentică relație cu Dumnezeu bazată pe credință și pe meritul lui Isus Hristos! O astfel de "credință" este o urâciune și o amăgire, respinsă de Dumnezeu. Ea este o ispitire a harului Său îmbelșugat care ne-ar "dărui-o fără plată" în schimbul acceptării de către noi a neprihănirii lui Hristos în locul neprihănirii de sine. Este necesară reafirmarea permanentă a acestui adevăr fundamental, fiindcă omul, în rebeliunea sa împotriva lui Dumnezeu, rămâne totuși o ființă incurabil religioasă care caută să-și satisfacă acest instinct prin a-și crea propriile divinități și crezuri compatibile cu acestea. Pe acestea le preferă, negreșit, în favoarea Dumnezeului Celui Viu, fiindcă aceste marionete îi permit lui să tragă sforile și să evite orice constrângere rezultată din vreo obligație morală față de ele!"
(Acest pasaj este adaptat și inspirat după Geoffrey B. Wilson)

"Credința îl recunoaște pe Isus ca fiind Domnul inimilor noastre pe când legalismul, efortul de sine, întronează eu-l pe tronul inimilor. În schimbul primirii adevăratei credințe, în dar, păcătosului i se solicită renunțarea necondiționată la orice merite personale și încetarea oricărei tentative de a-și găsi justificare prin fapte... Numai abandonarea tuturor ideilor preconcepute despre credință, poate face loc credinței cu care un păcătos se poate, cu adevărat, apropia de Dumnezeu. "Lumea i-ar oferi lui Dumnezeu, aproape orice, cu excepția acestui element strict necesar, al credinței...fiindcă, "numai credința", este prea umilitoare" (după Frank Gabelein - fost director la Stony Brook School și coeditor la cunoscuta revistă "Christianity Today" )

Descrierea unui credincios

"Un adevărat credincios este o ciudățenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbește cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se așteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se golește singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaște că a greșit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câștiga; dăruiește la alții, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul și cunoaște necunoscutul!" (A. W. Tozer)
Ție ți se potrivește o astfel de descriere? Ești un adevărat credincios?

Iad

"Toate drumurile care duc în iad sunt drumuri cu sens unic"
Anonim

"Iadul este adevărul înțeles prea târziu!"
H.G.Adams

"Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin"
Augustin

"Chiar dacă lacrimile fiecărui păcătos damnat ar fi cât un ocean întreg, totuși luate împreună toate aceste oceane nu ar putea vreodată să stingă măcar o scânteie a focului cel veșnic"
Thomas Brooks

"Cei osândiți vor sta în iad atâta vreme cât lui Dumnezeu îi este dat să stea în paradis"
T.Brooks

"Moartea a doua este continuarea morții spirituale, într-o altă dar nesfârșită existență"
E.G.Robinson

"În iad, chiar și Evanghelia este o veste proastă"
Anonim

"Acela va avea iadul ca datorie, care nu a primit cerurile în dar"

"Prea târziu!" stă scris pe porțile Iadului.

"Dumnezeu nu are decât un iad și este al acelora pentru care păcatul a fost în mod obișnuit, un rai pe acest pământ!"
Thomas Brooks

"Ieșire" nu este un cuvânt aflat în vocabularul iadului.
Robert G.Lee

"Și tu vei fi un credincios într-o bună (?!) zi. Dacă niciodată nu ai crezut pe pământ, vei crede pentru totdeauna în iad!"
B. North

"Iadul poate fi o locuință. Dar cu siguranță, nu va fi un loc de odihnă"
Thomas Watson

"Oamenii nu se află în iad fiindcă Dumnezeu este mâniat pe ei. Ei se află în mânie și-n întuneric, fiindcă ei i-au făcut luminii, care se revarsă fără încetare de la Dumnezeu, ceea ce i-a făcut omul care și-a scos singur ochii!"
William Law

"Dacă îmi este teamă de păcat, nu trebuie să-mi fie teamă de iad"
Rowland Hill

"Știți ce face Cerul să fie Cer? Comuniunea cu Dumnezeu. Dar știți ce face Iadul să fie Iad? Este separarea de Dumnezeu!"
R.B.Kuiper

"Cei pierduți, vor suferi veșnic satisfacerea dreptății divine, însă niciodată nu o vor satisface"
John Murray

"Acelora care sunt pentru Dumnezeu niște păcătoși incorigibili (încăpățânați), Dumnezeu le va fi un Judecător implacabil (încăpățânat)"
Matthew Henry

"În iad, păcătosul va fi totdeauna pe moarte, dar nu va muri niciodată"
T.Watson

"Iadul va fi răsplată aceluia care nu a primit Cerul în dar".
Anonim

"Ziua Judecății de Apoi este îndepărtată. Ziua Judecății tale, este aproape!"

