Înapoi
Acasă
Biblia

Gânduri pentru tineri - partea 3

Îndemnuri generale pentru tineri

J. C. Ryle (1816-1900)


Când Apostolul Pavel a scris Epistola sa către Titus despre responsabilitățile acestuia ca slujitor al lui Dumnezeu, el i-a menționat pe tineri ca un grup care cere o atenție specială. După ce a vorbit despre bărbații și femeile în vârstă, apoi despre femeile tinere, el adaugă acest sfat: "Sfătuiește, de asemenea, pe tineri să fie cumpătați" (Tit 2:6). Voi urma și eu sfatul apostolului. Vreau să spun câteva cuvinte de îndemnuri prietenești pentru tineri.

Deși îmbătrânesc pe zi ce trece, sunt câteva lucruri pe care mi le amintesc foarte bine din zilele tinereții mele. Îmi amintesc foarte bine bucuriile și tristețile, speranțele și temerile, ispitele și dificultățile, judecățile greșite și sentimentele nutrite față de persoanele nepotrivite, erorile și aspirațiile, toate lucrurile care înconjoară și însoțesc viața unui tânăr. Aș fi foarte recunoscător dacă aș putea să spun ceva care să țină măcar un tânăr pe direcția cea bună, să-l păzească de greșelile și păcatele care îi pot afecta viitorul, atât în această viață cât și în veșnicie.

Sunt patru lucruri pe care intenționez să le fac în continuare:

I. Voi menționa câteva motive generale pentru care tinerii au nevoie să fie sfătuiți.
II. Voi nota câteva pericole speciale în legătură cu care tinerii trebuie să fie avertizați.
III. Voi da câteva sfaturi generale și îi implor pe tineri să le primească.
IV. Voi stabili câteva reguli speciale de comportament și îi sfătuiesc insistent pe tineri să le urmeze.

Despre fiecare din aceste patru puncte voi spune câte ceva și mă rog lui Dumnezeu ca aceste cuvinte să fie folositoare vreunui suflet.

III. Îndemnuri generale pentru tineri

3. În al treilea rând, aș vrea să dau câteva îndemnuri generale pentru tineri.

(1) Încercați să vedeți cu claritate răutatea păcatului.

Tinerilor, dacă ați ști ce este păcatul, și ce a făcut păcatul, nu v-ați mira că vă dau atâtea îndemnuri. Voi nu vedeți realitatea păcatului. Ochii voștri sunt orbiți din fire față de vinovăția și pericolul acestuia, de aceea nu puteți înțelege de ce sunt atât de îngrijorat cu privire la voi. O, nu lăsați ca diavolul să reușească să vă convingă că păcatul e un lucru mărunt!

Gândiți-vă o clipă la ce spune Biblia despre păcat; cum locuiește în mod natural în inima fiecărui bărbat și fiecărei femei în viață (Eclesiastul 7:20; Romani 3:23), cum ne întinează gândurile, cuvintele, faptele, și asta în mod continuu (Geneza 6:5; Matei 15:19), cum ne face pe toți vinovați și respingători în ochii unui Dumnezeu sfânt (Isaia 64:6; Habacuc 1:13), cum ne lasă fără nici o speranță de mântuire, dacă privim la noi înșine (Psalmul 143:2; Romani 3:20), cum rodul lui în această lume este rușinea, iar plata lui în lumea viitoare este moartea (Romani 6:21,23). Gândiți-vă în liniște la aceste lucruri. Vă spun azi, e la fel de trist să mori de cancer și să nu știi, cum e să trăiești cu el și să nu știi.

