Înapoi
Acasă
Biblia

Gânduri pentru tineri - partea 2

Pericole pentru tineri

J. C. Ryle (1816-1900)


Când Apostolul Pavel a scris Epistola sa către Titus despre responsabilitățile acestuia ca slujitor al lui Dumnezeu, el i-a menționat pe tineri ca un grup care cere o atenție specială. După ce a vorbit despre bărbații și femeile în vârstă, apoi despre femeile tinere, el adaugă acest sfat: "Sfătuiește, de asemenea, pe tineri să fie cumpătați" (Tit 2:6). Voi urma și eu sfatul apostolului. Vreau să spun câteva cuvinte de îndemnuri prietenești pentru tineri.

Deși îmbătrânesc pe zi ce trece, sunt câteva lucruri pe care mi le amintesc foarte bine din zilele tinereții mele. Îmi amintesc foarte bine bucuriile și tristețile, speranțele și temerile, ispitele și dificultățile, judecățile greșite și sentimentele nutrite față de persoanele nepotrivite, erorile și aspirațiile, toate lucrurile care înconjoară și însoțesc viața unui tânăr. Aș fi foarte recunoscător dacă aș putea să spun ceva care să țină măcar un tânăr pe direcția cea bună, să-l păzească de greșelile și păcatele care îi pot afecta viitorul, atât în această viață cât și în veșnicie.

Sunt patru lucruri pe care intenționez să le fac în continuare:

I. Voi menționa câteva motive generale pentru care tinerii au nevoie să fie sfătuiți.
II. Voi nota câteva pericole speciale în legătură cu care tinerii trebuie să fie avertizați.
III. Voi da câteva sfaturi generale și îi implor pe tineri să le primească.
IV. Voi stabili câteva reguli speciale de comportament și îi sfătuiesc insistent pe tineri să le urmeze.

Despre fiecare din aceste patru puncte voi spune câte ceva și mă rog lui Dumnezeu ca aceste cuvinte să fie folositoare vreunui suflet.

II. Pericole pentru tineri

2. Există câteva pericole speciale în legătură cu care tinerii trebuie să fie avertizați.

(1) Un pericol cu care se confruntă tinerii este mândria.

Știu bine că toate sufletele se găsesc în mare primejdie. Tineri sau bătrâni, nu contează; toți avem o cursă de alergat, o bătălie de luptat, o inimă de smerit, o lume de câștigat, un trup de ținut sub control, un diavol căruia trebuie să ne împotrivim; am putea foarte bine să spunem, "Cine este de ajuns pentru aceste lucruri?" Totuși, fiecare vârstă și fiecare situație are ispitele și capcanele ei specifice, de aceea e bine să le cunoaștem. Paza bună trece primejdia rea. Dacă aș putea să vă conving să fiți în gardă împotriva pericolelor pe care le voi numi în continuare, sunt sigur că aș fi de mare ajutor sufletelor voastre.

Mândria este cel mai vechi păcat din lume. Cu adevărat, el a existat înainte să existe lumea. Satan și îngerii lui au căzut din cauza mândriei lor. Nu au fost mulțumiți cu situația și statutul lor inițial. Astfel, mândria a furnizat iadului primii locatari.

Mândria l-a alungat pe Adam din Paradis. Nu a fost mulțumit cu locul pe care i l-a dat Dumnezeu. A încercat să se ridice mai sus, și a căzut. Astfel, păcatul, durerea și moartea au intrat în lume prin mândrie.

Mândria se găsește în toate inimile prin natura lucrurilor. Ne naștem mândri. Mândria ne face să ne simțim mulțumiți de noi înșine, să credem că suntem suficient de buni așa cum suntem, ne împiedică să primim sfaturi, ne face să respingem Evanghelia lui Hristos, ne determină pe fiecare să ne alegem propriul drum. Însă mândria nu domnește niciunde cu atâta putere ca în inima unui tânăr.