Exemplu

O fată i-a spus odată unui pastor: "Când spuneți că toți oamenii sunt frați sper că nu vreți să spuneți ca fratele meu!"

Biserică

"Reacția pe care Biserica nu ar trebui să o producă în comunitatea ei este indiferența. Dumnezeu nu a rânduit Biserica pentru a fi un frigider în care să se păstreze o pietate perisabilă. El a dorit-o să fie un incubator din care să iasă convertiți! A avea o biserică are rost doar în vederea evanghelizării restului lumii!"

"Biserica este singura organizație omenească care există doar pentru beneficiul ne-membrilor ei, evidențiind prin aceasta adevărul că misiunea stă la baza existenței bisericii". (William Temple)

10 deosebiri profunde dintre lege și har

Legea ne desparte de, ne îndepărtează și ne izolează de Dumnezeu
Harul ne apropie de Dumnezeu, ne unește cu El și ne alipește la El
Legea ne obligă să privim la noi înșine
Harul ne îndeamnă să privim la Dumnezeu
Legea ne obligă să recunoaștem că suntem neputincioși și neajutorați
Harul ne face să ne încredem în ceea ce Dumnezeu poate și este dispus să facă
Legea ne face preocupați de sine
Harul ne preocupă cu Dumnezeu
Legea ne arată că suntem păcătoși, nelegiuiți și pierduți
Harul ne descoperă că Dumnezeu este plin de îndurare și de o dragoste salvatoare
Legea îți spune: FĂ!
Harul îți spune: FĂCUT!
Legea ne oferă neliniște, insatisfacție, nesiguranță
Harul ne oferă încheiere, odihnă și siguranță
Legea ne spune să ne temem
Harul ne spune să nădăjduim
Legea ne osândește și pretinde pedepsă, fără milă
Harul aduce mântuire și oferă îndurare
Legea se așteaptă la perfecțiune din partea noastră
Harul ne oferă perfecțiunea lui Hristos în schimbul imperfecțiunii noastre

La fel cum uleiul nu se amestecă cu apa tot așa nici harul lui Dumnezeu nu se poate amesteca cu Legea. Nu încercați să o faceți! După cum ne-o demonstrează realitatea peisajului nostru religios, dintr-o astfel de combinație s-au născut "monștrii"!! (după, Dale Ratzlaff, Sabbath in Crisis)

Păcatul

"Prin a îngădui un singur păcat în viața noastră ne dezarmăm singuri și ne lipsim de apărarea (protecției) conștiinței noastre împotriva altora. Cel ce poate să-și sfideze conștiința pentru unul singur nu poate pleda nevinovat față de un altul, pentru că dacă nu este speriat de Dumnezeu (în conștiința lui) din cauza unuia singur, nu va fi nici de celelalte. "Cum aș putea să fac asta și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" a spus Iosif atunci când i s-a oferit nu numai să se culce cu nevasta lui Potifar ci și să mintă! Pentru el porunca a 9-a a fost la fel de importantă ca și a 7-a!" (William Gurnall)

"La fel cum omul poate fi ucis înecat cu o muscă cum ar fi sfâșiat de un leu, tot așa și un păcat mic poate trimite sufletul în iad cum ar face-o un păcat mare" (Daniel Cawdray)

Reputabilul Richard Baxter a schițat acest imaginar dialog care ar trebui purtat cu diavolul:
Diavolul: "Dar, nu e vorba decât de un păcat, restul vieții tale este bun și sfânt! Haide, fă-l!"
Răspuns: "Dacă un om este un ucigaș, sau un trădător, îl vei ierta fiindcă restul vieții lui este bun, dar totuși este acuzat doar de un singur păcat ? ... "Cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate" (Iacov 2:10). Într-adevăr, Dumnezeu judecă după simțirile inimii, după caracteristica principală a vieții cuiva...dar inima și viața cuiva este păcătoasă, pământească și carnală chiar dacă ea se caracterizează printr-un singur păcat grosolan! De ce? Pentru că chiar dacă are un singur idol, omul acela este un idolatru, chiar dacă are o nevastă și mai ține o curvă, omul acela este un preacurvar. Dacă l-ai iubi pe Dumnezeu ai renunța la păcatul tău, dar dacă iubești un singur păcat mai mult decât pe Dumnezeu, atunci întreaga ta viață este caracterizată de acesta"