Gândiți-vă ce schimbare îngrozitoare a produs păcatul în noi. Omul nu mai e ce a fost atunci când Dumnezeu l-a format din țărâna pământului. El a ieșit din mâna lui Dumnezeu neprihănit, fără păcat (Eclesiastul 7:29). În ziua creației, el a fost, ca totul din jurul lui, "foarte bun" (Geneza 1:31). Ce este însă omul acum? O făptură căzută, o ruină, o ființă însemnată peste tot cu semnele corupției, inima la fel cu a lui Nebucadnețar, degradată și pământească, privind în jos și nu în sus, sentimentele lui ca o casă în dezordine, fără stăpân, totul e extravaganță și confuzie, înțelegerea lui e ca o lampă care tremură în lăcașul ei și care nu îl mai poate călăuzi, nu mai poate deosebi binele de rău, voința lui ca o corabie fără cârmă, aruncată încoace și încolo de orice dorință, alegând constant orice direcție numai pe cea indicată de Dumnezeu nu. Ce nenorocit om este acesta, în comparație cu ce ar fi putut fi! Înțelegem expresii ca orbire, surzenie, boală, somn, moarte, atunci când Duhul Sfânt trebuie să ne descrie imaginea omului așa cum este el acum. Dar amintiți-vă, este așa pentru că păcatul l-a transformat în ceea ce este acum.

Gândiți-vă și la prețul plătit pentru ispășirea de păcat, pentru oferirea iertării și grațierii pentru păcătoși. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să vină în lume și să ia asupra Lui natura noastră, ca să poată plăti prețul răscumpărării noastre, ca să ne elibereze de sub blestemul legii încălcate. El, care a fost de la început împreună cu Tatăl și prin care au fost făcute toate lucrurile, a trebuit să sufere pentru păcat, cel neprihănit pentru cel păcătos, a trebuit să primească moartea unui nelegiuit, înainte ca drumul spre cer să poată fi deschis oricărui suflet. Priviți-l pe Domnul Isus Hristos disprețuit și respins de oameni, biciuit, batjocorit, insultat - priviți-L sângerând pe crucea de pe Calvar - auziți-L cum strigă în agonie, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?" Observați cum soarele s-a întunecat, iar pietrele s-au cutremurat în fața acestei priveliști; apoi gândiți-vă, tinerilor, cât de mare trebuie să fie răutatea și vina păcatului.

Mai gândiți-vă și la ce a provocat deja păcatul pe acest pământ. Gândiți-vă cum i-a aruncat pe Adam și Eva din Eden, a adus potopul asupra lumii vechi, a făcut ca foc din cer să cadă asupra Sodomei și Gomorei, l-a înecat pe Faraon și armata acestuia în Marea Roșie, a distrus șapte națiuni stricate în Canaan, a împrăștiat cele douăsprezece triburi ale lui Israel pe toată fața pământului. Păcatul singur a făcut toate aceste lucruri.

Mai mult, gândiți-vă la nenorocirea și întristarea pe care a provocat-o păcatul, și încă o provoacă până în zilele noastre. Durere, boală, moarte, lupte, certuri, dezbinări, invidie, gelozie, răutate, înșelăciune, fraudă, infidelitate, violență, opresiune, furt, egoism, lipsă de bunătate, nerecunoștință; toate acestea sunt roadele păcatului. Păcatul este părintele tuturor acestor lucruri. Păcatul este cel care a urâțit și a stricat înfățișarea creației lui Dumnezeu.

Tinerilor, gândiți-vă la aceste lucruri, și nu vă veți mai mira de ce predic în felul acesta. Cu siguranță, dacă v-ați gândi la ele, ați rupe-o cu păcatul odată pentru totdeauna. Vreți să vă jucați cu otrava? Vreți să fiți amici cu iadul? Vreți să luați focul în palme? Vreți să-l îmbrățișați pe cel mai mortal dușman al vostru? Vreți să continuați să trăiți ca și cum nimic nu contează, dacă păcatele vă sunt iertate sau nu, dacă păcatul are stăpânire asupra voastră, sau voi asupra păcatului? O, veniți-vă în fire și simțiți răutatea și pericolul păcatului! Amintiți-vă cuvintele lui Solomon: "Cei nesocotiți glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoință" (Proverbe 14:9).

Ascultați, deci, cererea pe care vi-o fac în această zi, rugați-vă ca Dumnezeu să vă arate adevărata răutate a păcatului. Dacă vreți ca sufletul vostru să fie mântuit, atunci treziți-vă și rugați-vă.

(2) Căutați să Îl cunoașteți mai bine pe Domnul nostru Isus Hristos.

