Înapoi
Acasă
Biblia

"Cine ne va despărți?"

Romani 8:35-37

Robert Murray M'Cheyne
(1813-1843)


"Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? După cum este scris: "Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat." Totuși, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit." - Rom 8:35-37.

În acest pasaj există trei întrebări remarcabile:

1. "Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu?" Pavel se ridică asemenea unui mesager regal, privește în sus la sfinții îngeri, în jos la demonii acuzatori, de jur împrejur la o lume încruntată, și în propria-i conștiință, apoi întreabă: Cine îl poate acuza pe cel ales de Dumnezeu, pe cel spălat de Hristos? Dumnezeu e Cel ce îndreptățește. Dumnezeul sfânt i-a declarat pe credincioși curați în cele mai mici detalii.

2. "Cine-i va osândi?" Pavel privește în jur la toți judecătorii lumii - cei iscusiți în probleme de lege și dreptate; privește în sus la sfinții îngeri, ale căror priviri supraomenești pătrund adânc și departe în guvernarea neprihănită a lui Dumnezeu; privește în sus la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, care trebuie să facă dreptate - Cel ce lucrează cu neprihănire desăvârșită și fără discriminare - apoi întreabă: Cine îi va osândi? Hristos e Cel ce a murit. Hristos a plătit până și ultimul bănuț, astfel încât fiecare judecător să poată striga: Acum nu mai există condamnare.

3. "Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos?" Din nou, privește în jur la toate făpturile create - privește la puterea celui mai puternic arhanghel - la puterea satanică a legiunilor de demoni - la furia unei lumi ce-L sfidează pe Dumnezeu - la forțele unite ale tuturor făpturilor create; apoi, văzându-i pe păcătoși acoperiți de brațele lui Isus, el strigă: "Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos?" Să piară toate forțele a zece mii de lumi puse laolaltă, pentru că Isus este mai mare decât toate! "Noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit."

Dragostea lui Hristos! Pavel spune: "Dragostea lui Hristos întrece orice cunoștință." Este ca cerul albastru, în care poți vedea clar, dar a cărui adevărată imensitate n-o poți măsura. Este ca marea adâncă, în a cărei inimă poți privi pentru un timp, dar ale cărei adâncimi depășesc înțelegerea noastră. Are o lățime nemărginită, o lungime fără sfârșit, o înălțime fără vârf, și o adâncime fără fund. Dacă sfântul Pavel a spus aceste lucruri, care a primit o învățătură atât de profundă în ce privește lucrurile divine - care a fost în al treilea cer și a văzut fața slăvită a lui Isus - cu cât mai mult putem noi, niște sărmani credincioși, să privim la acea dragoste și să spunem: Întrece orice cunoștință!

Există trei lucruri în aceste cuvinte, și aș vrea să vorbesc despre ele. 1. Dragostea lui Hristos. 2. Întrebarea "Cine ne va separa de ea?" 3. Adevărul că oricine sau orice ar veni, nu va putea să ne despartă de dragostea lui Hristos.

I. Vreau să vorbesc despre dragostea lui Hristos.

1. Când a început? - În trecutul veșnic: "Eu eram meșterul Lui, la lucru lângă El, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucând neîncetat înaintea Lui, jucând pe rotocolul pământului Său, și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor." (Prov. 8:30-31.) Acest râu de dragoste a început să curgă înainte să existe lumea - din veșnicie, de la început, de când e pământul. Dragostea lui Hristos pentru noi e la fel de veche ca și dragostea Tatălui pentru Fiul. Acest râu de lumină a început să se reverse dinspre Isus înspre noi înainte ca soarele să-și trimită primele raze - înainte ca râurile să se verse în ocean - înainte ca un înger să iubească un alt înger, sau un om să iubească un alt om. Înainte ca făpturile să existe, Hristos ne-a iubit. Aceasta e o adâncime atât de mare - cine poate s-o pătrundă? Iubirea aceasta întrece orice cunoștință.