Comentariul puritanului Ezekiel Hopkins:
"Căci, cine păzește toată Legea, și greșește într-o singură poruncă, se face vinovat de toate" (Iacov 2:10), spune că încălcarea unei porunci înseamnă și încălcarea celorlalte, dar nu este echivalentul încălcării lor, fiindcă sunt mulți care poate fură, dar nu ucid, mulți care ucid dar nu comit adulterul, pentru că încălcarea unei singure porunci înseamnă sfidarea autorității pe care o are fiecare și prin care au fost date toate poruncile. Deoarece autoritatea marelui Dumnezeu este una și aceeași în toate aceste legi, cel ce încalcă una dintre ele nesocotește această autoritate și, evident, declară că nu le respectă nici pe celelalte"

"Un păcat nu rămâne singur atunci când este justificat"

"Un singur păcat se dublează atunci îi luăm apărarea"

"Scuzând un păcat ne vom face vinovați de două" (adaptări după Henry Smith)

De ce trebuie examinate inimile și conștiințele ? Nu trebuie examinate și faptele?
"Este deosebit de important să-ți cercetezi păcatele spiritului tău, ale inimii și ale minții tale. La fel cum păcatele conducătorilor sunt mai mari decât ale oamenilor de rând, păcatele inimii sunt mai mari decât ale trupului, fiindcă ea este cea care-i determină comportamentul. De asemenea, este foarte important să te examinezi pe sine pentru a-ți descoperi păcatele inimii deoarece dintre toate păcatele, acestea se maschează cel mai ușor, urmările lor sunt mult mai grave, fac mai puțin zgomot, și asemenea otravei, efectul lor este mai puternic asupra capului deși durerea ei este percepută mai mult în burtă. Nu este ceea ce un guvern uman face când e vorba de înaltă trădare? Îi caută să-i judece pe cei ce au instigat-o nu doar pe cei ce au săvârșit-o. De aceea, și tu nu urmări atât de mult poftele mădularelor care se războiesc cu sufletul tău, cât gândurile stricate ale inimii care le oferă acestora prilejul de a fi satisfăcute. Poftele care se războiesc în mădularele voastre nu sunt decât instrumentele păcatului. Găsește puterea care se folosește de ele și principiul care le stârnește. De "înalta trădare" a legilor lui Dumnezeu, inima ta este mai vinovată decât trupul tău!" (Thomas Goodwin)

Cu cine să ne comparăm? Avem un model?
"După chipul și asemănarea cui a fost creat sufletește omul? Dacă după Dumnezeu, atunci El este standardul după care trebuie să se compare și nu după alte creaturi!" John Shaw

De ce? Fiindcă..
"Examinarea de sine este o inchiziție spirituală înființată în inima omului" (Thomas Watson)

Să ne grăbim să o facem. De ce?
"Examinarea de sine îl va ajuta pe creștinul căzut și sângerând, să-și vindece rana cât este proaspătă și înainte ca să se cicatrizeze" (George Swinnock)

"Pasărea este omorâtă cu ușurință cât timp este în ou, dar odată ce a scos ciocul și a învățat să zboare, o putem omorâ doar dacă o prindem. La fel, judecându-ne singuri și cercetându-ne adesea vom putea să stârpim păcatul înainte de a prinde rădăcini în suflet" (George Swinnock)

Cu ce folos?
"Examinarea de sine este poteca bătătorită ce duce la desăvârșire" (William Secker)

Ajutorul Lui este necesar!
Psalmul 139:23-24
"Cercetează-Mă, Dumnezeule și cunoaște-Mi inima! Încearcă-Mă și cunoaște-Mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!"

"Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face" (Evrei 4:13)

"Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, privește pașii fiecăruia. Nu este nici întuneric, nici umbră a morții, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui" (Iov 34:21-23)

"Descoperă-ți acum singur păcatul pentru ca mai târziu să nu-ți arate Dumnezeu rușinea la toată lumea!"

"Noi ar trebui să ne asigurăm ca, asemenea preoților lui Israel care aveau scris "Sfințenie Domnului" pe mitrele lor, să avem scris numele Lui în inimile noastre. Este o mare diferență între cei care cercetează Biblia pentru a descoperi dacă numele lor este scris în Cartea Vieții și cei care după ce au aflat-o, o cercetează pentru a afla dacă în inimile lor stă scris numele Domnului!"

