Înapoi
Acasă
Biblia

Să nu obosim în facerea binelui

"Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea
potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală"
(Gal.6:9)


Studiul va parcurge următoarele etape în care vom privi întâi la,

1) Cauze ale oboselii (în facerea binelui), apoi la
2) Un diagnostic biblic al oboselii, și
3) Cum să învingem oboseala.

Îndemnul este însoțit de o mare promisiune. Există tentația de a ceda, de a renunța, atunci când devii obosit. Nu cred că există vreun creștin, fie conducător sau nu, care să nu se fi confruntat la un moment dat cu această "opțiune". Este bine să ne amintim de această promisiune când înfruntăm această ispită.

Privește la încurajarea găsită în aceste cuvinte - "vom secera" - pentru cei implicați în mod activ în "semănatul Evangheliei". Aceștia trebuie să-și amintească că deși pot cunoaște o mare oboseală din când în când și înfruntă tentația renunțării, Dumnezeu făgăduiește o recoltă la timpul potrivit. Aceasta va veni negreșit.

Nu, unui abandon prematur

Intenția acestui verset pare exprimată și de expresia noastră populară, "Nu vă înecați ca țiganul la mal.", pentru că exact atunci când ești mai aproape de a culege roadă ești ispitit să renunți (de câte ori a "ratat" binecuvântarea poporul Israel, doar fiindcă și-a pierdut răbdarea?!). Tocmai înainte de a reuși, abandonezi. Acest îndemn ne atrage atenția asupra unei premature renunțări în slujire, doar fiindcă nu vedem roade imediate, fiindcă înfruntăm opoziții, fiindcă tovarășii renunță, etc.

Unii sunt în stare să traverseze râul înot, dar la mal se îneacă. Unii sunt în stare să vină Duminică de Duminică la biserică, să se mențină pe linia de plutire șase zile din șapte, iar în a șaptea "se îneacă", păcătuind rușinos! Unii construiesc o întreagă clădire, și nu-i termină acoperișul. O lasă fără acoperiș. Alții trudesc trei ani într-o nouă misiune creștină și renunță în al patrulea an când urmează să culeagă roada muncii lor. Etc.

Dar, nu așa lucrează Dumnezeu: Lev.26:4 "...vă voi trimite ploi la vreme, pământul își va da roadele, și pomii de pe câmp își vor da rodurile". Deut.11:14 "El va da țării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie, și-ți vei strânge grâul, mustul și untdelemnul".

Pe plan natural, în întreg Universul totul este "la timp". Astrele își urmează orbita cu exactitate, nimic nu întârzie, nimic nu se lasă așteptat. Totul este bine sincronizat în mecanica astrelor. La fel stau lucrurile și cu roadele eforturilor noastre în facerea binelui. În planul lui Dumnezeu acestea sunt "sincronizate" să vină, după orarul Său.

- Fiecare poate vorbi cu sinceritate, și din experiență despre oboseala intervenită în facerea binelui. Eu vreau să o fac. Studiul vă este oferit de un om obosit.

Motivele renunțării, a oboselii și abandonului pot fi numeroase și variate.

Care sunt câteva dintre lucrurile care ne obosesc, în facerea binelui?

* Eșecurile, dezamăgirile și deziluziile, obosesc, deprimă. (dacă privim la ele) Nu vom analiza de unde provin acestea. Unele provocate de noi înșine, altele îngăduite de Dumnezeu pentru a ne schimba inima. Încerci să-i dai drumul la o lucrare și pur și simplu, aceasta nu se urnește din loc. Exemplul diferitelor lucrări ce au s-au încercat să se lanseze în biserică este elocvent.

* La fel o fac și așteptările neîmplinite. Sau, pretențiile irealiste de la Dumnezeu, sau de la semenii noștri. Îndeosebi cei creștini.

* Obosesc: căderea unui frate/soră în Hristos, ce nu ne așteptam să cadă, și care nu dădea semne de slăbiciune (dealtfel, situația multora din biserica noastră!); neconvertirea unei rude apropiate, prieten bun, etc. Toate acestea, precum și multe altele, pot să ne obosească și să ne descurajeze.

