Înapoi
Acasă
Biblia

Siguranța mântuirii
sau
Siguranța veșnică

CE AU SPUS PURITANII DESPRE EA


I.D.E.Thomas, predicator la First Baptist Church din Maywood, California crede că marea majoritate a creștinilor din zilele noastre nu au citit nici o altă scriere puritană cu excepția "Călătoriei Creștinului" ("Pilgrim's Progress"), de John Bunyan și că nu au auzit de existența unei literaturi puritane. Mulți din autorii acestei literaturi sunt predicatorii creștini ai secolelor XVI și XVII. Aceste opere de literatură creștină sau născut din pasiunea acestora de a comunica Cuvântul lui D-zeu fiecărui om. Deși este adevărat că de-a lungul timpului puritanismul s-a transformat în acțiunea politică care l-a propulsat pe Cromwell până în poziția de Lord Protector al Angliei, puritanii au fost mai întâi de toate niște oameni devotați personal Domnului Isus Hristos. La fel cum s-a spus despre democrația modernă că este mai degrabă odrasla Reformei decât a reformatorilor, tot același lucru se poate spune și despre revoluția politică a sec.al XVI-lea că este mai mult o creație a Puritanismului decât a puritanilor.
Pentru mulți imaginea puritanului nu a fost una atrăgătoare. El a fost descris ca fiind omul rigid, posomorât și ursuz, căruia îi lipsea bucuria și plăcerea vieții. Însă aceasta este o descriere inexactă, de multe ori chiar o caricatură. Cercetările din ultima vreme produc reabilitarea imaginii puritanului și îi scot în evidență trasăturile nobile ale caracterului său. Printre acestea se numără masiva capacitate intelectuală, cunoașterea impresionantă a revelației biblice, pătrunderea și evidențierea multor adevăruri care au marcat definitiv practica și experiența creștinilor de atunci și până în zilele noastre. De aceea, ei rămân unici în istoria Creștinismului pentru puterea cu care au aplicat aceste adevăruri în viețile lor și i-au îndemnat pe alții să le trăiască.
Acestora li se datorează forma clară și dezvoltată a multor doctrine teologice transmise evanghelicilor din zilele noastre. Cu mențiunea că pentru dezvoltarea și definirea acestora oameni ca Samuel Rutherford se trezeau foarte devreme dimineața, 3 dimineața, pentru a avea timp de rugăciune și studiu. Sau ca și John Preston care se desfăta atât de mult în studiile sale încât își ura orele de somn în care lenjeria de pat era atârnată în așa fel încât să-l dezgolească în timpul nopții și să-l trezească când cădea de pe el!!
În timpul celor o sută de ani de Puritanism în Anglia, a fost greu să se observe o tradiție comună și consecventă. Adeseori, crezurile lor s-au confundat cu cele ale oponenților lor. Cu toate acestea există câteva principii distincte care caracterizează mișcarea Puritană din aceea vreme. Printre cele mai renumite se află următoarele:
1. O aderență completă la teologia calvinistă, care subliniază absoluta suveranitate a lui Dumnezeu.
2. O recunoaștere a autorității supreme a Scripturii.
3. Un crez pasionat în importanța predicării Cuvântului ca mijloc de aducere a oamenilor la Hristos.
4. O atitudine militantă pentru obținerea și păstrarea purității Bisericii lui Hristos.
5. O moralitate strictă și dominatoare.
6. O susținere ferventă a libertății civile.
La aceste principii aș îndrăzni să evidențiez atenția puritanilor asupra sublinierii importanței doctrinei siguranței veșnice ("nu se poate pierde mântuirea") sau a siguranței mântuirii. Din inepuizabila literatură puritană I.D.E.Thomas a cules neprețuite maxime spirituale, adevărate giuvaeruri literare care rezumă în câteva cuvinte studii îndelungate (dar nu le înlocuiește!!) asupra doctrinei mai sus menționate. De fapt, ele se doresc să fie servite ca apetisante pentru descoperirea personală de către fiecare creștin a propriei siguranțe veșnice, nu fără efort și nu fără confruntare în studiu cu Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Aceasta este dorința celui ce le-a cules și la ea mă aliniez și eu!

Ce este siguranța veșnică?