Acesta este cu adevărat lucrul principal în creștinism. E piatra din capul unghiului. Până nu veți înțelege aceasta, toate avertismentele și îndemnurile mele nu vor fi de nici un folos, iar eforturile voastre, oricare ar fi acestea, vor fi zadarnice. Un ceas care nu arată ora corectă e la fel de nefolositor ca o religie fără Hristos.

Dar să nu mă înțelegeți greșit. Nu mă refer la simpla cunoaștere a Numelui lui Hristos, ci mă refer la cunoașterea îndurării Sale, a harului, puterii, a cunoașterii Lui nu doar în urma auzirii despre El ci a experimentării în inimile voastre. Vreau să Îl cunoașteți prin credință, vreau să Îl cunoașteți, așa cum spune Pavel, "pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui" (Filipeni 3:10). Vreau să puteți spune: El e pacea și tăria mea, viața și mângâierea mea, Medicul și Păstorul meu, Mântuitorul meu și Dumnezeul meu.

De ce insist asupra acestui lucru? O fac pentru că doar în Hristos "locuiește toată plinătatea lui Dumnezeu" (Coloseni 1:19), pentru că doar în El există din belșug tot ce au nevoie sufletele noastre. Lăsați singuri, noi suntem făpturi sărmane și goale, golite de neprihănire și pace, golite de tărie și mângâiere, golite de curaj și răbdare, golite de puterea de a sta în picioare, de a merge înainte, sau de a progresa în această lume păcătoasă. Doar în Hristos pot fi găsite toate aceste lucruri - har, pace, înțelepciune, neprihănire, sfințire, răscumpărare. Suntem creștini puternici în funcție de cât trăim bazați pe El. Doar atunci când eul nostru nu mai reprezintă nimic iar toată încrederea ne-am pus-o în Hristos, doar atunci vom putea face lucruri mărețe. Numai atunci suntem înarmați pentru bătălia vieții, și vom birui. Numai atunci suntem pregătiți pentru călătoria vieții, și vom înainta. A trăi bazat pe Hristos, a ne găsi toate resursele în Hristos, a face orice lucru în puterea lui Hristos, a privi necontenit la Hristos - acesta e adevăratul secret al prosperității spirituale. "Pot totul", spune Pavel, "în Hristos care mă întărește" (Filipeni 4:13).

Tinerilor, Îl pun astăzi pe Isus Hristos înaintea voastră, comoara sufletelor voastre, și vă invit să începeți venind la El. Acesta să fie primul vostru pas - venirea la Hristos. Vreți să vă întrebați prietenii? El e cel mai bun prieten, "un prieten care ține mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Vă simțiți nevrednici din cauza păcatelor voastre? Nu vă temeți: sângele Lui ne curăță de orice păcat. El spune: "De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna" (Isaia 1:18). Vă simțiți slabi, nu sunteți în stare să Îl urmați? Nu vă temeți: El vă va da puterea să deveniți fii ai lui Dumnezeu. El vă va da Duhul Sfânt să locuiască în voi, vă va pecetlui pentru El; vă va da o inimă nouă, și va pune în voi un duh nou. Sunteți tulburați din cauza unei înclinații către păcat? Nu vă temeți: nu există nici un rău pe care Isus să nu-l poată alunga, nu există nici o boală a sufletului pe care El să nu o poată vindeca. Aveți îndoieli și temeri? Aruncați-le deoparte: "Veniți la Mine", spune El, "pe oricine vine la Mine, Eu nu-l voi arunca afară." El cunoaște foarte bine inima tânărului. Cunoaște încercările și ispitele voastre, dificultățile și dușmanii voștri. Când era în trup, a fost la fel ca voi - un tânăr din Nazaret. Cunoaște din experiență mintea unui tânăr. Poate înțelege ispitele voastre - pentru că și El a suferit când a fost ispitit. Cu siguranță, nu veți avea nici o scuză dacă respingeți un astfel de Mântuitor și de Prieten.

Ascultați cererea pe care vi-o fac în această zi - dacă iubiți viața, căutați să Îl cunoașteți mai bine pe Isus Hristos.

(3) Nu uitați vreodată că nimic nu e mai important decât sufletul vostru.

