Înapoi
Acasă
Biblia

Autoritatea spirituală

Cum să afli dacă tu o ai, sau dacă alții o au?


Ești impresionat de darurile spirituale? Dacă cineva cântă ca un înger vei zice, "O ce lucrare minunată? "Dacă auzi un orator lucrător puternic al Evangheliei?" Toate acestea sunt un lucru minunat. E vorba de darurile lui Dumnezeu. Dar autoritatea spirituală nu înseamnă darurile lui Dumnezeu din viața unui om.
Autoritatea lui Dumnezeu este o combinație între darurile spirituale și un caracter evlavios, iar aceasta rezultă numai dintr-o viață trăită în supunere față de Domnul. Ea apare în urma unei vieți de rugăciune și smerenie. Când ai un dar de la Dumnezeu și un caracter evlavios, Dumnezeu îți revarsă cu generozitate autoritatea Lui în viața ta.
Unul din lucrurile principale care caracterizează un bărbat sau o femeie ce are autoritate spirituală este o viață de rugăciune. În Marcu 9:29, Isus formează o legătură inseparabilă între rugăciune și autoritatea spirituală. După ce ucenicii nu au izbutit să scoată afară demonii din acel tânăr, Isus a spus, "Acest soi de draci, nu iese decât prin rugăciune..."

Fă-ți rugăciunile!

Sunt rugăciunile tale doar cuvinte frumoase, sau sunt împuternicite de Duhul lui Dumnezeu, fiindcă tu umbli în autoritatea Lui spirituală? Între cele două este o diferență ca de la cer la pământ! Putem să rostim rugăciuni frumoase sau ne putem ruga împuterniciți de Dumnezeu. Ce anume vrei în viața ta? Nu te mulțumi cu rugăciunile frumoase. Cred că te-ai mulțumi cu prea puțin. Când te rogi în Numele lui Isus, cerul... și iadul...recunosc autoritatea lui Dumnezeu asupra vieții tale?
Cuvântul lui Dumnezeu spune că, ce legăm pe pământ va fi legat și-n cer, însă aceasta nu se întâmplă doar rostind cuvinte frumoase și corecte. A avea "formula" exactă în rugăciunile noastre, nu conferă autoritate spirituală. Există o învățătură care pretinde că a spune cuvintele potrivite ne va aduce rezultatele așteptate. Este ridicol, însă! Nu cuvintele pe care le rostim, ci puterea din spatele cuvintelor care vine doar de la Dumnezeu, ne acordă autoritatea spirituală necesară!
Unul din cele mai bune exemple de oameni care încearcă să folosească cuvinte exacte lipsite de autoritatea lui Dumnezeu îl găsim în Fapte 19:11-16: "Și Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mâinile lui Pavel până acolo încât peste bolnavi se puneau basmale sau șorțuri care fuseseră atinse de trupul lui, și îi lăsau bolile și ieșeau afară din ei duhurile rele".
Vrei să vezi o autoritate reală? Asta este! Autoritatea lui Pavel le-a părut atrăgătoare celor șapte fii ai unuia dintre cei mai de seamă preoți iudei. Ei au decis că-l imite pe Pavel. "Niște exorciști iudei care umblau din loc în loc au încercat să cheme Numele Domnului peste cei ce aveau duhuri rele, zicând: "Vă jur pe Isus pe care-l propovăduiește Pavel să ieșiți afară!" (Fapte 19:13)
Când tinerii l-au văzut pe Pavel rugându-se pentru bolnavi, au fost martorii unor mari miracole. Oameni erau vindecați iar duhurile rele, izgonite. Ei l-au urmărit insistenți...până ce au crezut că au înțeles cum pot să o facă singuri. Apoi și-au zis, "Ne-am prins!" "Știm cum s-o facem și noi!" Părea simplu. Tot ce trebuiau să facă, era să folosească Numele Domnului Isus!
Astfel, ei au folosit cuvinte exacte, corecte...dar având rezultate dezastruoase! "Duhul cel rău le-a răspuns: "Pe Isus îl cunosc, și pe Pavel îl știu, dar voi cine sunteți?" (Fapte 19:15)
Vedeți, aceștia au cunoscut formula exactă, însă din viețile lor a lipsit adevărata autoritate spirituală. Ei nu au acționat în supunere față de chemarea lui Dumnezeu și viețile lor nu cunoșteau Cuvântul Lui. Întrucât ei nu trăiau pentru Domnul, nu aveau caractere evlavioase. Autoritatea lui Dumnezeu nu s-a putut manifesta prin nici unul din ei. De fapt, abuzul folosirii Numelui lui Isus s-a întors împotriva lor. Omul pentru care ei s-au rugat a sărit pe ei, i-a biruit și le-a rupt hainele, "în așa fel că ei au fugit goi și răniți din casa aceea" (Fapte 19:16). Umilința supremă a fost că toată lumea a auzit de incident. "Lucrul acesta a fost cunoscut de toți Iudeii, de toți grecii care locuiau în Efes, și i-a apucat frica pe toți: "Și Numele Domnului Isus era proslăvit" (Fapte 19:17)
Adesea cităm versetul din Matei 16:19, "...orice vei lega pe pământ va fi legat în cer..." Conform unei practici întâlnite în unele cercuri, unii creștini încearcă să lege verbal răul, bazându-se pe acest verset, însă diavolul vrea să știe, "Cu ce putere? În a cui autoritate?"
A avea autoritate spirituală înseamnă mai mult decât a știi să rostești cuvintele corecte sau a avea daruri. Unii au primit de la Domnul daruri minunate, daruri de vindecare sau darul profeției, însă după un timp încep să trăiască în păcate grosolane. Ei s-ar putea să fie încă capabili să-și exerseze darurile lor spirituale însă autoritatea lor a dispărut. Autoritatea rezultă dintr-o viață supusă lui Dumnezeu. Autoritatea spirituală apare atunci când în viețile noastre exisă o combinație de neînvins dintre căutarea feței lui Dumnezeu, a trăi în smerenie și a avea format un caracter evlavios. Doar atunci vom putea să vedem autoritatea lui revărsată în și prin viețile noastre!
Autoritatea spirituală. Isus a avut-o. Apostolii au avut-o. O ai și tu în viața ta? Cred că Dumnezeu vrea să ți-o acorde. În Matei 7:29, vedem că Domnul Isus, "...îi învăța ca unul care avea putere (sau, autoritate) și nu ca învățătorii lor".
Mulțimile erau atrase de lucrarea lui Isus și au fost uluite. Ce le-a uluit? Ce anume le-a solicitat atenția? Probabil nu a fost mare diferență în detaliile spuselor lui Isus, comparativ cu detaliile celor spuse de cărturari. Învățăturile lui Isus probabil nu erau în mare măsură diferite în conținut. Diferența a constat în faptul că Isus i-a învățat ca unul care avea autoritate! Mulțimile au recunoscut autoritatea lui Dumnezeu în viața acestui om! Isus, nu numai că a învățat cu autoritate ci și a trăit din autoritatea lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să-ți acorde autoritatea Lui vieții tale pentru ca atunci când tu vei vorbi, te vei ruga sau vei predica, toate acestea să se facă cu autoritatea Lui.

