Înapoi
Acasă
Biblia

Modele de evanghelizare

A membrilor cultelor
Sau a celor ce împărtășesc doctrine cultice dar fără a face parte dintr-un sistem cultic


Pentru început trebuie menționat că fiecare metodă a fost testată practic și a dat rezultate! Problema este că se crede că o metodă este mai eficientă decât alta sau că ar trebui aleasă în funcție de caz. Intenția acestui material este de a vă familiariza cu câteva dintre aceste metode de evanghelizare a celor amăgiți spiritual, pentru a avea la dispoziție un model și puțin din experiența altora din acest domeniu al confruntării falsurilor spirituale și deprogramării cultice a indivizilor. Într-un limbaj mai pe înțeles, sugestii pentru câștigarea cultiștilor la Hristos!

O CLARIFICARE DE TERMENI, NECESARĂ
Termenul "cultist" nu se dorește să fie jignitor la adresa nimănui ci este doar descriptiv pentru cel ce face parte ca membru dintr-un cult, care este un grup de oameni strânși în jurul interpretării specifice a Scripturii de către un om, lider proeminent, sau o organizație autoritară, care pretinde să se armonizeze cu Creștinismul biblic dar negând doctrine fundamentale ale acestuia ca, Trinitatea, dumnezeirea Domnului Isus, nașterea din fecioară, învierea trupească a lui Hristos, mântuire prin har și prin credință - aceasta este definiția unui "cult" și a unui "cultist". Această clarificare este necesară în confuzia creată de către denumirea unor biserici protestante sau neoprotestante în acest fel. Trebuie făcută devreme ce există o utilizare predominant defăimătoare a termenului, ignorându-se faptul că în latină "cultus" înseamnă un mod diferit de închinare, sau venerare. Utilizat în acest sens termenul de cult nu conține nimic neclar sau jignitor.

I. O prima metodă de evanghelizare a unui cultist este de ...

A-I PREZENTA EVANGHELIA CA ORICĂRUI ALT OM,

ignorând apartenența acestuia la o organizație probabil foarte autoritară care l-a îndoctrinat în prealabil și i-a format gândirea cultică (l-a "programat cultic": a gândi după coordonatele de interpretare biblică oferite/impuse de cult), condiționind astfel psihologic răspunsul lui la orice contestare a modului în care el înțelege Biblia.
De aceea, un foarte puternic argument contra folosirii de către creștini a acestei metode este faptul că acest om nu se poate încrede din toată inima în Isus, fără a-și abandona mai întâi concepțiile modelate de cult (organizație) și sădite în mintea și inima lui.
Un foarte convingător argument pro, deci în favoarea utilizării acestui model de mărturie creștină este faptul că până ce nu s-a pocăit de păcatele lui și nu și-a dăruit viața lui Isus Hristos (pentru mântuire), cultistul se află în întuneric spiritual și nu se poate aștepta să înțeleagă erorile crezurilor sale și ale organizației religioase căreia aparține. Cu toate acestea, metoda a avut succes și se poate aplica. Alegerea vă revine.

REFERINȚE BIBLICE: 2 Cor.4:3-4; 5:20; 1 Ioan 2:18; 4:1-3; etc.

II. O a doua metodă de evanghelizare a unui cultist este de ...

A-I ATACA/CONTESTA/INFIRMA FRONTAL CONCEPȚIA DEFORMATĂ PE CARE O ARE DESPRE MÂNTUITORUL
Aceasta poate constitui o metodă de abordare a cultistului care să-i deprogameze gândirea cultică. Cu toate acestea, a stărui îndelung și în detaliu asupra pasajelor pe care a fost învățat să le răstălmăcească ar putea să ducă la conflict și la întreruperea comunicării cu acesta. Încăpățânarea conștientă a cultistului cât și reflexele de gândire condiționate de doctrinele cultului de care aparține îl împiedică să privească și să interpreteze pasajele biblice independent de linia organizației. De asemenea, atacul d-voastră asupra concepției sale despre Mântuitorul s-ar putea să fie rezistat cu ușurință dacă cultistul este foarte versat în contra-argumentele cultului. Continuarea acestui mod de abordare s-ar putea să-i devină insuportabil și să renunțe la dialog, să rupă relația cu d-voastră nemaiavând astfel șansa de a-l evangheliza!
În același timp, trebuie să luăm în considerare faptul că el nu a avut niciodată ocazia să audă o altă interpretare a pasajului folosit abuziv de el pentru justificarea doctrinei lui cultice, și în cazul în care interpretarea care i se oferă este cea biblică (deci, este adevărul!), concepția lui cultică despre Mântuitor să-i fie spulberată făcându-i loc realului Mântuitor! Întâlnirea cultistului cu adevărul poate fi dură dar eficace având în vedere obiceiul unora de a nu citi materiale critice la adresa grupului, mărturii ale unor foști membrii ai organizației care s-au întors la Dumnezeu și au dat în vileag necinstea scolastică a grupului. Folosită în mod independent sau combinată cu alte metode atacarea frontală a doctrinelor cultistului și confruntarea deschisă cu acesta, deși produce o tensiune neplăcută și riscantă dacă caracterul d-voastră vă trădează, este o metodă care se poate folosi cu succes.