Sufletul vostru e etern. El va trăi veșnic. Lumea și tot ce conține ea va trece - fermă, solidă, frumoasă, bine organizată cum este, lumea va avea un sfârșit. "Cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde" (2 Petru 3:10). Lucrările oamenilor de stat, ale scriitorilor, pictorilor, arhitecților, toate au o viață scurtă: sufletul vostru vă trăi mai mult decât toate acestea. Vocea îngerului va proclama într-o zi, că "nu va mai fi nici o zăbavă" (Apocalipsa 10:6).

Încercați, vă implor, să înțelegeți că sufletul vostru este singurul lucru pentru care se merită să trăiești. Este partea din voi la care merită întotdeauna să vă gândiți în primul rând. Nici un loc, nici o slujbă nu e bună pentru voi, dacă vă rănește sufletul. Nici un prieten, nimeni nu merită încrederea voastră, dacă privește cu neseriozitate la îngrijorările sufletului vostru. Cel care vă rănește pe voi, proprietatea voastră, caracterul vostru, vă face un rău temporar. Adevăratul vostru dușman este cel care uneltește să vă distrugă sufletul.

Gândiți-vă pentru o clipă de ce v-ați născut în această lume. Nu doar ca să mâncați și să beți, să vă satisfaceți dorințele firii, nu doar să vă îmbrăcați trupul și să urmați poftele acestuia oriunde v-ar conduce, nu doar să munciți, să dormiți, să râdeți, să vorbiți, să vă bucurați de viață și să nu vă gândiți la nimic altceva decât la timp. Nu! Ați fost meniți unui scop mai înalt decât aceste lucruri. Ați fost așezați aici ca să vă antrenați pentru veșnicie. Trupul vostru a fost intenționat să fie doar o casă pentru spiritul vostru nemuritor. E o sfidare a scopurilor lui Dumnezeu să faceți așa cum fac mulți - să faceți sufletul vostru un slujitor al trupului, nu trupul un slujitor al sufletului.

Tinerilor, Dumnezeu nu are favoriți și nu ține seama de onorurile pe care și le acordă oamenii. El nu răsplătește moștenirea, bogăția, gradul sau poziția cuiva. El nu privește prin ochii oamenilor. Cel mai sărac sfânt care a murit în vreun gheto e mai nobil înaintea Lui decât cel mai bogat păcătos care a murit într-un palat. Dumnezeu nu privește la bogății, titluri, educație, frumusețe, sau altele de felul acesta. Există un singur lucru la care Dumnezeu privește, iar acesta e sufletul nemuritor. El îi măsoară pe toți oamenii după un singur standard, o singură măsură, un singur criteriu, iar acesta este starea sufletelor lor.

Să nu uitați acest lucru. Păstrați înaintea ochilor voștri, dimineața, la prânz și seara, interesele sufletului vostru. Treziți-vă în fiecare zi cu dorința ca sufletul vostru să exceleze, adormiți în fiecare seară întrebându-vă dacă sufletul vostru a crescut cu adevărat. Amintiți-vă de Zeuxis, marele pictor din vechime. Când a fost întrebat de ce lucrează atât de intens și suferă atât de mult pentru fiecare pictură, răspunsul lui simplu a fost: "Eu pictez pentru eternitate." Nu vă rușinați să fiți ca el. Puneți sufletul vostru nemuritor înaintea ochilor minții voastre, iar atunci când oamenii vă întreabă de ce trăiți în felul acesta, răspundeți-le astfel: "Eu trăiesc pentru sufletul meu." Credeți-mă, vine ziua, și vine curând, când sufletul va fi singurul lucru la care se vor gândi oamenii, iar singura întrebare importantă va fi: "Este sufletul meu pierdut sau mântuit?"

(4) Amintiți-vă că e posibil să fii un tânăr și totuși să-L slujești pe Dumnezeu.