Cât de obișnuit este să vedem tineri plini de ei înșiși, orgolioși și intoleranți față de orice sfat care li s-ar oferi! Cât de des îi putem vedea obraznici și nepoliticoși cu toți cei din jurul lor, crezând că nu primesc aprecierea și onoarea pe care o merită! Cât de des nu vor să se oprească și să asculte sfatul unei persoane mai în vârstă! Ei cred că știu tot. Au o părere exagerată despre propria lor înțelepciune. Ei cred că persoanele mai în vârstă, în special rudele lor, sunt mărginite, obtuze, încete la minte. Ei nu au nevoie de învățătură sau instrucțiuni: înțeleg toate lucrurile. Aproape că se înfurie atunci când cineva încearcă să le vorbească. La fel ca armăsarii tineri, nu pot tolera nici chiar cel mai mic control asupra lor. Vor să fie independenți și să facă numai ce doresc. La fel ca cei pe care i-a menționat Iov, "S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteți voi, și că odată cu voi va muri și înțelepciunea!" (Iov 12:2). Toate aceste lucruri definesc mândria.

Roboam a fost o astfel de persoană, ce a disprețuit sfatul oamenilor cu experiență care l-au înconjurat pe tatăl său și a ascultat în schimb de tinerii din generația lui. A trebuit să suporte consecințele prostiei lui. Sunt mulți ca el.

Fiul risipitor a fost o astfel de persoană, care și-a cerut partea de moștenire ca să-și asigure stilul de viață pe care și-l dorea. Nu a fost mulțumit să trăiască în liniște sub acoperișul tatălui său, ci s-a dus într-o țară îndepărtată, unde să fie propriul lui stăpân. Așa cum copiii mici dau drumul mâinii mamei lor ca să pășească singuri, și tânărul nostru a simțit în scurtă vreme durerea provocată de prostia lui. A devenit mai înțelept atunci când a ajuns să mănânce lături împreună cu porcii. Însă la fel ca el sunt mulți alții.

Tinerilor, vă îndemn stăruitor, feriți-vă de mândrie. Despre două lucruri se spune că sunt rare în lume - unul este un tânăr smerit, iar celălalt este un bătrân mulțumit. Mă tem că e cât se poate de adevărat.

Nu vă mândriți cu abilitățile voastre, cu puterea voastră, cu cunoștințele voastre, cu felul în care arătați, cu iscusința voastră. Nu vă mândriți cu talentele voastre, oricare ar fi acestea. Altfel dovediți că nu vă cunoașteți pe voi înșivă și nu cunoașteți lumea. Pe măsură ce veți îmbătrâni, cu cât veți vedea mai multe, cu atât veți avea mai puține motive să vă mândriți. Ignoranța și lipsa de experiență sunt piedestalul mândriei; odată ce acest suport este înlăturat, mândria se va prăbuși.

Amintiți-vă de câte ori Scriptura ne vorbește despre superioritatea unui duh smerit. Cu câtă putere suntem avertizați: "Eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine" (Romani 12:3). Cât de clar ni se spune: "Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască" (1 Corinteni 8:2). Cât de precisă e porunca: "Îmbrăcați-vă cu smerenie" (Coloseni 3:12). Și, din nou, "Să fiți împodobiți cu smerenie" (1 Petru 5:5). Aceasta e haina pe care mulți par să o evite ca pe o zdreanță.

Gândiți-vă la marele exemplu pe care Domnul nostru Isus Hristos ni l-a lăsat în această privință. El a spălat picioarele ucenicilor săi, spunând: "Eu v-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu" (Ioan 13:15). Este scris: "El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi" (2 Corinteni 8:9). Și, din nou, "S-a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător" (Filipeni 2:7,8). Cu siguranță, cine e mândru se aseamănă mai mult cu diavolul și cu Adam în starea lui căzută, decât cu Hristos.

Gândiți-vă la cel mai înțelept om care a trăit vreodată, mă refer la Solomon. Priviți cum vorbește despre el însuși: "Eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat" (1 Regi 3:7). O atitudine total diferită de cea a fratelui său Absalom, care se considera deasupra tuturor: "De m-ar pune pe mine judecător în țară! Orice om care ar avea o neînțelegere și o judecată, ar veni la mine, și i-aș face dreptate" (2 Samuel 15:4). O atitudine total diferită de cea a fratelui său Adonia, care "s-a semețit până acolo în cât a zis: 'Eu voi fi împărat!'" (1 Regi 1:5). Smerenia a reprezentat începutul înțelepciunii lui Solomon. El scrie despre propria lui experiență: "Dacă vezi un om care se crede înțelept, poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el" (Proverbe 26:12).