"Este o nouă convertire; îl va schimba pe un om de cum a fost înainte la fel cum o face convertirea. Este o nouă demonstrație a tuturor binecuvântărilor pe care le-a primit" (Thomas Goodwin)

"Siguranța (mântuirii) este fructul care crește pe tulpina credinței" (Stephen Charnock)

"Siguranța veșnică este bobocul slavei; este suburbia paradisului" (Thomas Brooks)

"Siguranța este spuma credinței noastre" (Anonim)

"Credința este pecetea noastră; dar siguranța mântuirii este pecetea lui Dumnezeu" (Christopher Nesse)

"Sunt cu totul al Lui; sunt mai ales, al Lui; ... sunt pe veci al Lui" (Thomas Brooks)

"Siguranța (mântuirii) este un optimum maximum. Adică, cea mai bună și cea mai mare milă ce ni s-a făcut. De aceea, Dumnezeu o va oferi doar celor mai buni și mai apropiați prieteni ai Lui" (Thomas Brooks)

"Siguranța este reacția noastră la darul mântuirii și reflecția la încrederea noastră în Hristos"

"Doar credința în Hristos, justifică. Siguranța este savurarea acestei justificări" (Sinclair Ferguson)

"Credința ne îndeamnă să umblăm, dar siguranța (veșnică) ne face să o rupem la fugă!" (Thomas Watson)

"Credința ne mântuiește, iar siguranța ne liniștește" (C.H.Spurgeon - nu a fost un puritan!)


Pot să am viață veșnică și să nu știu?

"Un copil al lui Dumnezeu poate avea Împărăția în inima lui și să nu știe. Paharul s-a aflat în sacul lui Beniamin fără ca el să știe că era acolo" (Thomas Watson)

"La fel cum un nou-născut are viața înainte de a-și dea seama, și înainte ca să fie conștient de sine, timp de mai mulți ani, nu se poate spune că din această cauză el nu are viață sau rațiune" (Richard Baxter)

"Siguranța mântuirii este o roadă care crește din rădăcina credinței. Fructele nu se culeg din pom iarna. Dar fiindcă nu văd o coroană bogată să nu recunosc existența rădăcinii și sevei ei? Când Maria a plâns la picioarele lui Isus ea nu a fost sigură de dragostea Lui, însă Hristos o trimite de la El după ce ea își demonstrează credința și înainte ca mângâierea să picure de pe buzele Lui! " (Stephen Charnock)

"Noi facem pace cu Dumnezeu de îndată ce credem, dar nu și cu noi înșine, de îndată. Iertarea s-a dat de mâna și cu pecetea prințului și totuși se întâmplă să vedem că nu a ajuns în mâna prizonierului" (William Gurnall)

"Siguranța (mântuirii) nu este esența unui creștin. Ea este necesară la bene esse-ul (bunăstării) lui, adică stării de liniște și de bucurie a creștinului. Însă nu este necesară esse-ului, adică, ființei lui. Un om poate fi un credincios adevărat și dacă ar putea ar da toată lumea ca să știe că este un credincios. Să avem harul și să fim siguri că avem harul, înseamnă slavă peste slavă, este raiul pe pământ" (Thomas Brooks)

"Nimeni nu are siguranță tot timpul. Ca și pe o alee umbrită de copaci și luminată intermitent, tot așa unele poteci sunt în întuneric iar altele în lumină. La fel este de obicei și viața celui mai sigur creștin" (Ezekiel Hopkins)

"Mulți creștini au primit iertarea în curțile Împărăției cerurilor, dar încă nu a fost pecetluită în conștiințele lor" (Thomas Brooks)

Când ne lipsesc mângâierile înseamnă că ne-am pierdut mântuirea? Înseamnă că nu mai avem siguranța veșnică?

"Ia seama să nu crezi că te-a părăsit harul doar fiindcă ești lipsit de mângâiere...A triumfat vreodată credința mai mult ca atunci când Mântuitorul a strigat "Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu!"? Atunci a fost miezul zilei în privința credinței, dar în privința bucuriei, a fost miezul nopții" (William Gurnall)

"Siguranța (veșnică) a unui om este tot atât de valabilă atunci când este umilit până la pământ de păcatul lui, cum este atunci când este răpit în al treilea cer și gustă din slava lui" (John Owen)

"Sentimentul păcatului poate fi mai mare și mai profund decât cel al harului și totuși să nu depășească harul. Omul poate simți durerea din deget mai puternică decât sănătatea întregului său corp și totuși el poate știi că durerea din deget e o nimica toată în comparație cu starea întregului său organism" (Thomas Adams)