Mă tem de ispitele lui Satan care vă pândesc în acest punct. Mă tem că va reuși să vă umple mintea cu ideea falsă că e imposibil să fii un adevărat creștin în tinerețe. Am văzut mulți tineri înșelați de această idee. Am auzit spunându-se: "Ceri imposibilul atunci când te aștepți la atâta creștinism din partea tinerilor. Tinerețea nu e vremea lucrurilor serioase. Dorințele noastre sunt puternice, și niciodată nu s-a intenționat ca să fie ținute sub un control creștin atât de puternic, așa cum vrei tu. Dumnezeu a vrut ca noi să ne bucurăm de viață. Va fi timp suficient pentru religie în viitor." Acest fel de gândire este foarte încurajat de lume. Lumea este bucuroasă să aprobe păcatele tinereții. Lumea pare să considere un lucru normal ca tinerii să facă lucruri nebunești în tinerețe. Lumea pare să considere de la sine înțeles că tinerii trebuie să fie nereligioși, și că pentru ei e imposibil să-L urmeze pe Hristos.

Tinerilor, vă pun această întrebare simplă: Unde găsiți astfel de idei în Cuvântul lui Dumnezeu? Care e capitolul sau versetul din Biblie care să susțină acest raționament al lumii? Oare nu vorbește Biblia despre tineri și bătrâni în același fel, fără deosebire? Oare nu e păcatul păcat, indiferent dacă e înfăptuit la douăzeci sau la cincizeci de ani? Oare va fi o scuză cât de mică, în ziua judecății, să spunem: "Știu că am păcătuit, dar am fost tânăr atunci"? Vă implor, folosiți-vă bunul simț, și renunțați la astfel de scuze deșarte. Sunteți responsabili înaintea lui Dumnezeu din momentul în care puteți deosebi binele de rău.

Știu foarte bine că sunt multe dificultăți pe drumul unui om. Însă întotdeauna vor fi piedici și dificultăți atunci când vrei să faci binele. Drumul spre cer e întotdeauna îngust, indiferent dacă ești tânăr sau bătrân.

Există dificultăți, însă Dumnezeu vă va da harul să le biruiți. Dumnezeu nu e un stăpân aspru. El nu vă va cere, ca Faraon, să faceți cărămizi fără să vă dea paie. El se va asigura că drumul pe care ne cere să mergem nu e niciodată unul imposibil. El niciodată nu a dat porunci omului pentru care nu a dat omului puterea să le îndeplinească.

Există dificultăți, însă mulți tineri le-au biruit în trecut, deci și voi le puteți birui. Moise a fost un tânăr cu aceleași pasiuni ca și voi; însă observați ce se spune despre el în Scriptură: "Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire" (Evrei 11:24-26). Daniel a fost un tânăr atunci când a început să-L slujească pe Dumnezeu în Babilon. A fost înconjurat de ispite de tot felul. Puțini erau împreună cu el, iar mulți erau împotriva lui. Și totuși, viața lui Daniel a fost atât de ireproșabilă și consecventă, încât chiar și dușmanii lui nu i-au putut găsi nici o vină, "afară numai dacă am găsi vreuna în legea Dumnezeului lui!" (Daniel 6:5). Iar acestea nu sunt cazuri izolate. Există un nor de martori pe care îi putem cita. Timpul nu-mi permite să vă spun despre tânărul Isaac, tânărul Iosif, tânărul Iosua, tânărul Samuel, tânărul David, tânărul Solomon, tânărul Abia, tânărul Obadia, tânărul Iosia, tânărul Timotei. Aceștia nu au fost îngeri, ci tineri, cu inimi la fel ca a voastră. Și ei au avut de depășit obstacole, au avut de omorât pofte, au avut de îndurat încercări, au avut de călătorit în locuri periculoase, la fel ca oricare dintre voi. Însă, chiar dacă au fost tineri, au descoperit că e posibil să-L slujești pe Dumnezeu. Oare nu se vor ridica ei în ziua judecății și vă vor condamna, dacă veți continua să spuneți că nu se poate?

Tinerilor, încercați să-L slujiți pe Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului atunci când vă șoptește că e imposibil. Încercați, iar Dumnezeul promisiunii vă va da tărie în încercare. El se bucură să îi întâlnească pe cei ce se luptă să ajungă la El, și vă va întâlni și pe voi, vă va da puterea de care simțiți că aveți nevoie. Însă, la fel ca omul pe care Pelerinul lui Bunyan l-a văzut în casa Interpretului, mergeți cu îndrăzneală înainte, spunând: "Scrie și numele meu." Aceste cuvinte ale Domnului nostru sunt adevărate, chiar dacă adesea le aud repetate fără inimă și fără simțire: "Cereți, și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți, și vi se va deschide" (Matei 7:7).

