Înapoi
Acasă
Biblia

Iubești trinitatea?

Este o întrebare pe care altcineva și-a pus-o întâi și care m-a mișcat și pe mine. (este vorba despre articolul apărut în Christian Research Journal, vol.21, Nr.4, intitulat "Loving the Trinity" de James R. White).
Are într-adevăr tâlcul ei, căci întâi poate te întrebi: "ce este trinitatea" și apoi, "de ce aș iubi-o".
Este exact ceea ce doresc: ca titlul acestui studiu să declanșeze în tine!!!

De obicei ne auzim unii pe alții spunând despre diferitele ramuri ale teologiei creștine: "ador (studiul) profeția!", "ador apologetica!" sau "ador ...cutare sau cutare lucru". Nu văd de ce ni se pare straniu să auzim pe cineva că spune "ador", respectiv, "iubesc Trinitatea"?

Există câteva motive pentru care Trinitatea nu este obiectul esențial al dragostei și adorării bisericii, așa cum s-ar cuveni de fapt să fie, și îmi permit să vă atrag atenția asupra câtorva:

I. Noi nu iubim ce nu cunoaștem

De exemplu, eu nu iubesc analiza matematică pentru că-mi este străină, iar cei ce o fac mi se par ciudați! Totuși știu că ei o iubesc pentru că o înțeleg și găsesc ceva minunat în ea. În același fel, dacă nu cunosc Trinitatea, nu este posibil să iubesc adevărul reprezentat de acest termen teologic și nici ce este minunat în el.

Biblia vorbește despre a crește în harul și cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos (2Petru 3:18) și când o facem, ajungem să-L iubim și mai mult așa cum este.

Prin a învăța despre Trinitate vreau să ajungem să avem nu capete mai mari și mai pătrate, ci inimi mai mari și mai iubitoare de Dumnezeu! Acesta este țelul!

II. Nu se prea știe ce importanță ea deține în credința noastră

Nu vom fi motivați să depunem efortul de a cunoaște acest adevăr esențial dacă nu vedem ce legătură există între ea și evanghelie, între ea și viețile noastre și între ea și închinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu. Biserica este în general pătrunsă de un aer de anti-intelectualism.

III. Trăim în vremuri când biserica este de anti-teologică în gândirea ei.

"Nu-mi oferi teologie, vorbește-mi numai de Isus!" pare să fie strigătul multora în zilele noastre, fără să ia seama că în momentul când ai spus "Isus" ai pronunțat un mare adevăr teologic! Din păcate, observăm cum adevăruri fundamentale ale credinței creștine sunt sacrificate de dragul unei unități superficiale, organizaționale, de ce nu, politice.

Trinitatea, marea doctrină neglijată și ignorată a Bisericii!

Constatarea pe care o putem face fără mare efort este că în multe segmente ale ei biserica este non-trinitariană. Nu anti-trinitariană, pentru că atunci nu am avea de-a face cu biserica, ci cu erezia! Nu, nu se neagă fățiș în mijlocul acestora trinitatea, dar nici nu se cunoaște prea bine, uneori nu se știe chiar deloc ce spune Biblia despre ea!!

Se admite că Trinitatea este adevărată, dar biserica funcționează uneori ca și cum ea nu ar exista. Se evită disputele asupra ei, se evită să se învețe.

Impactul actual al acestei doctrine
Doctrina trinității se presupune să aibe un impact major asupra teologiei creștinului, asupra liturghiei (închinării) lui, asupra vieții lui personale de rugăciune, și asupra evanghelizării în care se implică.

Din nefericire, unii merg atât de departe încât să afirme că negările Trinității nu sunt o problemă! De pildă există televiziuni creștine care se numesc "Trinity Broadcasting Network" și care susțin și promovează anti-trinitarieni ca profetul fals William Branham, sau alții (T.D. Jakes, etc.) ale căror învățături numesc Trinitatea, "mitologie păgână exprimată în termeni filozofici grecești".