Spurgeon: (doar cei ce au o astfel de povară pentru suflete pot să înțeleagă aceste cuvinte)

"Lucrarea noastră, atunci când este luată în serios, ne expune atacurilor deprimării. Cine poate suporta greutatea sufletelor fără ca uneori să se afunde în țărână? Când dorințele noastre pasionate de a vedea convertirea unora nu sunt pe deplin satisfăcute (când oare sunt?), ele mistuiesc sufletul de anxietate și dezamăgire. A-i vedea pe cei ce au speranță că renunță, pe cei credincioși că se răcesc, pe alții abuzând de privilegiile lor și pe păcătoși sporind în păcatul lor, cum oare am putea să nu fim striviți la pământ la vederea tuturor acestora? Împărăția nu vine așa cum am vrea noi, numele de creștin nu este cinstit cum am vrea, și din cauza acestora noi trebuie să plângem. Cum să fim altcumva decât întristați când oamenii nu cred vestirea noastră iar brațul divin nu este revelat? Truda mintală este istovitoare și tinde să deprime, deoarece studiul mult duce la obosirea firii, dar truda noastră este mai mult decât mintală. Ea este o trudă a inimii, un travaliu al ființei noastre lăuntrice...Poate, dacă ne-am asemăna mai mult cu Pavel, și am avea un interes mai nobil în sufletele oamenilor, am știi ce înseamnă să fim consumați din râvnă pentru casa Domnului."

* răsucirea și răstălmăcirea neîncetată a adevărului duce la oboseală. Respingerea constantă a Cuvântului.

Exemplu: Martorii lui Iehova înregistrează o rată înaltă a tulburărilor psihice. De ce? Mintea lor a obosit din cauza deformării sistematice a adevărului biblic.

* o viață trăită pe două fronturi - dublă. Vrei să ai și plăcerile tale, cât și să lucrezi în facerea binelui. Vă spun că nimic nu obosește mai rău ca această situație.

* truda fără orizont spiritual, fără viziune.

* truda în slujire făcută în firea pământească, din obligație, din teama de lideri, din dorința de promovare personală, de a fi luat în seamă, etc.

* eforturile de face lucrarea (binele) din obligație duce la oboseală:

Sub legământul Legii binele se făcea din teamă de consecințele ei, din obligație față de preceptele ei. Nu așa stau lucrurile sub legământul harului. Binele se face datorită "îndurării pe care am căpătat-o" și nu fiindcă am fost îngroziți de repercusiunile neascultării. Acum, trudim în facerea binelui datorită harului care ni s-a arătat, datorită bunătății lui Dumnezeu pe care am primit-o. Când facem binele din acest motiv, putem fi siguri că nu vom cădea de oboseală!

2 Cor.4:4-7 "Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. Nu că noi prin noi înșine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia (iscusința, competența) noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu, care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou...De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea (nu legea, nici mânia. Ci îndurarea.) pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală"

A-i sluji lui Hristos sub lege înseamnă datorie. A-i sluji din dragoste, este plăcere.

A face binele sub/din obligație, înseamnă datorie, însă a-l face din dragoste, este o plăcere.

Slujirea nu poate deveni niciodată corvoadă/trudă/sclavie celui ce iubește.

Iată câteva considerente (motive) pentru care să perseverăm în facerea binelui.

Este totuși omenește să obosim în facerea binelui și Dumnezeu, evident, o știe. Este de așteptat să se întâmple așa, dar nu înseamnă că este și bine. Dumnezeu nu dorește ca noi să fim descurajați de toate aceste lucruri și dorește să nu abandonăm, ci să perseverăm în facerea binelui, odată pentru că răsplata noastră este pusă deoparte, și în al doilea rând pentru că credincioșia în ducerea la bun sfârșit a slujbei încredințate, va aduce roade, în cele din urmă. Stăruiți și insistați în facerea binelui, căci la vremea potrivită veți culege roada. Aceasta este promisiunea indicată chiar de acest verset și știm că ea este prezentă în tot locul în Biblie. ("Fără luptă, nu-i cunună!")