Dificultățile care păreau niște munți se vor topi la fel ca zăpada primăvara. Obstacolele care păreau niște uriași din depărtare, se vor transforma în nimicuri atunci când va trebui să le înfruntați. Leul care blochează drumul pe care mergeți și vă provoacă mari temeri, se va dovedi că e legat și nu poate să vă facă vreun rău. Dacă oamenii ar crede mai mult promisiunile, nu s-ar teme niciodată să-și îndeplinească îndatoririle. Însă amintiți-vă de îndemnul asupra căruia tot insist, iar atunci când Satan vă spune: "Nu poți fi creștin cât ești tânăr", răspundeți-i "Înapoia mea Satan: cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca."

(5) Hotărâți-vă ca atât cât veți trăi, să faceți din Biblie ghidul și consilierul vostru.

Biblia este felul plin de îndurare în care Dumnezeu s-a îngrijit de sufletul omului păcătos, harta pe care acesta trebuie să o urmeze, dacă vrea să ajungă la viața veșnică. Tot ce trebuie să știm, ca să trăim plini de pace, sfinți, sau fericiți, se găsește din belșug acolo. Dacă un tânăr vrea să știe cum să-și înceapă cel mai bine viața, să asculte ce spune David: "Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău" (Psalmul 119:9).

Tinerilor, vă cer să vă faceți un obicei din citirea Bibliei, și nu lăsați ca acest obicei să fie încălcat. Nu lăsați râsetele prietenilor, nu lăsați obiceiurile rele ale familiei cu care locuiți, nu lăsați vreunul din aceste lucruri să vă împiedice să o citiți. Hotărâți-vă că nu doar veți avea o Biblie, ci vă veți face și timp pentru ea, ca să o citiți. Nu lăsați pe nimeni să vă convingă că e o carte doar pentru copiii și femeile în vârstă de la Școala Duminicală. Este cartea din care Împăratul David a căpătat înțelepciune și înțelegere. Este cartea pe care tânărul Timotei o cunoștea din pruncie. Niciodată să nu vă rușinați că o citiți. Nu "disprețuiți învățătura" (Proverbe 13:13).

Citiți-o rugându-vă ca harul Duhului Sfânt să vă ajute să o înțelegeți. S-a spus: "Un om ar putea mai degrabă să citească Scriptura fără ochi, decât să înțeleagă spiritul ei fără ajutorul harului."

Citiți-o cu reverență, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu al omului, crezând fără să vă îndoiți că ceea ce aprobă ea e corect, iar ceea ce condamnă e greșit. Fiți siguri că fiecare doctrină care nu rezistă în fața testului Scripturii e falsă. Astfel nu veți fi aruncați încoace și încolo, purtați de părerile periculoase ale acestor zile din urmă. Fiți foarte siguri că fiecare practică din viața voastră care e contrară Scripturii, e păcătoasă și trebuie să renunțați la ea. Astfel multe întrebări ale conștiinței își vor găsi răspunsul, multe îndoieli se vor risipi. Amintiți-vă cât de diferit au citit Cuvântul lui Dumnezeu doi împărați ai lui Iuda: Ioiachim l-a citit și a rupt imediat cartea în bucăți, aruncând-o în foc (Ieremia 36:23). De ce? Pentru că inima lui s-a răzvrătit împotriva Cuvântului, iar el s-a decis să nu asculte. Iosia a citit-o și îndată și-a sfâșiat hainele și a strigat cu putere către Domnul (2 Cronici 34:19). De ce? Pentru că inima lui era sensibilă și ascultătoare. A fost gata să facă tot ce i-a arătat Scriptura că este dator să facă. O, de ați urma și voi al doilea exemplu, nu primul!

