Înapoi
Acasă
Biblia

Semnele adevăratei treziri

de R.C. Sproul


În ultimele săptămâni am fost prins într-o sarcină care pe de o parte a fost obositoare dar pe de altă parte a fost o lucrare din dragoste, pentru că o editură din America a considerat potrivit să republice un mic dar important tratat scris de predicatorul puritan Jonathan Edwards în secolul al 18-lea. Cu ocazia acestei republicări a operelor lui Edwards, editura m-a onorat întrebându-mă dacă pot scrie o introducere de vreo 25 - 30 de pagini la această lucrare. Din aceste motive, în ultimele săptămâni m-am cufundat în reexaminarea acestui tratat al lui Jonathan Edward, pe care l-am citit pentru prima dată, desigur, în urmă cu peste 40 de ani. Este vorba de tratatul intitulat "Semnele distinctive ale unei adevărate treziri" ("The Distinguishing Marks of True Revival").
Dacă ne amintim istoria bisericii noastre, cunoaștem acel eveniment pe care istoricii l-au numit "Marea Trezire", care s-a întins pe tot cuprinsul coloniilor din Noua Anglie, în mare măsură sub conducerea lui George Whitefield, John Wesley și, în primul rând, chiar a lui Jonathan Edwards. Cu ocazia acestei treziri la religia adevărată, America a experimentat cea mai intensă trezire spirituală din întreaga sa istorie. Odată cu izbucnirea acestei treziri în Noua Anglie, s-au raportat multe incidente stranii, în care unii oameni, la predicile lui Edwards și ale altora, au leșinat, și-au pierdut cunoștința din cauza excesului emoțional. Iar în mijlocul acestei treziri unele sprâncene s-au ridicat din cauza schimbărilor ce se petreceau și cu care oamenii nu erau obișnuiți, din cauza zelului și ardorii care însoțeau lucrarea Duhului Sfânt printre oameni. Odată cu aceste excese emoționale au venit și doctrine false, comportamente imorale ale unora care pretindeau că ei sunt rezultatul trezirii. Într-un cuvânt, multe feluri de abuzuri care i-au făcut pe criticii acestei treziri să insiste ca lucrarea ce a pornit trezirea să fie oprită. Astfel, în mijlocul acestei controverse Edwards a recurs la mintea sa pătrunzătoare și la vastele sale cunoștințe din Scriptură pentru a veni cu o analiză critică a lucrurilor ce se întâmplau în Noua Anglie în timpul Marii Treziri, încercând să ofere cititorului o hartă cu ajutorul căreia să poată discerne între adevărata trezire și simple emoții sau treziri superficiale, născute din firea pământească. În dorința sa de a oferi această analiză, el și-a îndreptat atenția spre textul pe care l-am citit mai devreme.

În orice caz, în timp ce reciteam acest tratat despre semnele distinctive ale trezirii, am început să mă gândesc la aplicațiile pe care aceasta le-ar putea avea în situația noastră, la sfârșitul secolului XX, nu în Noua Anglie, ci aici în Orlando și în împrejurimi. Eu, cel puțin, nu cred că ne găsim în mijlocul unei alte mari treziri aici în America, deși unii au făcut astfel de afirmații. Dar în dimineața aceasta nu mă preocupă atât de mult o trezire națională, nici măcar una locală; sunt interesat în schimb de o trezire personală. Adică, mă preocupă starea sufletelor voastre, a fiecăruia în parte, dacă sunt treze sau dacă rămân într-o stare de ațipeală dogmatică.
Spun asta pentru că, atunci când Edwards a privit la textul Scripturii și a aplicat principiile la Marea Trezire în întregul ei, el a spus că există anumite semne care însoțesc orice lucrare autentică a lui Dumnezeu în viețile oamenilor. Aceste semne pe care le prezintă el se aplică nu numai unei vaste regiuni cuprinse de o trezire, nici măcar unei biserici în mijlocul unei treziri locale, ci aceleași semne sunt relevante pentru creștinul individual, atunci când acesta își pune întrebarea: "Sunt eu cu adevărat o nouă făptură? Sunt eu cu adevărat în Hristos?" Sau, mai simplu: "Sunt eu cu adevărat creștin?" "Cum pot ști dacă religia pe care o practic și o urmez este autentică sau e falsă?" "Cum pot deosebi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu sau nu?"
Acest tratat se întinde pe multe pagini și nu am timp să fac un rezumat al tuturor celor spuse în el, dar aș vrea să folosesc timpul din această dimineață privind la cele cinci semne principale despre care Edwards spune că sunt caracteristice unei treziri autentice prin puterea și prezența Duhului Sfânt.