2. Cine era cel ce a iubit? Era Isus, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a binecuvântatei Dumnezeiri. Numele Lui este "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii," "Împăratul împăraților și Domnul domnilor," Emanuel, Isus Mântuitorul, singurul născut din Tatăl. Frumusețea Lui e desăvârșită: El e strălucirea slavei Tatălui și întipărirea Ființei Lui. Toată puritatea, maiestuozitatea și dragostea lui Iehova locuiesc pe deplin în El. El e Luceafărul strălucitor de dimineață; El e Soarele neprihănirii și Lumina lumii; El e trandafirul din Saron și crinul din văi - cel mai frumos dintre oameni. Bogățiile Lui sunt infinite; El a putut spune: "Tot ce are Tatăl, este al Meu." El este Domnul tuturor. Toate cununile cerului erau aruncate la picioarele Lui - toți îngerii și serafimii Îi erau slujitori - toate lumile erau domeniul Lui. Slava lucrărilor Lui era nemărginită. Prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute. El cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi - lumile au luat ființă la Cuvântul Lui. Și totuși El ne-a iubit. Înseamnă mult să fii iubit de cineva mai mare în rang decât tine - să fii iubit de un înger; dar, o, să fii iubit de Fiul lui Dumnezeu! - aceasta e minunat - întrece orice cunoștință.

3. Pe cine a iubit El? Ne-a iubit pe noi! A venit în lume "să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu." Dacă ar fi iubit pe cineva la fel de glorios ca și El, nu ne-am fi minunat de asta. Dacă i-ar fi iubit pe sfinții îngeri, care reflectau imaginea Sa pură și strălucitoare, nu ne-am fi mirat. Dacă i-ar fi iubit pe cei mai iubiți dintre fiii oamenilor - pe cei prietenoși, blânzi, plini de bunătate, bogați, puternici, nobili - nu ar fi fost o minune atât de mare. Dar, vai! el a iubit păcătoșii - cei mai dezgustători păcătoși - cele mai sărace, rele, vinovate și depravate făpturi care se târăsc pe pământ. Manase, cel ce și-a ucis proprii copii, era unul dintre cei iubiți; Zacheu, înșelătorul cu păr alb, era altul; Pavel blasfemiatorul era al treilea; prostituata din Samaria era următoarea; tâlharul muribund era un altul; iar pofticioșii corinteni îi urmau. "Și așa erați unii din voi." Eram negri ca iadul când El a privit spre noi - eram vrednici de iad, sub apăsarea mâniei și blestemului Tatălui - și totuși El ne-a iubit și a spus: Voi muri pentru ei. "Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa putrezirii", sunt cuvintele pe care le poate rosti fiecare persoană mântuită. O, fraților! ce dragoste ciudată: El, cel atât de măreț, de frumos, de curat, ne-a ales pe noi, plini de răutate și stricați de păcat, să ne spele și să ne curățească, să ne aducă înaintea Lui. Această dragoste întrece orice cunoștință!

4. Ce L-a costat această dragoste? Când Iacov a iubit-o pe Rahela, a slujit șapte ani pentru ea - a suportat fierbințeala verii și gerul iernii. Dar Isus a suportat mânia aprinsă a lui Dumnezeu, și crivățul mâniei Lui, pentru cei pe care i-a iubit. Ionatan l-a iubit pe David cu o dragoste mai presus de dragostea femeiască, și de dragul lui a suportat cruda mânie a tatălui său, Saul. Dar Isus, din dragoste pentru noi, a suportat mânia Tatălui revărsată în toată puterea ei. Această dragoste a lui Hristos L-a determinat să părăsească dragostea Tatălui, adorația îngerilor și tronul de slavă. Dragostea L-a făcut să nu disprețuiască pântecul Fecioarei - dragostea L-a adus în staulul din Betleem - dragostea L-a dus în pustie; dragostea L-a făcut un om al durerii - dragostea L-a făcut să ajungă flămând, însetat și obosit - dragostea L-a făcut să se grăbească spre Ierusalim - dragostea L-a condus în întunecatul Ghetsimani - dragostea L-a legat și L-a târât în sala de judecată - dragostea L-a pironit pe cruce - dragostea I-a plecat capul sub povara nemăsurată a mâniei Tatălui. "Nu este mai mare dragoste." "Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi."