Tinerilor, puneți la inimă versetele pe care tocmai le-am citit. Nu fiți prea încrezători în propria voastră judecată. Încetați să mai fiți atât de siguri că voi aveți întotdeauna dreptate, iar ceilalți greșesc. Nu vă încredeți în propria părere, atunci când vedeți că bătrânii gândesc altceva, în special atunci când e vorba de părinții voștri. Vârsta aduce experiența, de aceea merită respect. Iată un semn de înțelepciune din partea lui Elihu, în cartea Iov: "Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu așteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov" (Iov 32:4). Ceva mai târziu, el a spus: "Eu sunt tânăr, și voi sunteți bătrâni: de aceea m-am temut, și m-am ferit să vă arăt gândul meu. Eu îmi ziceam: 'Să vorbească bătrânețea, marele număr de ani să învețe pe alții înțelepciunea'" (Iov 32:6-7). Smerenia și tăcerea sunt calități minunate în tineri. Niciodată să nu te rușinezi să înveți: Isus a fost un învățăcel la 12 ani; când L-au găsit în Templu, El stătea "în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări" (Luca 2:46). Cei mai înțelepți oameni îți vor spune că ei învață necontenit, și totuși se smeresc la gândul cât de puțin cunosc de fapt. Marele Sir Isaac Newton obișnuia să spună că nu se simțea cu nimic mai presus decât un copilaș, care a adunat câteva pietre prețioase pe țărmul mării cunoașterii.

Tinerilor, dacă vreți să fiți înțelepți, dacă vreți să fiți fericiți, amintiți-vă avertismentul pe care vi-l dau: Feriți-vă de mândrie.

(2) Un alt pericol pentru tineri este iubirea plăcerilor.

Tinerețea este vremea când pasiunile noastre sunt cele mai puternice și, la fel ca niște copii obraznici, țipă cel mai tare să li se facă pe plac. Tinerețea este vremea când, în general, avem parte de cel mai înalt grad de sănătate și putere: moartea pare departe, iar parcă singurul lucru important e să ne bucurăm de viață. Tinerețea e vremea când cei mai mulți oameni nu prea au griji pământești și neliniști care să le captiveze atenția. Toate aceste lucruri îi determină pe tineri să nu se gândească la nimic altceva în afara plăcerii. "Slujesc poftelor și plăcerilor": acesta e răspunsul real pe care mulți tineri l-ar da la întrebarea "Al cui slujitor ești tu?"

Tinerilor, timpul nu-mi permite să vă descriu toate roadele pe care le produce această iubire pentru plăceri, toate modurile în care vă poate face rău. De ce să vorbesc despre chefuri, petreceri, băuturi, jocuri de noroc, filme, dansuri, și altele ca acestea? Sunt puțini aceia care nu cunosc câteva dintre aceste lucruri din propria experiență amară. Și acestea sunt doar câteva. Toate lucrurile care te încântă pentru o vreme, toate lucrurile care îți întunecă judecata și îți ține mintea într-un vârtej continuu, toate lucrurile care delectează simțurile și încântă firea pământească, acestea sunt lucrurile care au o putere enormă asupra timpului vieții tale și își datorează această putere iubirii de plăceri. Fii în gardă! Nu fi ca aceia despre care Pavel spune că sunt "iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu" (2 Timotei 3:4).

Amintiți-vă ce vă spun: dacă vă agățați de plăcerile pământești - acestea sunt lucrurile care ucid sufletele. Nu e nici un mod mai sigur de a-ți însemna cugetul cu fierul roșu și de a-ți împietri inima față de lucrurile lui Dumnezeu, decât să cedezi în fața dorințelor trupului și minții. La început pare un nimic, dar consecințele se văd pe termen lung.

Gândiți-vă la ce spune Petru: "Să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul" (1 Petru 2:11). Aceste lucruri distrug pacea sufletului, îi slăbesc puterea, îl duc în captivitate și îl fac sclavul lor.