Ioan, avertizând că în lume au ieșit mulți prooroci mincinoși, spune: "Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: Orice duh, care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu...". El continuă apoi și vorbește despre Anticrist, care neagă că Isus a venit în trup. Evident, în secolul I aceste cuvinte erau îndreptate împotriva Docetiștilor, un grup de eretici care negau realitatea "întrupării". Dar, aplicând aceste cuvinte la zilele sale, în Noua Anglie, Edwards spune că primul semn al unei treziri autentice este acesta: noi câștigăm un profund respect pentru Isus cel biblic. Câștigăm un profund respect pentru Isus cel biblic.
Am cântat un imn în această dimineață, "O, cât de adâncă e dragostea lui Isus." Preaiubiților, există multe motive pentru care oamenii vin la biserică sau se alătură instituției bisericii. Vor ca afacerile lor să prospere. Vor să-și facă mai multe contacte. Vor să-și extindă rețeaua. Poate sunt singuri și tânjesc pentru părtășia cu alte ființe umane. Există multe motive pentru care ne adunăm împreună. Și cineva poate veni la biserică în mod regulat pentru toate aceste motive, fără să fi fost vreodată convertit, rămânând într-o stare de moarte spirituală. Dacă vrei să afli în ce stare ești tu, viu sau mort, primul semn pe care trebuie să-l cauți este respectul și dragostea ta personală pentru Isus. Pentru că lucrarea pe care o face Duhul Sfânt atunci când îi regenerează pe oameni este să le direcționeze dragostea și zelul către Hristos. Deci, în cuvinte simple, te întreb: Îl iubești pe Isus? Ai tu dragoste în inima ta pentru Hristos? Pentru că, dacă Duhul Sfânt nu ar lucra în inima ta, nu ai putea avea dragoste pentru Isus. Inima ta ar fi o inimă de piatră. Poate că asculți cu răbdare și politețe în fiecare duminică dimineața cum predicatorul vorbește sau citește din Sfânta Scriptură, dar dacă ești în Hristos atunci în sufletul tău există o dragoste îndreptată spre El.

Observați cum Edwards insistă că acest respect trebuie să fie pentru Isus cel biblic. E o diferență esențială. Acum câțiva ani am fost invitat să țin o prelegere la Institutul Young Life din Colorado Springs, Colorado. În timp ce predam teologie celor din conducerea institutului, am avut ocazia să îi avertizez cu seriozitate, spunându-le: "Știți, nu cunosc nici o organizație în toată lumea care să fie mai eficientă decât Young Life în câștigarea elevilor de liceu pentru Hristos." Apoi am continuat: "Trebuie să aveți mare, mare grijă aici, pentru că în acest caz puterea voastră vă poate anula eforturile. De ce spun asta? Pentru că voi, lucrătorii din această organizație, ați devenit atât de eficienți, ați devenit experți în prezentarea creștinismului într-un mod care să placă acestor tineri. Ați reușit atât de bine să înlăturați plictiseala și concepțiile greșite despre creștinism, încât L-ați făcut pe Hristos atractiv pentru acești tineri." Dar apoi am continuat: "Pericolul constă în aceea că ei nu vor răspunde la chemarea adevăratului Isus ci vor răspunde organizației Young Life, distracției și plăcerii care le-au fost prezentate. Trebuie să fim conștienți de existența acestui pericol."
Am văzut, cu ocazia Seminarului Isus și în multe alte ocazii în care am prezentat reacții critice la Scriptură, cum în lume și în Biserică există mulți înlocuitori ai lui Isus. Marxiștii îl au pe Isus al lor, Isus Eliberatorul. Filosofii existențialiști îl consideră pe Isus adevăratul erou existențialist. Astfel Isus a devenit, în cultura noastră, ca un nas de ceară care poate fi modelat și adaptat ca să se potrivească concepției fiecăruia despre ce e un erou. De aceea trebuie să ne întoarcem la Isus cel biblic, la adevăratul Isus. Nu la un Isus care este produsul unei imaginații bogate. Îl iubești pe Isus cel biblic? Edwards spune că acesta e primul semn al adevăratei treziri.