Promovarea o face Dumnezeu

Autoritatea spirituală nu stă într-un titlu. Oameni (asemenea) cărturarilor pot avea tot felul de titluri dar fără a avea autoritatea lui Dumnezeu în viața lor. Dacă tu ai autoritate, toți o vor recunoaște și nu va fi nevoie ca tu să vorbești despre ea.
Odată un tânăr a venit la mine și a zis, "Wick (numele autorului articolului), mă ții la coada bisericii, mă împiedici în lucrarea mea!" Eu nu am crezut că era așa, însă am venit la Dumnezeu în rugăciune fiindcă aceasta era o acuzație serioasă și m-a tulburat. "Doamne este adevărat că nu l-am avansat pe acest tânăr?" Atunci am simțit că Domnul mi-ar fi spus că, "Nu tu nu l-ai avansat, ci...Eu!!"
Biblia vorbește foarte clar despre subiectul promovării/avansării în lucrare. "Căci nici de la Răsărit nici de la Apus, nici din pustie nu vine înălțarea. Ci Dumnezeu este cel ce judecă: "El coboară pe unul și înalță pe altul" (Ps.75:6-7). Înălțarea nu vine de la un om - aceasta vine de la Dumnezeu! Demonstrarea autorității de către un om ar trebui să fie pur și simplu o recunoaștere a autorității spirituale care deja există în viața respectivului. Dacă tu umbli/trăiești în autoritatea spirituală a lui Dumnezeu, nimeni nu poate împiedica manifestarea, demonstrarea lui Dumnezeu în viața ta.
Nici un om, sau demon din iad nu poate opri mâna lui Dumnezeu de la a-ți unge viața ta. Ar putea să o abată temporar, dar nu vor putea să oprească binecuvântarea lui Dumnezeu. Iar dacă tu trăiești în autoritatea Lui, în viața ta personală, Dumnezeu te va pune în poziția de autoritate în care te vei găsi mai târziu.
Viața lui Iosif este o întâmplare incredibilă care privește acest subiect. Iosif a experimentat o nemaipomenită manifestare a autorității lui Dumnezeu chiar dacă el a fost vândut în sclavie, mințit, și aruncat în temniță pe nedrept. Nici unul din aceste lucruri nu a putut opri însă, manifestarea lui Dumnezeu în viața lui, fiindcă el a trăit în ascultare de Domnul și smerenie înaintea Lui. Același lucru va fi valabil și-n privința ta.
Însă tu va trebui să-i îngădui lui Dumnezeu să te pună într-un loc care este corespunzător cu nivelul tău de maturitate și înțelegere. Nu insista pentru o poziție care știi că depășește nivelul tău de autoritatea spirituală. Dacă o faci, vei produce un dezastru pentru tine și pentru cei pe care-i vei conduce. Amintește-ți că Iosif a trecut prin încercări păstrând atitudini corecte, iar aceste încercări au fost pregătirea lui pentru înalta autoritate pe care Dumnezeu a dorit să i-o acorde.