Sau, muzicieni populari (Phillips, Craig and Dean) din lumea așa numitei muzicii creștine care lansează cântece cu titlul "Loving the Trinity", în timp ce ei sunt pastori ai Penticostalismului Unității, grupare deviantă de la penticostalismul ortodox și de la Creștinismul biblic, ce neagă vehement Trinitatea și susține modalismul, o mai străveche erezie, afirmând unitatea Persoanelor.

Motivul pentru care William Branham nu poate fi un profet al lui Dumnezeu iar teologia lui nu se poate numi creștină, este negarea doctrinei Trinității. Argumentul său este că, "la Consiliul Nicean, învățăturile apostolilor au fost înlocuite cu mult mai noua și recenta doctrină a Trinității". Sau că, "fiecare grup religios care s-a format până în aceea clipă a anului 1914 este un ferm susținător al Trinității. Aceasta este parte a temeliei lor babiloniene" ("Impactul descoperirii", Branham)

PE DE ALTĂ PARTE Unele cercuri creștine deplâng disputa asupra doctrinei Trinității spunând că nu este decât o nesănătoasă despicare teologică a firului în patru, și totuși ea reprezintă diferența fundamentală între creștinii ce țin de doctrina clasică și istorică a Bisericii Creștine și grupurile concurente, uneori cultice sau aberante care au contestat-o.

Astfel, în funcție de crezul privitor la Trinitate ne situăm de partea poziției consecvente luate dintotdeauna de creștinii ce au îmbrățișat crezurile Bibliei și ne putem cu adevărat numi "ortodocși" în privința doctrinei ...și fără să ne oprim aici (căci asta nu ne-ar diferenția cu nimic de diavoli!!), sper că și a practicii pentru a nu intra în numărul celor ce sunt "ortodocși" doar cu numele (și care într-adevăr, nici cu doctrina și nici cu practica nu stau prea bine!!), sau de parte învățăturilor deviante de la Biblie și a ereziilor.

Dacă privim la lupta ideologică aprigă a părinților Bisericii și a primilor apologeți (ce se făcea cu prețul vieții nu cu al unui "talk-show" din zilele noastre!) pentru formularea și păstrarea noțiunii de Trinitate în ce privește Dumnezeirea, vom fi lămuriți că a călca din punct de vedere istoric pe urmele creștinilor adevărați trebuie să credem în Trinitate, să știm ce este aceasta și cum se demonstrează biblic.

De la părinții Bisericii până la reformatori și până în zilele noastre în Creștinismul istoric răsună ecoul mărturiei profeților Vechiului Testament și a apostolilor Noului Testament : Dumnezeul nostru este unul în trei persoane, binecuvântată treime!

Cea mai bună "caracterizare" a noastră
Este foarte important ceea ce credem despre Dumnezeu deoarece așa cum a spus A.W. Tozer, "ceea ce credem despre Dumnezeu de fapt ne caracterizează foarte bine pe noi". Crezul nostru despre Dumnezeu, sau lipsa unuia se ilustrează (traduce) cel mai bine prin caracterul și faptele noastre. Este exact ceea ce și Scriptura observă în,

Psalmul 115
3 Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.
4 Idolii lor sunt argint si aur, făcuți de mâini omenești.
5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase,
7 au mâni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor.
8 Ca ei sunt cei ce-i fac; toți cei ce se încred în ei.

Ceea ce crezi sau nu crezi despre Dumnezeu se întipărește categoric asupra a ceea ce tu ești... dacă nu crezi într-un Dumnezeu personal ce s-a revelat pe sine în Hristos și care cheamă la pocăință necondiționată oamenii, vei crede probabil într-un unul de piatră, sau de lemn, sau dintr-un alt material care te va face la rândul tău să fii un materialist convins, un om ce trăiește doar pentru acum și aici.

Cuvântul "Dumnezeu" este unul folosit cu mare larghețe în zilele noastre și totuși pentru mulți el reprezintă o nebuloasă lipsită de definiție. Astfel, unii cred că Dumnezeu este "marea minte matematică", așa cum Einstein a spus. Alții îl concep ca fiind o ființă superumană misterioasă, sau o forță impersonală, în timp ce alții îl concep ca fiind o sferă mare de foc la care și noi ca scântei ale vieții vom fi reuniți în flăcările veșnice(!?). Cei mai tradiționali îl concep ca fiind bătrânul sentimental din ceruri, sau polițistul celest care îi supraveghează strict pe oameni.