Citiți-o cu regularitate. Numai așa veți deveni "puternic în Scripturi". O privire rapidă prin Biblie din când în când nu face prea mult bine. În ritmul acesta, nu veți ajunge niciodată să vă familiarizați cu bogățiile ei, sau să simțiți sabia Duhului potrivită în mâna voastră în ora bătăliei. Însă depozitați Scripturile în mintea voastră, printr-o citire atentă, și veți descoperi în scurt timp valoarea și puterea ei. Textele ei se vor ridica în inimile voastre în clipa ispitei. Poruncile se vor ivi singure în vremuri de îndoială. Promisiunile vor răsări în gândurile voastre în clipe de descurajare. Și astfel veți experimenta adevărul cuvintelor lui David: "Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!" (Psalmul 119:11) și al cuvintelor lui Solomon: "Ele te vor însoți în mersul tău, te vor păzi în pat, și îți vor vorbi la deșteptare" (Proverbe 6:22).

Mă opresc mai mult la acest punct pentru că trăim în era lecturii. Tipărirea de noi cărți pare să nu aibă vreun sfârșit, chiar dacă puține dintre ele sunt cu adevărat valoroase. Există parcă o pasiune pentru tipărit și publicat lucruri ieftine. Ziare de tot felul sunt din belșug, iar tonul unora dintre ele, care au și cea mai mare circulație, arată din păcate care e gustul acestui veac. Printre șuvoaiele de lectură periculoasă, eu pledez pentru cartea Stăpânului meu, vă îndemn să nu uitați cartea sufletului. Nu lăsați ca ziarele, romanele și nuvelele să fie citite, în timp ce profeții și Apostolii sunt disprețuiți. Nu lăsați ca atenția să vă fie ocupată de lecturi captivante și senzuale, în timp ce zidirea și sfințirea nu-și găsesc vreun loc în mințile voastre.

Tinerilor, dați Bibliei onoarea ce i se cuvine în fiecare zi a vieților voastre. Indiferent ce citiți, citiți-o pe ea mai întâi. Și feriți-vă de cărțile rele: sunt din belșug în zilele noastre. Aveți grijă ce citiți. Mă tem că prin astfel de cărți se face mai mult rău sufletelor decât cred unii că e posibil. Prețuiți cărțile în măsura în care sunt în acord cu Scriptura. Cele care sunt cele mai apropiate de Scriptură sunt cele mai bune, iar cele care sunt cele mai îndepărtate sau contrare Scripturii, sunt cele mai rele.

(6) Nu vă faceți niciodată un prieten intim din cineva care nu e un prieten al lui Dumnezeu.

Înțelegeți-mă bine, nu vorbesc aici de cunoștințe. Nu vreau să spun că nu trebuie să aveți nimic de-a face cu cineva care nu e un creștin adevărat. O astfel de poziție nu e nici posibilă și nici de dorit în această lume. Creștinismul nu îi cere cuiva să fie nepoliticos.

Însă vă sfătuiesc să aveți mare grijă la felul în care vă alegeți prietenii. Nu vă deschideți inima în fața cuiva doar pentru că e inteligent, agreabil, amabil și bun la suflet. Aceste lucruri sunt toate bune în felul lor, însă nu reprezintă totul. Niciodată să nu fiți satisfăcuți cu prietenia cuiva care nu vă este de folos pentru sufletul vostru.

Credeți-mă, importanța acestui îndemn nu poate fi supraestimată. E imposibil de evaluat răul care se produce prin asocierea cu tovarăși și prieteni lipsiți de evlavie. Diavolul are puține ajutoare mai de nădejde decât acestea în ruinarea sufletului cuiva. Oferiți-i acest ajutor, și puțin îi pasă lui de toată armura cu care vreți să vă împotriviți atacurilor lui. Buna educație, obiceiurile morale timpurii, predicile, cărțile, toate aceste lucruri nu valorează prea mult dacă rămâneți în compania prietenilor neevlavioși. Poate vă împotriviți multor ispite deschise, poate refuzați să cedați în fața multor tentații; însă odată ce ați fost cooptați într-o tovărășie rea, el e mulțumit. Capitolul îngrozitor care descrie comportamentul stricat al lui Amnon față de Tamar aproape că începe cu aceste cuvinte: "Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Și Ionadab era un om foarte șiret" (2 Samuel 13:3).