Păcătoșii se cufundau în flăcările roșii-fierbinți ale iadului; El a plonjat înăuntru și a înotat prin înfricoșătoarele valuri de foc, adunându-i la sân pe ai Săi. Sabia dreptății era scoasă din teacă și sclipea în soare, gata să ne distrugă; El, omul deopotrivă cu Dumnezeu, și-a dezgolit pieptul și a lăsat ca lovitura să cadă asupra Lui. Noi eram o țintă pentru săgețile răzbunării lui Dumnezeu; Isus s-a așezat între noi și ele, iar săgețile L-au străpuns pe El - fiecare săgeată care trebuia să ne sfâșie sufletele s-a înfipt în El. El, El Însuși, a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn. Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult a depărtat El fărădelegile noastre de la noi. Aceasta e dragostea lui Hristos care întrece orice cunoștință. Aceasta ți-e pusă astăzi înainte în pâinea frântă și vinul vărsat. Asta vom vedea pe tron - un Miel înjunghiat. El va fi motivul cântării noastre în veșnicie: "Vrednic este Mielul!"

1. O, ce bucurie să fii în dragostea Lui Hristos! Ești cuprins și tu în această dragoste uimitoare? Te-a scos El din groapa pierzării, din dragoste pentru tine? Atunci, El te va spăla și te va face un rege și un preot pentru Dumnezeu. Te va spăla în propriul Lui sânge și te va face mai alb decât zăpada - te va curăți de toate murdăriile și de toți idolii tăi. Îți va da și o inimă nouă. Îți va păstra conștiința curată și inima după voia lui Dumnezeu. Va așeza Duhul Său Sfânt înăuntrul tău și te va face să te rogi cu suspine negrăite. Te va îndreptăți - se va ruga pentru tine - te va proslăvi. Chiar dacă întreaga lume va fi împotriva ta - prietenii dragi pot muri și te pot părăsi - chiar dacă vei rămâne singur în pustie; totuși, nu vei fi singur. Hristos te va iubi și atunci.

2. O, ce nenorocire să fii în afara dragostei lui Hristos! Dacă Hristos nu te iubește, cât de lipsite de valoare sunt toate celelalte iubiri! Poate că prietenii te iubesc - poate că vecinii tăi sunt amabili cu tine - poate lumea te laudă - poate slujitorii Bisericii îți iubesc sufletul; dar, dacă Hristos nu te iubește, toată dragostea făpturilor create e o deșertăciune. Vei rămâne necurățit, neiertat, nesfințit - te vei cufunda în iad, iar toate celelalte făpturi vor privi neputincioase și nu-ți vor putea întinde o mână de ajutor.

3. Cum pot ști dacă sunt în dragostea lui Hristos? Știi atunci când ești atras de Hristos: "Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea!" Ai văzut în Isus ceva care să te atragă? Lumea este atrasă de frumusețe, îmbrăcăminte, bijuterii sclipitoare - ai fost tu atras către Hristos de balsamul Său alinător? Acesta e semnul tuturor celor ce sunt întipăriți pe inima lui Hristos - ei vin la Hristos; ei văd cât de prețios este Isus. Lumea ușuratică nu vede nimic de valoare în Hristos; ea pune preț mai mare pe pofte, pe zâmbetul lumii, pe bani, plăcere; dar cei pe care Hristos îi iubește, El îi atrage arătându-le cât este de prețios. L-ai urmat tu în felul acesta, I-ai văzut valoarea - tu, păcătos gata să te înneci, te-ai agățat de El? - atunci cu nici un chip El nu te va izgoni afară - cu nici un chip, indiferent cât de mult rău ai făcut împotriva Lui. "Dar mi-am irosit cele mai bune zile în păcat" - Totuși, cu nici un chip nu te voi izgoni afară. "Am păcătuit pe față" - Cu nici un chip nu te voi izgoni. "Dar am păcătuit știind că nu e bine ce fac, m-am împotrivit mustrării" - Cu toate acestea, nicidecum nu te voi izgoni. "Dar am căzut din nou în păcat" - Totuși, brațele dragostei Sale sunt deschise să cuprindă sărmanul tău suflet vinovat, El nu te va izgoni afară.