În general, ateismul militant i-a influențat pe toți să refuze să-l articuleze pe Dumnezeu și să se mulțumească să folosească cuvântul "Dumnezeu" fără a-l mai defini pentru ca astfel să nu se nască dispute asupra Lui!?

Noroc că a-l concepe de Dumnezeu într-un fel și altul nu îl și face să fie așa! Persoana și natura Lui nu depind din fericire de ceea ce cineva poate crede despre El și în genere, de cum El este conceput de către om. A-l concepe ca fiind un idol de piatră, sau o icoană de pe pereții bisericii nu-l și face pe Dumnezeu să fie așa. Dacă suntem interesați de realitate trebuie să-l știm (cunoaștem, concepem) pe Dumnezeu așa cum este. Lucrul acesta nu se poate obține independent de revelația Sa de Sine pe care a făcut-o în Scripturi.

Fiindcă Dumnezeu a vorbit și s-a revelat pe Sine nu ne mai rămâne opțiunea de a-l concepe noi conform produselor imaginației noastre. De pildă, conceptul nostru de Dumnezeu este inutil dacă atunci când ne rugăm acesta nu coincide cu revelația Sa de Sine.

"Spune-mi cum îl concepi pe Dumnezeu și eu îți spun ce fel de viață duci!"

Horatius Bonar: "Necredința omului este caracterizată de două lucruri: o părere foarte bună despre sine și o părere foarte proastă despre Dumnezeu"

Și totuși doctrina Trinității este esențială pentru identificarea noastră ca creștini căci se numără printre cele cinci, șase doctrine fundamentale ale Creștinismului pe baza cărora putem cu îndreptățire să ne numim așa, sau nu.

1. Doctrina despre Dumnezeu natura și atributele Sale:

2. Dumnezeirea Domnului Isus Hristos
3. Mântuirea prin har și prin credință
4. Învierea trupească a lui Hristos
5. Personalitatea Duhului Sfânt
6. Autoritatea finală a Scripturii
7. Doctrina Bisericii

Avem nevoie de zel și de o pasiune reînnoită pentru adevăr!
Unde-s vremurile când după studiile de Duminică dimineața de la Joe de acasă unde studiam cum Martorii lui Iehova deformează și răstălmăcesc adevăruri străvechi ale Bibliei și cum noi putem să combatem ereziile lor, ieșeam pe stradă și îi abordam cu curaj confruntându-i pentru răspândirea publică a învățăturilor și a publicațiilor lor otrăvite? Poate că ne-a lipsit pe vremea aceea puțin mai multă dragoste și înțelepciune, dar oare nu avem noi nevoie astăzi de același zel pentru adevăr, de aceeași pasiune pentru sufletele amăgite de doctrine false?

Vreau să vă pun o întrebare serioasă :

Vreți să faceți pentru adevăr ceea ce cultele fac pentru o minciună?

Uitați-vă la efortul pe care-l depun, la zelul lor pentru o cauză greșită și întrebați-vă singuri același lucru!

Unde te găsești tu ca și creștin în lupta aceasta aprigă pentru Adevăr, pentru credința biblică dată sfinților odată pentru totdeauna? Îți pasă de ce cred alții? Pe ce poziție te afli tu în acest război deloc civilizat? Ești neutru? Indiferent? Sau, ești militant?

Poate nu-i tocmai termenul potrivit, dar într-o vreme ca aceasta de confuzie religioasă, de amăgire spirituală, de ignorare voită a adevărurilor Bibliei și de relativism moral și doctrinar este nevoie ca Biserica lui Isus Hristos să fie militantă, combativă în privința adevărului deoarece Ea este :

Casa, Stâlpul și Temelia adevărului! (1Tim.3:15)

Această luptă deși grea, te va mobiliza, te va entuziasma și te va șlefui enorm de mult în caracterul tău creștin!

Ceea ce credem este demonstrat în felul în care trăim, de aceea un Pavel l-a îndemnat pe fiul lui în credință, Timotei,

1Tim.4:16 Fii cu luare aminte asupra ta însuți asupra învățăturii, pe care o dai altora: stăruiește în aceste lucruri, căci dacă vei face ața, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă.