De aceea, dați-mi voie să vă amintesc câteva dintre celelate îndemnuri ale scripturii, ce ne atenționează asupra "abandonului prematur" în facerea binelui, cât și asupra certitudinii recoltei promise pentru binele făcut.

1Co 15:58 De aceea, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.

2Tes.3:13 Voi, fraților, să nu osteniți în facerea binelui. (în contrast cu leneșii din biserica tesalonicenilor)

Evrei 12:3 Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeți inima, și să cădeți de oboseală în sufletele voastre.

1Pe 2:15 Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupați gura oamenilor neștiutori și proști.

Iacov 5:7 Fiți dar îndelung răbdători, fraților, până la venirea Domnului. Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și o așteaptă cu răbdare, până primește ploaie timpurie și târzie. (și apoi pământul îi rodește și strânge o recoltă)

Evrei 6:10-12 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră și dragostea, pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, cari ați ajutorat și ajutorați pe sfinți (concret, evrei "făceau binele). Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeaș râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o deplină nădejde, așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc făgăduințele.

Evrei 10:35 Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!

Isa.49:4 Și Eu Mă gândeam: ,Degeaba am muncit, în zădar și fără folos Mi-am istovit puterea.' Dar dreptul Meu este la Domnul, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu.

Truda noastră nu este în zadar, inutilă și la vremea stabilită de Dumnezeu, va aduce roade.

Dumnezeu nu plătește cu ziua, ci la urmă. În Ziua de pe urmă. (proverb olandez)

Să știm că secerișul a ceea ce am semănat nu vine ușor.

Cum

nu se face vin fără să storci struguri
nu se face ulei fără să strivești semințele
nu se poate obține parfum fără să ucizi flori

Tot așa

nu se obține o un seceriș de suflete, fără ca unul să-și fi dat sufletul pentru asta.

Ioan 12:24 (Pentru a culege roadă într-o lucrarea este nevoie să se întâmple ce se spune aici)

Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă.

Așadar, se presupune să "obosim" în facerea binelui dacă vrem roadă. Să ne sacrificăm pentru el.

Concluzie: Am dorit ca odată să știți că dacă sunteți obosiți, Dumnezeu vă oferă încurajarea de a continua prin aceea că binele pe care-l faceți (în oricare din locurile unde slujiți) nu este în zadar, nu va rămâne neroditor și negreșit veți culege roadă în urma lui. Nu încetați în a-l face. Chiar dacă momentan experimentați epuizare fizică și spirituală, să nu uitați că jertfa voastră nu este zadarnică. La vremea potrivită veți culege roadă. Dacă nu veți cădea de oboseală.

Întâi, să spunem NU unui abandon prematur.

Să încercăm să aflăm despre ce "oboseală" este vorba

"A obosi în facerea binelui", înseamnă a deveni descurajat în viața creștină. "A face binele" înseamnă a trăi viața de creștin. A ajunge obosit spiritual înseamnă a nu mai vrea să aplici adevărurile vieții creștine. Să alegi să trăiești sub impulsul momentului, la voia întâmplării. Dacă situația este favorabilă sfințirii tale, bine, dar dacă nu, nu-ți pasă. Iarăși, bine. Indiferent ce înfrunți, nu te vei mai strădui să-ți păstrezi mărturia lui Hristos curată și nici nu vei mai lua poziție pentru Hristos înaintea lumii.

"Binele" poate fi o formă specifică de dragoste creștină practică pe care o arătai unor oameni. Vezi, exemplul creștinilor evrei - Evrei 6:10-12.