II. Mulți ar vrea să ne despartă de dragostea lui Hristos.

Încă de la începutul lumii, scopul principal al lui Satan a fost să-i despartă pe credincioși de dragostea lui Hristos; deși n-a reușit niciodată acest lucru, nici măcar în cazul unui singur suflet, el totuși încă încearcă, cu aceeași îndârjire ca la început. Imediat ce-L vede pe Mântuitor ridicând o oaie pierdută pe umerii Săi, din acel moment Satan își direcționează toate eforturile încercând să smulgă sărmana oaie salvată din locul ei de odihnă. Imediat ce mâna străpunsă a lui Isus se așează pe un păcătos sărman, care tremură vinovat, din acel moment Satan încearcă să-L smulgă din mâna lui Isus.

1. Așa a făcut în vechime: "După cum este scris: Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat." (Versetul 36.) Acesta e un strigăt luat din Cartea Psalmilor. Poporul lui Dumnezeu din toate veacurile a fost urât și persecutat de către Satan și lume. Observați, (1) Motivul: "Din pricina Ta" - pentru că ei erau ca Isus, Îi aparțineau lui Isus. (2) Timpul: "Toată ziua" - de dimineața până seara. Lumea are o ură necurmată împotriva adevăraților credincioși, astfel încât ajungem să spunem seara: "De-ar da Dumnezeu să fie dimineață...", iar dimineața: "De-ar da Dumnezeu să fie seară..." Ea nu urăște nici un alt lucru cu o așa ură neîntreruptă. (3) Metoda: "Suntem socotiți ca niște oi de tăiat." Lumii îi pasă la fel de mult de răul pe care îl face creștinului cum îi pasă măcelarului atunci când pune mâna pe o oaie să o taie. Chiar și bețivii ne pun în cântecele lor. Acesta era strigătul celor din vechime. Același strigăt a fost auzit pe înălțimile înzăpezite ale Piedmontului; iar, mai târziu, pe dealurile verzi și în văile Scoției. Suntem teribil de înșelați dacă ne amăgim că același strigăt nu va mai fi auzit vreodată. S-a schimbat diavolul? Îi iubește el mai mult pe Dumnezeu și pe poporul Lui? I s-a schimbat inima lumească? Îi urăște acum mai puțin pe Dumnezeu și poporul Lui decât a făcut-o în trecut? O, nu! Sunt pe deplin încredințat că, dacă Dumnezeu Și-ar retrage harul care o împiedică, stăvilarele persecuției s-ar rupe în curând; iar mulți dintre voi, care ați rămas neconvertiți la mărturia noastră, veți deveni prigonitori sângeroși - vă veți răzbuna pentru predicile care v-au străpuns inimile.

2. Apostolul numește șapte forme în care vine nenorocirea. Două dintre ele au de-a face cu necazurile comune ale tuturor oamenilor, iar cinci se referă în special la copiii lui Dumnezeu.

(1) Necaz și strâmtorare: "Omul născut din femeie, are viața scurtă, dar plină de necazuri. Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră." Copiii lui Dumnezeu nu sunt scutiți de necazuri - boală, sărăcie, pierderea celor dragi. Isus le-a spus: "În lume veți avea necazuri." "Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc." Acum, Satan încearcă să profite de aceste vremuri de necaz ca să despartă sufletul de dragostea lui Hristos; el ispitește credinciosul, încercând să-l facă să disprețuiască mustrarea Domnului - și să se cufunde în afaceri, sau între prieteni lumești, sau să aplice metodele lumii de alinare a durerii. Din nou: el încearcă să determine sufletul să cadă sub povara necazului - să se tulbure și să murmure, să-L acuze pe nedrept pe Dumnezeu - să nu se încreadă în dragostea Lui Dumnezeu și în înțelepciunea Lui în focul încercării. Astfel, Satan încearcă să ne despartă de dragostea lui Hristos. Vremurile de necaz sunt vremuri de pericol.

(2) Prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia - toate acestea sunt arme de care se folosește Satan împotriva copiilor lui Dumnezeu. Istoria Bisericii de-a lungul veacurilor a fost una a persecuțiilor. Nu începe bine un suflet să arate interes pentru religie - nu apucă un suflet să se agațe de Isus, că imediat lumea începe să vorbească, spre marea durere a celui lovit de Dumnezeu. Ce vorbe amare sunt aruncate asupra acelui suflet! Întotdeauna aceste cuvinte au fost adevărate: "Au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, - ei, de care lumea nu era vrednică." Cei ce mănâncă pâinea lui Dumnezeu au fost adesea târâți de la prânzul lor liniștit - cei îmbrăcați cu Hristos adesea au trebuit să renunțe la hainele lor, au fost expuși la foamete, lipsă de îmbrăcăminte, primejdie și sabie - la moarte, în cele din urmă. Cain l-a ucis pe Abel. Ei L-au ucis pe Prințul Păcii; de atunci, toate făpturile create de El au suferit același tratament. Să nu spuneți: Vremurile se schimbă, acestea sunt zilele toleranței. Hristos nu S-a schimbat - Satan nu s-a schimbat, iar, când îi va veni rândul, se va folosi de aceleași arme.