A cunoaște și a putea să articulezi aceste doctrine te va implica în viața bisericii, te va face să devii un mădular viu, folosit de restul trupului, va aduce respect și putere mărturiei tale creștine. Vrei așa ceva? În plus... (vezi mai jos)

CARE ESTE ORIGINEA CULTELOR? DE UNDE AU APĂRUT?
Citind pasajele următoare veți avea o descoperire șocantă! 1Ioan 2:18, 19 "Copilașilor, este ceasul cel de pe urmă. Și, după cum ați auzit că are să vină anticrist, să știți că acum s-au ridicat mulți anticriști: prin aceasta cunoaștem că este ceasul de pe urmă. Ei au ieșit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noștri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; ci au ieșit, ca să se arate că nu toți sunt dintre ai noștri" ; 2Petru 2:1-2 "În norod s-au ridicat și prooroci mincinoși, cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat și vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. Mulți îi vor urma în destrăbălările lor. Și din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău". ; 1Tim.4:1 "Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor...".

Așadar, de unde au venit cultiștii, sectanții, profeții falși, etc.? Din mijlocul nostru! Din mijlocul bisericilor creștine care au eșuat în îndeplinirea divinei porunci de echipare a sfinților cu adevărurile fundamentale ale credinței creștine - Efes. 4:11-12 "Și El, a dat pe unii apostoli; pe alții, prooroci; pe alții, evangheliști, pe alții, pastori și învățători, (pentru ce?) pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos". Cultele sunt "polițele neplătite ale Bisericii!" a spus, dr.Walter Martin. Câteva cauze ale apariției lor: analfabetismul biblic (nu se predică Scriptura în biserici, ci tradiția sau linia teologică a cultului de apartenență), indiferența față de doctrină (acum se povestesc basme și vise în loc de a se studia Cuvântul!), lipsa de discernământ doctrinar a membrilor, etc.

În vremuri de confuzie religioasă aceste doctrine fundamentale pot juca rolul pe care-l juca odată Steaua Nordului (în comparație cu toate stelele căzătoare ale teologiei moderne!?) pentru navigatorii de pe mare.

Concepții greșite privitoare la Trinitate :
Unul dintre cele mai puternice (aparent!) argumente cu care se atacă doctrina Trinității este observația că termenul "trinitate" nu se găsește în Biblie. În același fel ar trebui observat că nici cuvântul "ortodoxie" nu se găsește în Biblie, și nici chiar cuvântul "biblie" nu se găsește în Biblie!

Dintre grupurile (cultele) cele mai cunoscute pentru negarea trinității enumăr pe cele mai vehemente, Martorii lui Iehova, Penticostalii Unității, mormonii, unitarienii, etc. Ambele aduc împotriva creștinilor trinitarieni ridicola acuzație că ar fi influențați de păgânism!!

Un scurt istoric al doctrinei Trinității
Primul care a folosit termenul "trinitate" a fost Teofilius, al șaselea episcop al Bisericii din Antiohia Siriei, în lucrarea sa numită "Infirmări aduse lui Autolicus" scrisă în anul 168 d.H. Tertulian a preluat termenul și l-a consacrat.

Să încercăm să definim...
Lipsa definirilor este frustrantă în evanghelizare. În același timp observăm cum erorile sunt mai cunoscute decât adevărul.

Trei persoane, totuși un singur Dumnezeu. Un singur Dumnezeu fără împărțire, într-o treime a Persoanelor, și trei Persoane fără confuzie, într-o unitate a Naturii: o descoperire cu totul supranaturală (John Arrowsmith)

Dumnezeirea este de o singură natură (un singur Dumnezeu), dar nu se găsește sub o singură Persoană (doctrina unității), ci trei, fără a împărți esența lor și nici a o înmulți.

Trei adevăruri fundamentale alcătuiesc Trinitatea:

1. Primul adevăr: monoteismul, ce afirmă că există Un Singur Dumnezeu
2. Al doilea adevăr: pluralitatea Dumnezeirii: în Dumnezeire există Trei Persoane
3. Al treilea adevăr: co-egalitatea și co-eternitatea Persoanelor, egale în putere.