Al doilea semn este prezentat în termeni negativi: atunci când o persoană e cu adevărat trezită de Duhul Sfânt, ea experimentează o nouă repulsie față de lucrările lui Satan. De fapt, aceasta poate deveni atât de intensă încât, în zelul lor, noii creștini pot deveni insuportabili în atitudinile lor critice la adresa necreștinilor. Astfel, se poate abuza de acest semn. Și totuși, realitatea din spatele lui e aceea că lumea își pierde farmecul. Lumea își pierde strălucirea și nu mai suntem complici ai împărăției lui Satan, pentru că împărăția lui e această lume. Ioan spune: "Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume." "Ei sunt din lume..." Adică, oamenii care stau departe de Dumnezeu. "Ei vorbesc ca din lume, și lumea îi ascultă. Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem duhul adevărului și duhul rătăcirii."
Cât de ispititoare și atrăgătoare sunt pentru tine lucrurile acestei lumi? Nu te înșela în această privință. Evident, atunci când cineva devine creștin, tot farmecul și atracția acestei lumi nu dispar instantaneu. Suntem încă ispitiți de păcat. Încă flirtăm cu lucrurile acestei lumi. Dar diferența trebuie să fie făcută evidentă prin punctul central spre care se focalizează interesele, visele și realizările noastre.
Azi dimineață, în drum spre locul acesta, ascultam la radio emisiunea Ora Luterană, iar predicatorul urma să vorbească despre bani, dar a promis de la început că nu va cere bani pentru programul de radio, pentru construcția vreunei clădiri sau pentru altceva de genul acesta. Vroia să vorbească despre bani la modul general. Iar una din ideile pe care le-a prezentat era o idee pe care am auzit-o de multe ori. El spunea că, dacă vrei să știi care sunt prioritățile inimii tale, privește la lista cu cheltuieli. Pentru că această listă cu cheltuieli e o reflectare obiectivă a priorităților tale. Dacă cineva ți-ar fura această listă de cheltuieli și ar citi-o, ce ar crede acea persoană despre dragostea ta pentru lucrurile lui Dumnezeu, în comparație cu preocupările tale pentru lucrurile acestei lumi?
Când am auzit aceste cuvinte azi dimineață, mintea mea a început să lucreze și mi-am zis: O! Cât de des trebuie să ni se amintească acest lucru, pentru că acolo unde e inima noastră, acolo tind să ajungă și bogățiile noastre. Astfel, dacă am fost treziți la lucrurile lui Dumnezeu, asta înseamnă că acum experimentăm o înstrăinare de vechile obiceiuri, de lumea aceasta, de lucrurile și de împărăția lui Satan.