Gândiți-vă la ce spune Pavel: "De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia" (Coloseni 3:5). "Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei" (Galateni 5:24). Cândva trupul era o casă perfectă pentru suflet, acum e corupt în întregime și tulburat, are nevoie de o continuă supraveghere. A devenit o povară pentru suflet, nu un ajutor; o piedică, nu un sprijin. Poate deveni un slujitor folositor, dar întotdeauna e un stăpân rău.

Gândiți-vă, din nou, la cuvintele lui Pavel: "Îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu purtați grijă de firea pământească, ca să-i treziți poftele" (Romani 13:14). "Acestea", spune Leighton, "sunt exact cuvintele care au convins inima lui Augustin de păcătoșenia ei și l-au determinat pe tânărul imoral să devină un slujitor credincios al lui Isus Hristos." Tinerilor, doresc ca la fel să se întâmple cu fiecare dintre voi.

Mai amintiți-vă și de faptul că, dacă vă agățați de plăcerile pământești, toate acestea nu vă vor satisface, vor fi seci și fără sens. La fel ca lăcustele din Apocalipsa, ele par să poarte cununi pe cap; însă, la fel ca acele lăcuste, veți descoperi că au țepi ascuțiți în cozile lor. Nu tot ce strălucește e aur. Nu tot ce e dulce e și bun. Plăcerile care țin doar o vreme nu sunt plăceri adevărate.

Mergeți și bucurați-vă de plăcerile pământești, dacă asta vreți, dar veți descoperi că inima nu va fi niciodată satisfăcută de ele. Întotdeauna va fi o voce înăuntru care va striga, la fel ca lipitoarea din Proverbe 30:15, "Dă-mi! Dă-mi!" Există un gol înăuntru pe care doar Dumnezeu îl poate umple. Veți descoperi, la fel ca Solomon, că plăcerile pământești sunt doar o fațadă care nu înseamnă nimic, promit mulțumire dar aduc dezamăgirea spiritului - sicrie poleite cu aur, de admirat pe dinafară, dar pline de putreziciune pe dinăuntru. Fiți înțelepți în tinerețea voastră. Scrieți cuvântul "otravă" peste toate plăcerile pământești. Cele mai legitime dintre ele trebuie folosite cu moderație. Toate vă vor distruge sufletul dacă vă lipiți inima de ele. În cazul oricărei plăceri, trebuie să aveți mai întâi garanția că nu e păcătoasă, apoi vă puteți bucura de ea cu moderație.

Nu mă sfiesc să îi avertizez pe toți tinerii și să le amintesc de porunca a șaptea: feriți-vă de adulter și imoralitate sexuală, de orice fel de necurăție. Mă tem că nu vorbim prea des de această parte a Legii lui Dumnezeu. Însă, atunci când văd cum profeții și Apostolii au tratat acest subiect, când observ felul deschis în care Reformatorii Bisericii noastre l-au denunțat, când văd numărul de tineri care calcă pe urmele lui Ruben, Hofni, Fineas, Amon, pe mine cel puțin mă mustră conștiința dacă tac. Lumea devine din ce în ce mai stricată din cauză că nu învățăm și nu predicăm despre această poruncă. În ce mă privește, cred că ar fi fals și nescriptural ca atunci când mă adresez tinerilor să nu vorbesc despre ceea ce este în cea mai mare măsură "păcatul tânărului".

Încălcarea poruncii a șaptea este un păcat deasupra tuturor celorlalte, după cum spune Osea: "Curvia, vinul și mustul iau mințile omului" (Osea 4:11). Este păcatul care lasă răni pe suflet mai adânci decât în cazul oricărui alt păcat pe care îl poate înfăptui un om. E un păcat care distruge mii de tineri în fiecare generație și i-a dărâmat pe unii dintre sfinții lui Dumnezeu din trecut. Samson și David sunt dovezi cutremurătoare. E păcatul în fața căruia omul îndrăznește să zâmbească și să îl mușamalizeze prin cuvinte ca înfiorare, dragoste, pasiune necontrolabilă, dorință firească. Însă e păcatul de care se bucură diavolul cel mai mult, pentru că el e "duhul necurat"; e păcatul pe care Dumnezeu îl urăște și declară că "îl va judeca" (Evrei 13:4).