III. Toate acestea nu ne pot despărți.

"În toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit."

Cum suntem mai mult decât biruitori?

1. Am biruit încă înainte să înceapă lupta. În toate celelalte bătălii nu putem știm cine va fi învingător înainte să se încheie lupta. În bătălia de la Waterloo, multă vreme s-a crezut că francezii au învins; Napoleon a trimis mai mulți curieri la Paris, anunțându-și victoria. Dar în lupta cu lumea, cu Satan și cu firea pământească, noi știm deja cine este învingătorul. Hristos S-a angajat să ne treacă cu bine prin luptă. El ne va proteja împotriva săgeților Legii, ascunzându-ne în sângele Său. El ne apără de puterea păcatului prin Duhul Său Sfânt, pe care L-a pus înăuntrul nostru. El ne va sprijini, prin prezența Sa nevăzută, împotriva asprimii limbilor. Cu cât e mai aprigă bătălia, cu atât El va fi mai aproape de noi; astfel încât putem cânta deja: "Mulțumesc lui Dumnezeu, prin Isus Hristos Domnul nostru." Știm că vom învinge. Chiar dacă lumea ar fi de un milion de ori mai întărâtată - chiar dacă focul persecuțiilor ar fi reaprins - chiar dacă inima mea ar fi de un milion de ori mai rea - chiar dacă ispitele iadului s-ar revărsa asupra mea - eu știu că voi birui prin Cel ce m-a iubit. Când Pavel și Sila cântau în beciul temniței, ei erau mai mult decât biruitori. Când Pavel spunea, în ciuda țepușului din trupul său, "Mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele," el era mai mult decât biruitor.

2. Avem de câștigat în urma conflictului. Adesea o biruință înseamnă o pierdere. Așa s-a întâmplat în cazul luptei din Israel, după acea noapte întunecată din Ghibea. Tot poporul a plâns, pentru că o seminție întreagă din Israel a fost aproape nimicită; astfel, în cele mai multe victorii, cântecul de triumf este amestecat cu suspinele văduvei și ale orfanului. Nu așa stau lucrurile în luptea cea bună a credinței. Noi suntem mai mult decât biruitori. Noi avem de câștigat de pe urma dușmanilor noștri.

(1) Ne apropiem mai mult de Hristos. Fiecare val de necaz din pricina lui Hristos ridică sufletul mai sus pe Stâncă. Fiecare săgeată de amărăciune trasă asupra credinciosului îl face pe acesta să se ascundă mai adânc în Isus. Fii mulțumit, dragă prietene, să suporți aceste necazuri, pentru că ele te apropie și mai mult de Preaiubitul tău.

(2) Ne debarasăm de păcat. Dacă am fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei. Dacă lumea ți-ar zâmbi și te-ar lăuda, ai rămâne pe genunchii ei. Dar când ea se încruntă, Isus este totul pentru noi.

(3) Răsplata cerească este mai mare. Câștigăm o cunună mai strălucitoare. Nu te teme; nimic nu te va despărți de dragostea lui Hristos. O, de-aș ști că voi toți sunteți în dragostea lui Hristos - că brațele lui Isus vă cuprind pe toți - atunci aș ști că toată ura oamenilor, toată politica iadului, nu ar putea niciodată să vă copleșească. "Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?" Dacă Dumnezeu te-a ales - te-a chemat - te-a curățit - te-a îndreptățit - atunci El te va proslăvi. Lasă-te în mâinile Sale iubitoare, tu, cel care nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu! Lasă-L să te curățească, pentru că atunci El te va duce în slavă.

Dundee, 30 octombrie, 1841.

Tradus de Florin Vidu


Diverse