Pe rând, fiecare din aceste adevăruri se poate vedea că este limpede demonstrat în Biblie. Deformarea fiecăruia conduce la desființarea învățăturii biblice a Trinității, și în consecință, la erezie!

Scriptura învață că în natura unui singur și adevărat Dumnezeu se află trei persoane distincte și egale între ele, care există în mod simultan: Tatăl, Fiul, și Duhul Sfânt. Biblia spune că:

1. Există un singur Dumnezeu: Isaia 43:10; 44:6; Deut.4:35; 6:4; 1Tim.2:5, etc.
2. Tatăl este Dumnezeu: Filip.2:11-12; Ioan 17:3; 1Cor.8:4-6; 1Petru 1:3, etc.
3. Fiul este Dumnezeu: Ioan 1:1,14,18; 8:58; Exod.3:14,15, Ioan 10:30; 20:28; Rom.9:5; Filip.2:6; Evrei 1:8; Isaia 9:6, etc.
4. Duhul Sfânt este Dumnezeu: Fapte 5:1-4; 13:2, comparați cu 1Cor.1:1; 2Cor.3:17 și cu Exodul 34:34; Matei 28:19.

De asemenea, Biblia afirmă că există o deosebire, o distincție între persoanele Trinității fiindcă Fiul spune Tatălui, "nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu" (vers.Cornilescu), sau "facă-se nu voia Mea ci voia Ta" (din engleză) (Matei 26:39), iar în afirmația din Ioan 10:30 redată cu acuratețea limbii grecești ne spune, "Eu și Tatăl (noi) una suntem". Datorită formei verbului, ei sunt același Dumnezeu, dar ca persoane diferite. O altă distincție, deosebire de persoane observăm că există între Isus și Duhul Sfânt și între Tatăl și Duhul Sfânt atunci când Isus spune în Ioan 14:15-16 că Tatăl ne va trimite "un altul", "un alt Mângâietor" (cuvântul grecesc pentru "un altul" însemnând "un altul de același fel").

O "IERARHIE" A ERORII
"Este destul de rău să fii un politeist. Este foarte rău să fii un subordonaționist cum sunt Martorii lui Iehova. Dar dacă vrei să fii un eretic anti-trinitarian, susține ideea unității Persoanelor (deci, că sunt una și aceeași; în dumnezeire există, spun ei, o singură persoană)!"

"TRIUNITATEA" DUMNEZEIRII
Într-adevăr, cuvântul "trinitate" nu se găsește în Biblie, dar el nu este decât un termen convenabil pe care teologii creștini l-au stabilit pentru a descrie cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Cuvântul "triunitate", probabil că îl descrie mai fidel pe Dumnezeu. El nu este 1+1+1=3, ci 1x1x1=1!!

Trinitatea nu este împotriva rațiunii, ci mai presus de rațiune!
Pentru că rațiunea ne spune că dacă apa având aceeași compoziție se poate găsi în natură sub trei forme diferite de agregare atunci Creatorului ei nu-i este greu să se găsească ca trei Persoana într-o singură natură, Ființă (Dumnezeu)!

Puritanul Thomas Adams: "Trinitatea. Înseamnă nesăbuință să o pătrunzi, evlavie, să o crezi, siguranță, să o predici, și binecuvântare veșnică să o cunoști."

Martin Luther: "Cel ce încearcă să nege trinitatea își va pierde sufletul, iar cel ce încearcă să o înțeleagă, își va pierde mințile"

"Trei in unul" - exemple:

Timp     trecut, prezent, viitor
Ou     coaja, albuș, gălbenuș
Spațiu     lungime, lărgime, adâncime
Om     are spirit, suflet, trup (1Tes. 5:23) (Deci Creația implică Trinitatea)

"TRIFOI, CU PATRU FOI..." (!?)
Se spune că Sfântul Patrick, patronul spiritual al Irlandei ar fi folosit o frunză de trifoi pentru a explica Trinitatea. Astfel când el învăța lua trifoiul în mână și întreba "este aceasta o frunză, sau trei?", apoi, "dacă este o singură frunză, de ce are trei lobi de mărimi aproximativ egale? Iar dacă sunt trei frunze, de ce toate se trag dintr-o singură tulpină?" și concluziona, "dacă nu puteți explica un mister atât de simplu ca frunza de trifoi, cum puteți oare spera să înțelegeți unul atât de profund ca Sfânta Treime?"