"Într-adevăr mângâierile mari adeveresc realitatea mântuirii tale, dar nu și măsura ei; copilul firav se trezește adesea în poala celui tare" (William Gurnall)

"Este natural ca sufletul să se bizuie pe ceva mai prejos decât Hristos: să se bizuie pe creaturi, pe daruri, pe îndatoriri, pe experiențe, pe consolări cerești, pe dovezi, și chiar pe siguranța mântuirii. Acum, pentru ca Domnul să-i vindece pe ai Săi de această slăbiciune și pentru ca să-i facă să trăiască bizuindu-se doar pe Isus Hristos, le refuză mângâierea, siguranța (mântuirii), și altele și îi lasă pe copiii luminii să umble în întuneric pentru o vreme. Creștini, țineți minte întotdeauna că deși plăcerea siguranței înlocuiește lipsa mângâierii, a trăi doar bizuiți pe Hristos și lipsiți de siguranță aduce cea mai mare slavă lui Hristos! Cel ce crede ce vede sau ce simte, este fericit, dar de trei ori mai fericite sunt sufletele care cred când nu văd, care iubesc atunci când nu știu dacă sunt iubite și care în lipsa oricărei mângâieri sau siguranțe, pot să trăiască mulțumite doar cu Hristos. Cel ce a învățat această artă sfântă, nu poate cădea în disperare, dar cel ce nu o cunoaște nu poate atinge fericirea" (Thomas Brooks)

Pași în descoperirea siguranței veșnice

"Cel ce vrea să aibe asigurarea mântuirii sale și mângâierea pe care ea o aduce, nu poate sta nemișcat și să spună: "Sunt atât de nesigur și neliniștit încât nu-mi stă capul la datorie!". Dimpotrivă, el trebuie să-și facă datoria (de creștin), să-și exercite mântuirea până ce îndoielile și neliniștile sale vor dispărea" (Richard Baxter)

"Intenția și scopul întregii Scripturii este ca să aducă suflete la cunoașterea lui Hristos, după aceea, la acceptarea lui Hristos și apoi să le întărească cu siguranța actualei lor poziții în Hristos" (Thomas Brooks)

"A face din sentimente și simțuri reperele condiției noastre spirituale nu înseamnă decât să ne provocăm liniști sau neliniști, să ne credem drepți sau nedrepți, salvați sau pierduți, timp de un ceas, poate timp de o zi...Nu înseamnă asta a ne arunca sufletele încoace și-n colo și să le pierdem într-un labirint de temeri și scrupule? Nu se aruncă ocară asupra lui Hristos și i se face pe plac satanei? Nu înseamnă a ne tortura singuri? De aceea, suflete nesigur, sfatul pe care ți-l dau este acesta: crede și Scriptura să-ți fie singurul judecător al condiției tale spirituale. Aplică verdictul Cuvântului împotriva verdictului pe care ți-l dau sentimentele și simțurile... Dacă decizi să faci din sentimente și simțuri judecătorul stării tale atunci trebuie să te mulțumești să trăiești în frică și să te scalzi în lacrimi" (Thomas Brooks)

"Ori de câte ori Dumnezeu iartă păcatul, El îl înfrânge. (Mica 7:9). Doar atunci când păcatului i-a fost distrusă puterea de a porunci, îi este înlăturată puterea lui de a condamna. Dacă un răufăcător este în temniță cum poate ști că prințul l-a iertat? Când vine o strajă și-i dă jos lanțurile și cătușele și îl eliberează din temniță. Doar atunci poate ști că este iertat. De aceea, cum vom ști noi că Dumnezeu ne-a iertat? Doar dacă lanțurile și cătușele păcatelor noastre au fost frânte putând să trăim liberi după voia lui Dumnezeu. Acesta este binecuvântatul semn al iertării noastre!" (Thomas Watson)

"Mișcarea este cel mai bun indiciu la vieții. Cel ce își poate mișca mădularele nu poate fi mort. Picioarele sufletului sunt sentimentele pe care le are. Nu ai descoperit la tine o ură față de păcatul în care ai fost târât? Nu ai descoperit la tine o întristare reală a inimii tale, din cauza indispoziției de a face bine? Fără o mântuire adevărată aceste sentimente nu ar exista" (Joseph Hall)

"Un alt semn al credinței reale și al mângâierii date de ea este că, cei ce au gustat-o, NU POT FI NICIODATĂ SĂTURAȚI, ci întotdeauna o doresc mai mult și trudesc mai mult pentru ea" (Ezekiel Culverwell)

"Nici un credincios nu ar trebui să se mulțumească să spere și să creadă că este mântuit. El ar trebui să-i ceară Domnului o deplină asigurare pentru ca speranțele de mântuire să devină pentru el certitudini" (C.H.Spurgeon)

Am căutat-o dar n-am găsit-o...