Tinerilor, "Fugiți de curvie" (1 Corinteni 6:18), dacă iubiți viața. "Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători" (Efeseni 5:6). Fugiți de acele ocazii, de tovărășia celor care v-ar putea atrage în acest păcat, de locurile unde ați putea fi ispitiți să-l înfăptuiți. Citiți ce spune Domnul nostru despre acest păcat în Matei 5:28: "Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui." Fiți la fel ca sfântul slujitor Iov: "Făcusem un legământ cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare" (Iov 31:1). Nu vă opriți să vorbiți despre acest păcat. E unul din lucrurile la care nici măcar nu trebuie să se facă aluzie în cursul unei conversații. Nu te poți nici măcar atinge de o unsoare neagră fără să te murdărești pe mâini. Fugiți de astfel de gânduri; împotriviți-vă, distrugeți-le, rugați-vă împotriva lor - faceți orice sacrificiu, dar nu cedați în fața lor. Imaginația e răsadnița în care adesea încolțește păcatul. Păziți-vă gândurile și atunci nu vă veți teme de ce ați putea înfăptui.

Gândiți-vă la avertismentul pe care vi l-am dat. Dacă uitați orice altceva, nu uitați aceste cuvinte.

(3) Alt pericol pentru tineri este nechibzuința

Mii de suflete sunt aruncate pentru totdeauna în Iazul de Foc pentru simplul motiv că nu gândesc. Tinerii nu iau în considerare, nu privesc înainte, nu privesc în jurul lor, nu meditează la sfârșitul vieții lor și la consecințele felului lor de viață, și astfel se trezesc că sunt condamnați pentru că nu și-au folosit gândirea.

Tinerilor, nimeni nu e într-un pericol mai mare decât voi. Cunoașteți prea puține despre pericolele care vă înconjoară și nu vă îngrijorați de felul în care umblați. Urâți efortul cerut de gândirea serioasă, liniștită, și astfel luați decizii greșite și aduceți asupra voastră multă întristare. Tânărul Esau a vrut neapărat mâncarea fratelui său și și-a vândut pentru ea dreptul de întâi născut: nu s-a gândit cât de mult îl va dori în viitor. Tinerii Simeon și Levi au vrut neapărat să o răzbune pe sora lor Dina, și i-au ucis pe locuitorii din Sihem: nu s-au gândit cât necaz și tulburare vor aduce astfel asupra tatălui lor Iacov și asupra întregii sale familii. Iov se pare că s-a temut cel mai mult de nechibzuința copiilor săi: este scris că, ori de câte ori aceștia participau la un ospăț, "după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis de dimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: 'Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor.' Așa avea Iov obicei să facă" (Iov 1:5).

Credeți-mă, lumea aceasta nu e o lume în care să poți să o duci bine fără să gândești, cu atât mai mult în ce privește problemele sufletelor noastre. "Nu gândi", îți șoptește Satan: el știe că o inimă neconvertită e la fel ca jurnalele financiare ale unui om de afaceri necinstit, ele nu rezistă în fața unei inspecții atente. "Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre", spune Cuvântul lui Dumnezeu, opriți-vă și gândiți-vă, meditați asupra acestor lucruri și fiți înțelepți. Un proverb spaniol spune: "Graba vine de la diavol." La fel cum oamenii se grăbesc să se căsătorească și apoi au o familie nefericită, în același fel fac greșeli cu privire la sufletul lor într-o clipă, iar apoi suferă consecințele ani în șir. La fel cum un servitor rău greșește și apoi spune "Nu m-am gândit că așa o să se întâmple", tot așa tinerii aleargă spre păcat, iar apoi spun: "Nu m-am gândit la asta, nu părea să fie un păcat." Nu părea să fie păcat! La ce v-ați fi așteptat? Păcatul nu va veni la tine să-ți spună: "Sunt păcat." Nu ți-ar face un rău prea mare dacă ar proceda așa. Păcatul întotdeauna pare "bun, plăcut și de dorit" atunci când îl înfăptuiești. O, dobândește înțelepciunea și prudența! Amintește-ți cuvintele lui Solomon: "Cărarea pe care mergi să fie netedă, și toate căile tale să fie hotărâte" (Proverbe 4:26).