Isus este exemplul nostru

În viața lui Isus autoritatea spirituală a venit prin supunere, nu prin dăruire. Isus a avut autoritate nu doar fiindcă El era Fiul lui Dumnezeu, ci pentru că El, ca și Fiu al lui Dumnezeu, "măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu ci s-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, s-a smerit și s-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte de cruce. De aceea, Dumnezeu l-a înălțat nespus de mult și i-a dat Numele care este mai presus de orice nume" (Filip.2:6-9). Ascultarea sau supunerea și autoritatea spirituală au o legătură inseparabilă. Nu pot fi despărțite una de cealaltă.
În Ioan 17:4 Isus se adresează Tatălui spunând: "Eu te-am proslăvit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac". Ce-a sfârșit Isus atunci când a fost pe pământ, ce anume a făcut El? A împlinit voia Tatălui! Autoritatea, întotdeauna merge mână-n mână cu supunerea.
Isus a spus, "Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl face și Fiul întocmai" (Ioan 5:19). Se poate spune că tu faci ce vrea Tatăl ceresc? Că rostești cuvintele pe care El vrea să le audă? Acesta este drumul spre autoritatea spirituală. Dumnezeu va unge totdeauna o viață supusă, ascultătoare. Întotdeauna va unge pe un om care caută Chipul Lui, care ascultă și împlinește cuvântul Lui. Nu întotdeauna ce se vede pe dinafară la un om, este onorat de Dumnezeu, ci mai degrabă ceea ce El vede în interior.
De exemplu, dați-mi voie să vă povestesc împrejurările uneia dintre cele mai faimoase predici predicate vreodată - afară de predicile din Biblie. Această predică este intitulată "Păcătoși în mâinile unui Dumnezeu mânios". Ea a fost predicată de către Jonathan Edwards în anii 1700. Există relatări ale zilei în care Jonathan Edwards a rostit faimosul său mesaj. Știți în ce fel a făcut-o? Ce metodă de predicare a folosit? El nu era un mare predicator. De fapt nu era deloc un orator dăruit. Descrierile ne spun că și-a ținut notițele aproape de față (pentru că avea vederea slabă!), și și-a citit mesajul în loc de a-l "predica"! Pur și simplu, a citit cuvintele predicii pe care el a scris-o. Aceasta nu pare o metodă grozavă, nu? Însă Duhul lui Dumnezeu s-a coborât asupra acelui loc. Prezența lui a fost atât de puternică, încât oamenii din adunare au îmbrățișat stâlpii sălii pentru că aveau impresia ireală că alunecau în Iad. Au început să țipe și să plângă, spunând că puteau simți literalmente focul iadului ce-i ardea la tălpi. Credeți-mă că o exprimare elocventă nu-ți atribuie o astfel de ungere. Acea predică a fost rostită cu o putere atât de mare pentru că o aducea un om care umbla/trăia în autoritatea spirituală a lui Dumnezeu.
Unii oameni cred că dacă vorbești tare, ai o mai mare autoritate. Dar uneori unii vorbesc tare fiindcă au puțină autoritate. Volumul vocii nu este totuna cu autoritatea și nici elocvența. Autoritatea apare într-o viață evlavioasă, sfântă și supusă, făcând doar ceea ce Dumnezeu vrea de la tine.