REFERINȚE BIBLICE: 2 Cor.4:3-4; 11:3-4; Ioan 8:31-32; 1 Tim.4:1-3; Iuda 3-4; etc.

III. O a treia metodă de evanghelizare a unui cultist sau a unui simpatizant al doctrinelor cultice este de

A-I SLĂBI ÎNCREDEREA ÎN ORGANIZAȚIA SAU GRUPUL CARE-L CONTROLEAZĂ PRIN CRITICAREA ACESTORA :
- DEMASCÂND PROFEȚIILE FALSE
- MENȚIONÂND SCANDALURILE FINANCIARE, MORALE, ETC.
- ISTORIA RUȘINOASĂ

Această metodă este adesea adoptată și folosită în special de către ex-cultiști (deci, foști membri), care sunt buni cunoscători ai "afacerilor interne" ale organizației și care uneori se află în posesia unor documente și materiale demascatoare. Se afirmă că această formă de abordare a cultistului trebuie să preceadă evanghelizării lui. Susținătorii acestei tehnici știu că datorită autorității și influenței pe care cultul o are asupra victimei lui, aceasta nu este deschisă evangheliei până ce nu-i este zdruncinată încrederea în infailibilitatea și integritatea grupului. Statutul pretins divin este pus la îndoială arătându-i cultistului profețiile false (neîmplinite!) făcute de-a lungul anilor folosind fotocopii ale publicaților în care au apărut, sau documentând cu articole din ziarele vremii, diverse publicații, etc., scandalurile financiare și morale care au zguduit organizația. Foarte eficace poate fi o scurtă descriere a istoriei organizației de la întemeiere și până în zilele noastre știut fiind faptul că această istorie este presărată de minciuni, conflicte, schimbări de doctrine, crime și imoralități.
Această metodă are totuși și o parte slabă. Uneori membrii unor astfel de organizații nu pot verifica aceste informații și nu au acces la sursele organizației. Lucrul acesta s-a dovedit adevărat mai ales în ce-i privește pe membrii din alte țări decât țara de origine a cultului sau pe membrii mai proaspăt recrutați. Unele organizații au prevăzut acest "pericol" și au luat măsuri. Spre exemplu, deși istoria ne poate dovedi clar că un Charles Taze Russell a fost un impostor (există documente de la procese, microfilme în muzee, ziare și alte publicații ale vremii), Martorilor lui Iehova li s-a spus că toate acestea au fost inventate pentru a-l defăima și a-i distruge cariera de reputație publică a acestui "om al lui Dumnezeu". Dacă astăzi li se spune că, Russell întemeietorul organizației lor, a fost acuzat de sperjur de către un tribunal federal din S.U.A. (minciună sub depunere de jurământ), cultul a produs contra-argumentul care nu este argument deloc, dar care creează reflexul de gândire al Martorului cu care mintea lui apără autoritatea organizației de care aparține împotriva a ceea ce a fost învățat să perceapă ca fiind un atac răuvoitor, sau din invidie.
În alte situații s-a mai observat că eschiva cultistului se manifestă prin refuzul ferm de a privi la orice fotodocumente, de a primi literatură de discernământ, mărturii ale unor "foști" care au părăsit organizația lui, sau de a considera trecutul mișcării din care face parte. Toate aceste comportamente denotă gândirea cultică a respectivului în care organizația deține supremația, autoritatea ei neputând fi contestată.
Deși mai trebuie recunoscut și faptul că aceste documentații nu se pot obține ușor de către toți creștinii, totuși metoda a dat roade de îndată ce un cultist a putut să vadă erorile, minciunile și istoria rușinoasă a organizației din care face parte, rezultând în desprinderea de ea și mai ales în descoperirea unei relații personale cu Domnul Isus Hristos în afara cultului, încrederea lui fiind pusă acum în El și nu în organizație, în biserică sau în interpretul cultic al Scripturii.