Unii, îndrăznesc să spun, vor obiecta că cer un lucru prea exagerat; tinerețea nu e perioada vieții în care oamenii trebuie să fie sobri și prevăzători. Acestora le răspund, nu sunt prea mulți din aceștia în zilele noastre. Vorbirea ușuratică, glumele, amuzamentul excesiv, sunt întâlnite peste tot. Sunt de acord că există o vreme pentru orice lucru; însă a privi lucrurile cu neseriozitate și în glumă poate fi orice altceva, dar nu e un lucru înțelept. Ce spune cel mai înțelept dintre oameni: "Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îți aduci aminte de sfârșitul oricărui om și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este întristarea decât râsul; căci prin întristarea feței inima se face mai bună. Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii" (Eclesiastul 7:2-4). Matthew Henry ne povestește despre un mare om de stat din vremea Reginei Elizabeta, care la bătrânețe s-a retras din viața publică și s-a dedicat gândurilor serioase. Foștii lui tovarăși de distracție au venit să-l viziteze și l-au avertizat că devine prea sobru. "Nu, a răspuns el, "sunt doar serios; și asta pentru că toți cei din jurul meu sunt serioși. Dumnezeu e serios atunci când privește la noi, Hristos e serios atunci când mijlocește pentru noi, Duhul Sfânt e serios atunci când se luptă pentru noi, adevărurile lui Dumnezeu sunt serioase, dușmanii noștri spirituali sunt serioși în încercarea lor de a ne ruina, sărmanii păcătoși pierduți sunt serioși în iad - de ce atunci să nu fim și noi serioși?"

O, tinerilor, învățați să fiți chibzuiți! Învățați să examinați ceea ce faceți, încotro vă îndreptați. Faceți-vă timp pentru o reflecție calmă. Sfătuiți-vă cu propria voastră inimă, și stați liniștiți. Amintiți-vă avertismentul meu - Să nu ajungeți să fiți pierduți din lipsă de gândire.

(4) Un alt pericol pentru tineri este disprețul pentru creștinism.

Acesta e un alt pericol special cu care vă confruntați. Observ de fiecare dată că nimeni nu privește cu mai puțin respect creștinismul decât tinerii. Nimeni nu se implică mai puțin în serviciile noastre, atunci când sunt prezenți. Nimeni nu își folosesc Bibliile mai puțin, nu cântă mai puțin, nu ascultă predicile mai puțin ca tinerii. Nimeni nu absentează mai frecvent de la întâlnirile de rugăciune, de la studiile biblice și de la celelalte ajutoare pentru suflet din timpul săptămânii. Tinerii par să creadă că ei nu au nevoie de aceste lucruri - poate că sunt bune pentru bărbații și femeile în vârstă, dar nu pentru ei. Se rușinează atunci când lasă impresia că le pasă de sufletele lor. Cineva și-ar putea imagina chiar că ei consideră o rușine să mergi în cer! Acest dispreț pentru creștinism, e același spirit care i-a determinat pe tinerii din Betel să îl batjocorească pe Elisei - și în legătură cu acest spirit îi avertizez pe toți tinerii, Aveți grijă! Se merită să fii creștin, se merită să fii serios în această privință.

Disprețul față de lucrurile sfinte e drumul cel mai drept către iad. Odată ce un om începe să glumească în legătură cu orice parte a creștinismului, nu mă mir niciodată atunci când aud că s-a dovedit a fi un necredincios.