"Biserica care nu evanghelizează, se fosilizează!" (A.W.Pink)

Spurgeon a spus că, "cel ce este cu adevărat mântuit nu se va mulțumi să meargă singur în ceruri!"

Despre Ioan 3:16 se spune că versetul conține cele mai multe SUPERLATIVE aflate într-un singur verset. Iată câteva dintre ele :

Cel mai mare motiv: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea"
Cel mai mare iubitor: "Dumnezeu"
Cel mai mare gest: "a dat"
Cel mai mare sacrificiu: "pe Fiul Său"
Cel mai mare privilegiu: "oricine crede în El"
Cea mai mare salvare: "să nu piară"
Cea mai simplă condiție: "a crede"
Cel mai mare dar: "viață veșnică"
Cel mai scump cadou: "Isus"
Cel mai nevrednic primitor: "lumea"

Adevăruri cutremurătoare despre moarte

"Omul poate sfida gravitația, dar nu și groapa"

"Cele două mari certitudini ale vieții sunt păcatul și moartea"

"Chiar dacă trăiesc în grupuri, societăți, mulțimi (împreună), oamenii mor unul câte unul"

"Moartea nu acceptă, refuzuri" (Euripides)

"Moartea nu acceptă mită" (Benjamin Franklin)

"Chiar din clipa când venim pe lume, începem să o părăsim (să ieșim din ea)" (D.Martyn Lloyd-Jones)

"Nici chiar Papa nu ne poate acorda o amânare de la moarte" (Moliere)

"A te gândi la moarte este cea mai mare dovadă de realism, căci moartea este singura certitudine a vieții" (J.I.Packer)

"A fi familiar cu groapa, înseamnă prudență" (C.H.Spurgeon)

"Am fost lut, suntem carne și vom fi mâncare pentru viermi" (Henry Smith)

"Moartea așteaptă păcatul, la fel cum munca își așteaptă răsplata" (Thomas Taylor)

"Moartea nimicește totul, în afară de adevăr" (Anon.)

"Toți oamenii sunt egali în prezența morții" (Publilius Syrus)

"Moartea este marele comunist - ne face egali pe toți!"

"Așa cum moartea te găsește, eternitatea te pecetluiește" (Anon.)

"Moartea pecetluiește caracterul și faptele omului, pe veci. Așa cum îi găsește în această lume, vor fi și în următoarea" (Nathaniel Emmons)

"Dacă nu mori cum trebuie de prima oară, nu poți întoarce să mori mai bine, a doua oară" (Robert Murray M'Cheyne)

"Orice moarte este nefirească" (J.I.Packer)

"Moartea nu este un punct terminus, ci doar o joncțiune" (J.Charles Stern)

"Întreaga viață, este o pregătire pentru moarte" - Cât de bine ne-am pregătit?

"Filozofia care nu ne învață cum să stăpânim moartea, (mai bine zis, cum s-o primim), nu merită doi bani" (J.I.Packer)

"Cel ce a trăit cum nu trebuie nu va știi cum să moară"

"Doar cei ce l-au primit (cu credință) pe Hristos sunt gata să primească și moartea (cu demnitate)" (Anon)

"Să nu fim oare mângâiați atunci când ne amintim că moartea nu este decât rechemarea noastră acasă dintr-un exil, în patria noastră cerească?" (Jean Calvin)

"Putem fără a greși, să afirmăm că acela care nu privește cu bucurie la ziua morții lui și la ziua învierii lui, nu a avansat deloc în credința Creștină (în școala lui Hristos)" (Jean Calvin)

"Fie ca nădejdea pe care o ai a cerurilor, să stăpânească (și să învingă) frica ta de moarte. La urma urmei, de ce ți-ar fi frică să mori, dacă speri să trăiești prin moarte?" (W.Gurnall)

"Moartea nu este neașteptată pentru nici un sfânt; celui ce are tot timpul masa pregătită, venirea unui oaspete nu este o surpriză" (George Swinnock)

"Toată viața este circumscrisă morții, dar pentru credincios dincolo de acest cerc se găsește o nelimitată sferă a vieții. Nu trebuie decât ca el să moară o dată pentru a ieși din acest cerc și a nu mai avea de-a face cu moartea" (James Hamilton)

"Moartea este (vestiarul) o sală de așteptare, un vestibul, unde ne îmbrăcăm cu nemurirea" (C.H.Spurgeon)

"Isus a transformat moartea dintr-o cavernă înspăimântătoare, într-o punte ce duce la glorie" (C.H.Spurgeon)


Diverse