Care este nivelul tău de autoritate spirituală?

Doar puțini ajung la nivelul de autoritate spirituală pe care Dumnezeu vrea să-l dea fiindcă se mulțumesc cu darurile. Se mulțumesc cu talentul. Se mulțumesc cu stilul. Dragi prieteni, vreți să vă mulțumiți cu ceva bun...sau vreți în viață ce are Dumnezeu mai bun?
Dumnezeu a folosit și va mai folosi lucrurile mici, neînsemnate ale acestei lumi pentru a-i înfrânge pe cei înțelepți. Ești tu unul din aceste "lucruri mici"?
Este aceasta rugăciune ta? "Doamne, dă-mi autoritatea spirituală și puterea de a atinge viețile oamenilor chiar de nimeni de pe fața pământului nu o va recunoaște vreodată!" Dacă aceasta nu este rugăciunea ta, atunci ar trebui să devină. Noi avem nevoie să-l iubim atât de mult pe Isus, încât să facem orice ne spune. Trebuie să avem o atitudine de absolută umilință și absolută supunere, ca Dumnezeu să poată unge și să binecuvânteze viețile noastre cu puterea Duhului Sfânt.
În Matei 20:20-23, putem citi propriile cuvinte ale lui Isus privind autoritatea dată de Dumnezeu: "Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fii ei, și I s-a închinat, vrând că-i facă o cerere. El a întrebat-o: "Ce vrei? ""Poruncește", i-a zis ea, "ca, în Împărăția Ta acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și unul la stânga Ta". Drept răspuns, Isus a zis: "Știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul pe care am să-l beau Eu, și să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?" "Putem", i-au zis ei. Și El le-a răspuns. "Este adevărat că veți bea paharul Meu și veți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a ședea la dreapta și la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu". Cei doi fii ai lui Zebedei i-au cerut Domnului Isus o autoritate ce ține de poziție, pentru că cei mai puternici oameni într-o împărăție pământească sunt cei doi care stau la dreapta și la stânga împăratului. Totuși nici chiar Domnul Isus nu a putut să le acorde celor doi poziția de autoritate pe care au dorit-o. De ce? Fiindcă, așa cum a spus limpede Isus în Matei 20:23, "Nu atârnă de Mine s-o dau... " În sistemul lumii, conducătorii pot obține poziții de autoritate prin propria lor putere sau capacitate și pot chiar să-și impună autoritatea asupra oamenilor pe care-i conduc. Dar în Împărăția lui Dumnezeu nu așa stau lucrurile. Autoritatea spirituală nu se câștigă prin putere sau capacitate. Adevărata autoritate se dobândește prin umilință și slujire.
Tânărul care a venit la mine în aceea zi nu spunea că, într-adevăr, eu îl opream să avanseze, ci spunea de fapt că nu i-am acordat o poziție în lucrarea noastră. Asta spunea de fapt. Însă lucrul acesta nu depinde de mine să-l dau! Rolul meu este doar de a recunoaște ceea ce Dumnezeu i-a dat deja unui om!
Știți ce caut la un om pe care să-l pun într-o poziție de conducere? Caut un duh de umilință și o inimă de slujitor, cât și darurile de care are nevoie pentru a fi un lider. Odată, mi-am ales eu omul meu pentru o poziție în autoritate și a fost o mare greșeală. Aceea întâmplare m-a învățat să-l las pe Dumnezeu să facă alegerea.

Care este nivelul tău de autoritate spirituală? Oricare ar fi acesta, eu cred că Dumnezeu vrea să ți-l mărească. Că vrea să te facă puternic în rugăciune și puternic în lucrare. Și așa cum am văzut la Iosif, nu există scurtături! Poți avea autoritate spirituală, însă doar printr-o viață evlavioasă!

de Wick Nease. Wick Nease a lucrat pentru Youth With a Mission (YWAM) începând din 1971. Broșura este preluată și adaptată după "Spiritual Authority - How do you know if you have it?" (Pretty Good Printing, 1989, Last Days Ministries), de Jejeran Stelian și Teodor Macavei


Conducere Spirituală