Tinerilor, v-ați hotărât ce aveți de gând să faceți? Ați privit atent la focul care vă așteaptă, dacă veți continua să disprețuiți creștinismul? Amintiți-vă cuvintele lui David: "Nebunul zice în inima lui: 'Nu este Dumnezeu.'" (Psalmul 14:1). Nebunul, nimeni altcineva decât un nebun a spus aceste cuvinte. Însă niciodată nu și-a dovedit afirmația! Amintiți-vă, dacă a existat vreodată o carte care să fi fost dovedită ca adevărată de la început până la sfârșit, prin orice fel de dovezi, acea carte este Biblia. A înfruntat atacurile tuturor dușmanilor și cusurgiilor. "Cuvântul Domnului este încercat" (Psalmul 18:30). A fost încercat în toate felurile, și cu cât a fost încercat mai mult, cu atât mai mult s-a dovedit a fi creația lui Dumnezeu. Ce veți crede, dacă nu vreți să credeți Biblia? Nu aveți de ales altceva decât să credeți un lucru ridicol și absurd. Fiți siguri, nimeni nu e mai naiv decât acel om care neagă faptul că Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu; iar dacă e cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, aveți grijă să nu îl disprețuiți.

Unii vă vor spune că sunt lucruri dificile în Biblie, lucruri greu de înțeles. Nu ar fi cartea lui Dumnezeu dacă n-ar fi așa. Și ce dacă sunt? Nu disprețuiți medicamentele pentru că nu înțelegeți în detaliu tot ce face medicul cu ele. Însă orice ar spune oamenii, lucrurile necesare pentru mântuire sunt clare ca lumina zilei. Fiți siguri de asta, oamenii nu resping niciodată Biblia pentru că nu o înțeleg. O înțeleg prea bine; înțeleg că ea le condamnă comportamentul; înțeleg că ea mărturisește împotriva păcatelor lor și îi cheamă la judecată. Încearcă să se convingă singuri că e falsă și nefolositoare, pentru că nu vor să creadă că e adevărată. Un stil de viață păcătos întotdeauna va avea obiecții față de această carte. Oamenii pun la îndoială adevărul creștinismului pentru că nu vor să-l practice.

Tinerilor, când Și-a încălcat Dumnezeu Cuvântul? Niciodată. Ce a spus, a făcut de fiecare dată; ce a promis, a dus de fiecare dată la îndeplinire. Și-a încălcat cuvântul în timpul potopului? Nu. Și-a încălcat cuvântul în privința Sodomei și Gomorei? Nu. Și-a încălcat cuvântul cu privire la Ierusalimul necredincios? Nu. Și-a încălcat cuvântul cu privire la evrei, chiar până în zilele noastre? Nu. El nu Și-a încălcat niciodată cuvântul. Aveți grijă, nu cumva să vă treziți că sunteți printre cei care disprețuiesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Să nu râdeți niciodată de creștinism. Niciodată să nu glumiți cu lucrurile sfinte. Să nu îi batjocoriți pe cei ce sunt serioși cu privire la sufletele lor. Ar putea veni o vreme când îi veți socoti fericiți pe cei de care ați râs - o vreme când râsetele voastre vor fi transformate în tristețe, iar batjocora în seriozitate.

(5) Un alt pericol pentru tineri este frica de părerile oamenilor.

"Frica de oameni" este într-adevăr "o cursă" (Proverbe 29:25). E îngrozitor să vezi puterea pe care o are asupra celor mai multe minți, în special asupra minților celor tineri. Puțini par să aibă păreri proprii, sau să gândească pentru ei înșiși. La fel ca peștii morți, ei se lasă purtați de curent: ce cred ceilalți că e bine, cred și ei că e bine; ce numesc ceilalți greșit, numesc și ei greșit. Nu sunt mulți gânditori originali în lume. Cei mai mulți sunt ca oile, merg în urma unui lider. Dacă e la modă să fii romano-catolic, sunt și ei romano-catolici; dacă e la modă să fii islamic, vor și ei să fie islamici. Se îngrozesc la gândul că s-ar putea împotrivi curentului vremurilor. Într-un cuvânt, părerea zilei devine religia lor, crezul lor, Biblia lor, Dumnezeul lor.