"Poate ai fost mai doritor să dobândești siguranța (mântuirii) și roadele ei, care sunt bucuria, mângâierea sau pacea, decât ai fost să dobândești sfințenia și caracterul care să te asemene cu Dumnezeu și să-ți asigure părtășia cu El. S-ar putea ca cererile tale de a avea siguranță să fie pline de zel și de intensitate, pe când cererile tale de sfințenie, de apropiere și de asemănare cu Dumnezeu să fie rare și anemice. Dacă așa stau lucrurile, nu este de mirare că-ți lipsește siguranța! Siguranța asigură mângâierea ta, dar sfințenia asigură cinstea lui Dumnezeu. Sfințenia ("cei ce vor să fie fericiți trebuie mai întâi să fie sfinți", a mai spus cineva) omului reprezintă acum cea mai mare fericire a lui, iar în ceruri fericirea cea mai mare a omului va fi sfințenia lui perfectă" (Thomas Brooks)

"Brațul rațiunii este prea scurt pentru a pune mâna pe comoara siguranței (mântuirii)" (Thomas Brooks)

"O bine întemeiată asigurare este întotdeauna slujită de trei fecioare: dragostea, umilința și bucuria sfântă" (Thomas Brooks)

"Nu se pot avea semne perfecte ale siguranței dacă nu se văd semnele perfecte ale mântuirii" (Thomas Brooks)

"Evanghelia este baza siguranței credinciosului, în timp ce Duhul Sfânt este cauza ei" (J.C.P.Cockerton)

"Teama de a cădea și siguranța mântuirii sunt surori vitrege"

"Înțeleasă din punct de vedere biblic, doctrina siguranței îl ține pe sfânt în vârful degetelor" (J.A.Motyer)

"Asigurarea credinței nu se dobândește prin faptele legii. Ea este o virtute evanghelică și ne este oferită doar prin Evanghelie" (C.H.Spurgeon)

Beneficii/roade ale siguranței mântuirii/veșnice

"A fi într-o stare de har îi va aduce omului multă bucurie după această viață, dar a se descoperi pe sine în această stare îi va aduce bucurie atât în această viață cât și în cea care va urma. Îl va face să fie binecuvântat de două ori, binecuvântat în ceruri și binecuvântat în propria lui conștiință" (Thomas Brooks)

"Siguranța lucrurilor veșnice îl va face pe un suflet să cânte de bucurie lipsit de griji, așa cum ne spune martirul: "Sufletul meu este pus la odihnă, somnul mi-e dulce la sânul lui Hristos. Voi cânta de bucurie și nu voi avea griji... " (Thomas Brooks)

"Dacă o inimă plină de dragoste nu are frică de ziua judecății, ei nu-i va fi frică nici de cădere" (John Cotton)

"Un suflet aflat în siguranță nu va vrea să meargă în ceruri neînsoțit" (Thomas Brooks)

"Există o răsplată nu numai în păzirea poruncilor Sale ci și pentru păzirea lor (Psalm 119:11). Pentru 13 ani de temniță, Iosif a avut cinstea de a trăi regește timp de 4 ani. Pentru cei 7 ani de izolare, David a avut o glorioasă domnie neîntreruptă de 40 de ani. Pentru că a stat câteva ore printre lei, Daniel este înălțat mai presus de 120 prinții... O, suflete nesigur, roagă-te serios, luptă-te pentru siguranța ta și răsplata îți va fi pe măsura strădaniilor tale" (Thomas Brooks)

"Creștinul sigur înseamnă mai multă acțiune decât noțiune, mai multă dovadă decât bravadă, mai multe fapte decât cuvinte, mai multă trudă decât vorbă... " (Thomas Brooks)

"Siguranța și mângâierea sunt de dorit, dar rodnicia este absolut necesară...Motivul pentru care Domnul ne oferă mângâierea și siguranța iubirii Lui este pentru a avea bucurie în slujirea Sa, pentru a ne încuraja în lucrarea Lui și pentru a ne angaja cu totul inimile în acestea" (David Clarkson)