În al treilea rând, și aceasta s-ar putea să ne deranjeze: al treilea semn pe care Edwards l-a indicat ca un semn al adevăratei treziri este un înalt respect și o foame după Scriptură, după Cuvântul lui Dumnezeu. Cred că v-am mai povestit experiența convertirii mele. Înainte să devin creștin, n-am citit niciodată Biblia. În primele două săptămâni după ce am devenit creștin, am citit întreaga Biblie, din scoarță-n scoarță, neglijând orice altă activitate din viața mea, pentru că nu mă mai săturam de ea și nu puteam înțelege cum unii creștini cred că această carte e plictisitoare și o neglijează. Poate că avem o părere înaltă despre doctrina Scripturii, dar suntem oare atrași de învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu? Eu știu că atunci când merg la biserică..., nu mă refer la această biserică, ci atunci când sunt într-o călătorie și merg la o altă biserică..., atunci când intru în biserică duminică dimineața, eu nu vreau să aud psihologie. Nu mă interesează terapia psihologică. Nu mă interesează nici măcar lucrurile practice. Ce tânjesc eu să aud atunci când intru în biserică duminica dimineața este un cuvânt de la Dumnezeu. Vreau să aud cuvinte din această Carte. Vreau să aud adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru că toate celelalte lucruri nu mă mișcă. Îmi găsesc plăcerea doar în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Iar dacă stai pe locul tău duminică de duminică, dacă te plictisești atunci când auzi citindu-se Scriptura și nu vrei să auzi o predică din Scriptură, s-ar putea ca acesta să fie un indiciu că ești mort spiritual. Dar atunci când Duhul e la lucru, El ne îndrumă spre Cuvântul inspirat de Duhul Sfânt. Ioan spune: "Noi suntem din Dumnezeu..." Vorbește aici despre comunitatea creștină și despre comunitatea apostolilor: "Cine cunoaște pe Dumnezeu, ne ascultă."
Îi aud azi pe unii susținând că sunt creștini și totuși ei critică și judecă învățăturile de pe paginile Noului Testament. Ei spun: "Isus îmi place, Pavel nu-mi place." Nu-L poți avea pe Isus fără Pavel. Dacă Îl ai pe Unul, îl ai și pe celălalt. Sunt legați împreună. Nu știm nimic despre Isus afară de ce ne-au scris Apostolii despre El. Iar atunci când cineva îmi spune: "Nu îmi plac învățăturile lui Pavel", acea persoană spune de fapt: "Nu-mi place de Isus." Pentru că Duhul Sfânt îi atrage pe oameni la Cuvântul lui Dumnezeu. Iar dacă tu ai fost trezit de Duhul Sfânt, atunci ar trebui să ai în inima ta dorința să guști și să cunoști lucrurile lui Dumnezeu.
Știu că studiul Bibliei poate fi dificil. Nu vreau ca în dimineața aceasta să-l fac pe cineva să se simtă vinovat. Nu vreau asta. Nu încerc să te conving să te înscrii într-un studiu biblic sau altceva asemănător. Ar fi grozav dacă ai face-o. Încerc să-ți ofer posibilitatea să-ți iei temperatura spirituală. Dacă nu te interesează Scriptura, ești probabil mort și în drum spre iad, pentru că Dumnezeu, Duhul Sfânt, atunci când trezește suflete El le conduce spre locul în care se hrănesc din adevărul lui Dumnezeu.
Haideți să ne rugăm.

Tatăl nostru, Îți mulțumim că ne-ai trezit, dar cât de repede căutăm siguranța și confortul paturilor noastre, ca să ne întoarcem la o ațipeală dogmatică... De aceea avem nevoie din nou ca Duhul Tău Sfânt să lucreze în noi, astfel încât să avem un zel în dragostea noastră pentru Isus, care să ne facă să disprețuim lucrările lui Satan. Atrage-ne spre Scriptură cu o pasiune și o dragoste pentru adevăr, întețește flăcările dragostei noastre pentru Tine și pentru poporul Tău. Cerem aceste lucruri în Numele lui Isus. Amin.

Tradus de Florin Vidu


Diverse