Gândul "Ce vor spune sau vor gândi prietenii despre mine" înăbușă orice înclinație spre lucruri bune. Teama de a fi privit de ceilalți, de a fi batjocorit, ridiculizat, împiedică formarea multor obiceiuri bune. Multe Biblii ar fi citite azi, dacă proprietarii lor ar îndrăzni să o facă. Ei știu că ar trebui să citească Biblia, însă se tem: "Ce vor spune ceilalți?" Mulți genunchi s-ar pleca în această seară în rugăciune, însă teama de oameni îi împiedică: "Ce vor spune soția mea, fratele meu, prietenul meu, tovarășii mei, dacă mă vor vedea rugându-mă?" O, ce sclavie josnică e aceasta, și totuși cât e de comună! "Mă temeam de popor, și i-am ascultat glasul", i-a spus Saul lui Samuel, și astfel ,,am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului" (1 Samuel 15:24). "Mă tem de Iudei", a spus Zedechia, împăratul corupt al lui Iuda, de aceea nu a ascultat de sfatul pe care i l-a dat Ieremia (Ieremia 38:19). Irod s-a temut de ce vor crede musafirii lui despre el și, deși "s-a întristat foarte mult", a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. Pilat s-a temut să-i ofenseze pe evrei, prin urmare a făcut lucrul despre care conștiința îi spunea că e nedrept - L-a dat pe Isus să fie răstignit. Dacă aceasta nu e sclavie, atunci care e?

Tinerilor, vreau să fiți liberi de această sclavie. Vreau ca fiecăruia dintre voi să nu-i pese de părerile oamenilor, atunci când calea datoriei e clară. Credeți-mă, e mare lucru să poți spune: "Nu!" Acesta a fost punctul slab al Împăratului Iosafat, a cedat prea ușor în fața lui Ahab și a avut mult de suferit din această cauză (1 Regi 22:4). Învățați să spuneți: "Nu!" Nu lăsați ca teama de a părea nepoliticoși să vă împiedice de la asta. Când păcătoșii vă ispitesc, să puteți spune cu hotărâre: "Nu voi ceda în fața lor" (Proverbe 1:10).

Gândiți-vă cât de irațională e teama de oameni. Cât de puțin durează ostilitatea oamenilor, cât de puțin rău vă poate face! "Dar cine ești tu, ca să te temi de omul cel muritor și de fiul omului, care trece ca iarba, și să uiți pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul?" (Isaia 51:12-13). Cât de nerecunoscătoare este această teamă! Nimeni nu vă va privi cu mai multă bunăvoință din această cauză. Lumea îi respectă întotdeauna pe cei ce îndrăznesc pentru Dumnezeu. O, rupeți aceste legături, aruncați aceste lanțuri care vă leagă! Să nu vă rușinați niciodată să-i lăsați pe oameni să vadă că vreți să mergeți în cer. Să nu considerați o rușine atunci când arătați că sunteți slujitorii lui Dumnezeu. Nu vă temeți niciodată să faceți ce e bine.

Amintiți-vă cuvintele Domnului Isus. "Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul și trupul în gheenă" (Matei 10:28). Încercați doar să-I fiți plăcuți lui Dumnezeu, și în scurt timp veți căpăta trecere și înaintea celorlalți. "Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui" (Proverbe 16:7).

Tinerilor, fiți plini de curaj. Nu vă îngrijorați ce va spune sau ce va gândi lumea: nu veți fi întotdeauna împreună cu ei. Poate un om să vă mântuiască sufletul? Nu. Oare omul va fi judecătorul vostru în marea și înfricoșătoarea zi a judecății? Nu. Poate un om să vă ofere o conștiință bună în această viață, o nădejde bună în moarte, un răspuns bun în dimineața învierii? Nu! Nu! Nu! Oamenii nu pot face astfel de lucruri. Atunci "Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor. Căci îi va mânca molia ca pe o haină, și-i va roade viermele cum roade lâna" (Isaia 51:7-8). Amintiți-vă de cuvintele lui Gardiner: "Mă tem de Dumnezeu, de aceea nu mai trebuie să mă tem de nimeni altcineva." Fiți și voi ca el.

Acestea sunt avertismentele pe care vi le dau. Puneți-le la inimă. Merită să vă gândiți la ele. Greșesc mult dacă ele nu sunt foarte necesare. Facă Domnul ca să nu vi le fi dat în zadar.

Tradus de Florin Vidu


Umblarea Creștinului | Partea 3