"Dându-i siguranța veșniciei Dumnezeu l-a făcut pe David neînfricat și nepăsător" (Thomas Brooks)

"După slava lui Dumnezeu cea mai mare dorință pe care o putem avea este propria noastră mântuire iar cea mai plăcută experiență este siguranța mântuirii noastre...Toți sfinții se vor bucura de cer când vor pleca de pe pământ, doar câțiva se bucură de el câtă vreme se află pe pământ" (Joseph Caryl)

"Siguranța ne va ajuta în toate îndatoririle noastre creștine. Ne va înarma împotriva ispitelor, va răspunde tuturor obiecțiilor și ne va susține în orice situații..." (Edward Reynolds)

"Doar cel ce este sigur de dragostea lui Dumnezeu umblă drept înaintea Lui" (Thomas Manton)

"Siguranța mântuirii îl face pe un copil al lui Dumnezeu să creadă că cea mai importantă afacere a vieții este încheiată, cea mai mare datorie, achitată, boala cea mai mare, vindecată și sacrificiul cel mai mare, o lucrare isprăvită" (J.C.Ryle)

Celor ce ați citit aceste citate ale puritanilor despre siguranța mântuirii vă reamintesc că ele nu pot înlocui cuvintele Scripturii. Vă îndemn să descoperiți din ce pasaje biblice s-au inspirat autorii lor și poate în urma auzirii cuvintelor lui Dumnezeu veți putea și voi la rândul vostru să spuneți împreună cu apostolul Ioan (1 Ioan) "știm", care este expresia unei extraordinare asigurări pe care Ioan o dobândise personal:

ȘTIM...
"că îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui" (2:3) "dar cine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui D-zeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem în El" (2:5) "...dar știm că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea așa cum este" (3:2) "Noi știm că am trecut din moarte la viață pentru că iubim pe frați..." (3:14) "știm că ne ascultă...știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut "(4:15) "știm că oricine este născut din D-zeu nu păcătuiește...știm că suntem din D-zeu și că toată lumea zace în cel rău...știm că Fiul lui D-zeu a venit și ne-a dat pricepere să cunoaștem pe Cel ce este adevărat. Și noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui..." (5:18-20) "V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui D-zeu, aveți viața veșnică" (5:13)

MAI ȘTIM CĂ...
Isus a zis: "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea". (Ioan 10:28) Condiția care se pune ca cineva să posede siguranță veșnică (adică, "în veac să nu piară") este ca să asculte glasul Lui, să-l urmeze pe Isus și El să-l cunoască pe acel credincios (vezi, unor credincioși aparenți El le spune în Matei 7:23 "Niciodată nu v-am cunoscut..." și atunci respectivi își "pierd mântuirea"!! Pe care nu au avut-o niciodată)

Celor ce-i cunoaște Isus le oferă această siguranță a mântuirii: "nimeni nu-i va smulge din mâna Lui". Din nou, pentru a descoperi la cineva siguranța veșnică, trebuie să ne întrebăm dacă respectivul se află "în mâna Lui". Dacă nu, acel om nu este în siguranță indiferent de ce crede despre el însuși sau despre D-zeu!!

Dacă cineva se teme că păcătuind își periclitează mântuirea atunci să audă cuvintele lui Pavel din Romani: "Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui D-zeu? D-zeu este Acela care-i socotește neprihăniți! Cine-i va osândi? ("Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus...8:1) Hristos a murit! Ba mai mult, El a înviat, stă la dreapta lui D-zeu și mijlocește pentru noi! ("Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit" - 1Ioan 2:1; "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire" - 1Ioan 1:9) Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? ...Căci sunt bine încredințat (sunt foarte convins!) că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă faptură (deci, creatură), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui D-zeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru"

Este clar că pentru cei care se află în dragostea lui Isus, nimic nu-i poate despărți de El și nimic nu-i poate priva de ea? Nici chiar eu însumi, dacă aș vrea, nu mă pot despărți de El! Fie ca Domnul Isus să ofere tuturor celor ce sunt ai Lui asigurarea că mântuirea lor este o chestiune definitivată și că veșnicia le este asigurată! Iar pe ceilalți, să-i lipsească de o pace amăgitoare ce le poate pune în pericol siguranța veșnică!

Teodor Macavei


Doctrine