REFERINȚE BIBLICE: Deut.18:20-22; Ieremia 23:16-40; 2 Cor.5:20; Ioan 8:36; 2 Petru 1:20; 2:1-3; etc.

IV. O a patra metodă de evanghelizare a unui cultist sau a unui simpatizant al doctrinelor cultice este de

A-I PREZENTA CULTISULUI MĂRTURIA TA PERSONALĂ

Pe lângă miracolul propriei tale convertiri faptul că o relație personală cu Isus Hristos îți oferă ceea ce nici o organizație sau grup din lume nu poate să-ți ofere poate constitui o mișcătoare mărturie personală care să stârnească invidia cultistului. Adevărul pe care el se străduiește atât de mult să-l descopere în granițele cultului ție îți este cunoscut pentru că îl cunoști pe Isus și ești liber. Această este o mărturie personală greu de negat!
Cu toate acestea fiindcă imitarea și falsificarea sentimentelor și trăirilor religioase este atât de desăvârșită în cult, uneori depășindu-le cu mult în intensitate pe cele ale unui creștin adevărat, cultistul poate replica cu ceea ce el găsește atât de minunat la organizația "mamă".

REFERINȚE BIBLICE: Tit 2:11-12; 3:4-7; 1 Ioan 5:18-20; 2 Tim.2:24-26; 1 Petru 3:15; etc.

DISCERNĂMÂNTUL ÎȘI VA SPUNE CUVÂNTUL...
în alegerea metodei cu care să-i abordați pe cultiști. De aceea, fie că le prezentați evanghelia ca oricărui om, făcând abstracție de apartenența lor la o organizație cultică, fie că le atacați concepția deformată pe care o au despre Mântuitorul, le slăbiți încrederea în organizația care îi controlează, sau fie că le oferiți mărturia voastră personală trebuie să luați în considerare darurile pe care fiecare le are. În funcție de acestea va fi legitim să preferați o metodă sau alta. De asemenea, o cunoaștere a doctrinelor biblice fundamentale vă oferă posibilitatea să determinați dacă cultistul spune adevărul sau nu. Vă ajută să descoperiți eroarea crezurilor sale.
Cunoașterea măcar parțială a doctrinelor cultice este necesară. Prin aceasta să nu se înțeleagă că trebuie să fim la curent cu tot ceea ce Tatăl minciunii inventează. În primul rând nu se poate din punct de vedere practic afla mai dinainte ce perversiune a adevărului va făuri și în al doilea rând nu este sănătos să ne umplem mintea cu gunoi. Însă a cunoaște principalele crezuri cultice asigură comunicarea cu susținătorii lor și evidențiază adevărurile biblice care trebuie subliniate în dialogul cu ei.
Fie că alegeți o metodă sau alta, discernământul, sensibilitatea, rugăciunea, călăuzirea Duhului Sfânt și bagajul de cunoștiințe biblice cu care să puteți demasca falsurile spirituale și să descrieți calea mântuirii nu pot să lipsească din abordarea membrilor cultelor sau susținătorilor doctrinelor cultice.
Odată un apologet a cărui lucrare era îndreptată înspre cultiști, s-a apropiat de un pastor al unei alte biserici și l-a întrebat: "Sunt atât de mulți martori ai lui Iehova în cartierul tău. Cum îi evanghelizezi? Ce metodă ai?". La care pastorul a răspuns: "Nu o fac! Eu nu discut cu ei!" "Atunci metoda mea este mai bună!! ", a replicat apologetul dând să plece. "Care este această metodă? ", l-a mai întrebat intrigat pastorul. "O discuție cu ei! ". Prin această ilustrație vreau să înțelegeți că oricare ar fi metoda pe care o alegeți a-i evangheliza pe cultiști face parte din Marea Însărcinare dată de Domnul Isus tuturor creștinilor. Cu dragoste și curaj și aceste suflete pot fi câștigate pentru Evanghelie!

TEODOR MACAVEI


Apologetică