Trebuie să vă amintiți că noi toți suntem creaturi ale imitațiilor: principiile ne pot învăța, însă exemplele sunt acelea care ne atrag. Există ceva în fiecare din noi care ne face să adoptăm mai ușor felul de viață al celor în mijlocul cărora trăim. Cu cât ne place mai mult de ei, cu atât crește această dispoziție. Fără să ne dăm seama, ei influențează gusturile și opiniile noastre; treptat renunțăm la ce nu le place și adoptăm ce le place, ca să devenim prieteni mai apropiați. Și, mai rău decât toate, adoptăm metodele lor în lucruri care sunt rele mult mai repede decât în lucrurile care sunt bune. Sănătatea, din păcate, nu e contagioasă, însă boala este. E mult mai ușor să răcești decât să răspândești căldură; e mult mai ușor să faci ca religia cuiva să-și piardă importanța, decât e să crești și să prosperi în ea.

Tinerilor, vă cer să puneți la inimă aceste lucruri. Înainte să lăsați ca cineva să devină tovarășul vostru nedespărțit, înainte să vă formați obiceiul să-i destăinuiți orice, înainte să mergeți la el cu toate problemele și bucuriile voastre, înainte să faceți aceste lucruri, gândiți-vă la ce v-am spus mai devreme; întrebați-vă: "Această prietenie îmi va fi de folos sau nu?"

"Tovărășiile rele" într-adevăr "strică obiceiurile bune" (1 Corinteni 15:33). Aș vrea ca acest text să poată fi scris pe inimile tuturor tinerilor. Prietenii buni reprezintă una din cele mai mari binecuvântări; ei ne pot ține departe de multe rele, ne pot aminti care e drumul ce trebuie să îl urmăm, ne pot spune cuvintele potrivite la momentul potrivit, ne pot trage în sus și ne pot trage înainte. Însă un prieten rău este o povară, o greutate care încontinuu ne trage înapoi și ne ține legați de pământ. Rămâi în tovărășia unui om nemântuit și e mai mult decât probabil că în cele din urmă vei deveni ca el. Aceasta e consecința generală a unor astfel de prietenii. Cel bun coboară la cel rău, iar cel rău nu urcă la cel bun. Proverbul următor e cât se poate de corect: "Îmbrăcămintea și prietenii spun cel mai bine adevărul despre caracter." "Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești."

Insist asupra acestui punct pentru că are mai mult de-a face cu planurile voastre de viitor decât pare la început. Dacă vă veți căsători, e mai mult decât probabil că vă veți alege soția din mijlocul cercului de prieteni sau dintre cunoștințele acestora. Dacă Ioram, fiul lui Iosafat, nu s-ar fi împrietenit cu familia lui Ahab, probabil nu s-ar fi căsătorit cu fiica lui Ahab. Și cine poate estima importanța unei alegeri corecte în căsătorie? Este un pas despre care o zicală veche spune că "te poate face om sau te poate ruina". Fericirea ambelor vieți depinde de această alegere. Soția ta fie va fi un ajutor pentru sufletul tău sau îl va răni. Va fi aripi sau cătușe, o încurajare sau o piedică pentru creștinismul tău, depinde de caracterul ei. Cine găsește o soție bună găsește cu adevărat "un lucru bun"; deci, dacă dorești să găsești acest lucru bun, ai mare grijă cum îți alegi prietenii.

Mă întrebați ce fel de prieteni să vă alegeți? Alegeți-i pe cei care vor fi de folos sufletului vostru, prieteni pe care să îi puteți respecta cu adevărat, prieteni pe care să-i doriți aproape pe patul morții, prietenii care iubesc Biblia, care nu se tem să vă vorbească despre ea, prieteni de care să nu vă fie rușine la venirea lui Hristos și în ziua judecății. Urmați exemplul pe care David vi-l oferă. El spune: "Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine, și cu cei ce păzesc poruncile Tale" (Psalmul 119:63). Amintiți-vă de cuvintele lui Solomon: "Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău" (Proverbe 13:20). Însă puteți fi siguri, o tovărășie rea în această viață vă va asigura o tovărășie și mai rea în viața viitoare.

Tradus de Florin Vidu


Umblarea Creștinului | Partea 4