De ce ar trebui să studiem doctrina Trinității? la ce bun?

Există astăzi tot felul de pescuitori în ape teologice tulburi, care pentru a-și oferi otrava și a cuceri membrii sunt gata să încuviințeze că sunt ortodocși, că cred în Isus, în Dumnezeu, în trinitate, etc. Vechea minciună rămâne încă mijlocul care scuză scopul acestora! (am întâlnit Martori ai lui Iehova care au afirmat că ei cred în Trinitate, și cred ei că Isus este Dumnezeu, dar în realitate...)

Dar trebuie să o cunoaștem și să o știm demonstra biblic pentru că Trinitatea este marea tulpină doctrinară originară din care rezultă toate celelalte ramuri vitale ale teologiei. Ea dă viață tuturor celorlalte elemente mântuitoare ale credinței creștine!

Privind la aceste noțiuni vom face și demonstrarea biblică a doctrinei Trinității.

N.T. Evenimente supranaturale privind Trinitatea:

1. Nașterea lui Isus, Duhul Sfânt, cel Preaînalt si Fiul lui Dumnezeu sânt una.
Luca 1:35 Îngerul i-a răspuns: ,,Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine, și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

2. La botezul lui Isus, Duhul Sfânt se pogoara asupra lui Isus si Tatăl mărturisește (Luca 3:21-22)
Luca 3:21-22 După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat și Isus; și pe când Se ruga, s-a deschis cerul, și Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel, și din cer s-a auzit un glas, care zicea: ,,Tu ești Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!"

3. Discursurile lui Isus (Ioan 14:16,31; 16:14,15), Isus spune că se va ruga Tatălui si Tatăl va trimite un alt Mângâietor

4. Marea însărcinare Isus le poruncește ucenicilor să boteze în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh (Mat. 28:18-20)

"ÎN NUMELE TATĂLUI, AL FIULUI ȘI AL DUHULUI SFÂNT"

Matei 28:19

Duceți-vă si faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, toți sunt Persoane diferite ale aceleiași Dumnezeirii, dar faptul că în Numele singular al acestora trei se cere să-i botezăm indică existența unei aceleiași esențe (naturi) la toți trei. Numele lui Dumnezeu revelat în Exodul 3:14 nu indică identitatea? Când cineva se identifică își spune numele. Acolo Dumnezeu s-a identificat pe Sine și a spus că "El este Cel ce Este". Prin nume, El și-a dezvăluit natura eternă, existența independentă de Sine. Acum ne poruncește să botezăm în numele acestei unice naturi, dar întreite Personalități.

5. La Creație, Trinitatea a creat lumea (Duhul lui Dumnezeu în Gen. 1:2; Tatăl în Heb. 1:2; Fiul în Col. 1:16)

În Geneza 1:1 noi citim, "La început Dumnezeu... " Cuvântul evreiesc tradus "Dumnezeu" este Elohim care este forma la plural al lui El (adică, Dumnezeu la singular). În evreiește există o formă a singularului, a dualului și a pluralului. "Dumnezeu" la singular este El ,la dual este Elah și la plural este Elohim. Astfel nu se poate nega că termenul "Elohim" sugerează, cel puțin, triunitatea lui Dumnezeu.

În continuare în Geneza 1:2 citim că, "Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor". Duhul Sfânt este astfel prima Persoană a Dumnezeirii care este identificată separat în Biblie. În Geneza 1:26 citim că, "Apoi Elohim (Dumnezeu, la plural) a zis : "Să facem om după chipul Nostru ,după asemănarea Noastră". El nu a spus, "Eu foi face om după chipul Meu". Cu alte cuvinte, cele trei Persoane ale Dumnezeirii vorbeau împreună.


următoarea pagină | Doctrine