Un diagnostic biblic al oboselii

Tot aici aș dori să inserez și o definiție a deprimării, pentru comparație. Mulți definesc deprimarea ca fiind o stare marcată de sentimente de disperare (descurajare) și/sau vinovăție. Rezultatul acesteia este deznădejdea și încetarea oricărei activități. Adeseori clasificată ca fiind o "boală" (maladie) de către mulți medici, deprimarea este considerată cea mai predominantă tulburare a vremurilor noastre. Cu toate acestea în ciuda frecvenței cazurilor de "depresie", știința medicală susține că în mare măsură cauzele ei, sunt necunoscute.(!?) Dar pentru noi ca și creștini, nu aceasta este concluzia pe care ne-o oferă Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

Simptome biblice ale deprimării/descurajării

În Scriptură stării și sentimente asociate deprimării/descurajării sunt descrise după cum urmează. Ea este cel mai bun "psiholog" și cunoscător al sufletelor.

Fața posomorâtă - Gen.4:6 "Și Domnul a zis lui Cain: ,,Pentruce te-ai mâniat, și pentruce ți s'a posomorât fața?"

Un duh mâhnit, întristat - Prov.17:22 "O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele" Prov.18:14 "Duhul omului îl sprijinește la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?"

Tristețe în inimă - Prov.15:13 "O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit"

Disperare ("gemi") - Ps.42:11 "Pentruce te mâhnești, suflete, și gemi înlăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu"

Împovărarea păcatului. Se suferă din cauza lui. - Ps.38:4 "Căci săgețile Tale s'au înfipt în mine, și mâna Ta apasă asupra mea. N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mâniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu. Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine. Rănile mele miroasă greu și sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele. Sunt gârbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare. Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, și n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea. Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârșire; turburarea inimii mele mă face să gem"

Durere sufletească - Ps.119:28 "Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău!"

Nimeni nu este imun de la acestea! Te-a descris Cuvântul lui Dumnezeu pe tine? Crezi că ți se potrivesc simptomele de mai sus? Dacă privim în jur, în biserică, se pare că se poate pune un diagnostic precis: mulți au obosit în facerea binelui și sunt deprimați, și descurajați!

Nu suferim noi toți de rigoarea vieții creștine? Nu obosesc aceștia în primul rând fiindcă sunt oameni?

Cum poate însă fi învinsă această "oboseală"?

Ce fac eu când obosesc în lucrare, în facerea binelui? Iată ca sunt câteva din măsurile personale pe care eu le iau:

- fac iarăși (din nou) lucrurile pe care le-am făcut (învățat) la început. Mă pocăiesc, cer iertare.

- uneori mă opresc din activitățile exterioare, la care pot să renunț fără să fiu vinovat de iresponsabilitate.

- devin o "Maria" în loc de o "Marta" (deschide la pasajul biblic)

Luca 10:38-42

Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într'un sat. Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. Ea avea o soră numită Maria, care s'a așezat jos la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui (concentrarea). Marta era împărțită (dezordonarea, neatenția de la domnul) cu multă slujire, a venit repede (superficialitate în relația cu El) la El, și I-a zis: "Doamne, nu-Ți pasă că soru-mea m'a lăsat să slujesc singură? (Nemulțumire, cârtire) Zi-i dar să-mi ajute (nu ne rugăm noi uneori cu, "da' pune-i doamne odată la treabă." - Frustrare)." Drept răspuns, Isus i-a zis: ,,Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu (lipsa păcii), dar un singur lucru trebuiește (prioritatea). Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua." Nu, activismul este prioritar, ci spiritualitatea.

Adaptare și inspirare după Matthew Henry

Statul la picioarele lui Isus semnifică pregătirea de a primi Cuvântul Lui și supunerea la călăuzirea pe care Acesta o oferă. Marta se ocupa de primirea lui Hristos și a acelora care veniseră cu El. Prin aceasta a demonstrat respect față de Domnul și o sănătoasă preocupare față de treburile casei. Dar exista totuși ceva de blamat la ea. Marta era preocupată de multă slujire, de foarte multă slujire, de varietatea ei, de mărimea ei, și de desăvârșirea cu care s-o facă. Dar chiar și treburile pământești legitime pot fi o capcană pentru noi, atunci când ele ne împiedică să facem ce este bine pentru sufletele noastre, slujind lor (activitate religioasă), și nu lui Dumnezeu...Binecuvântarea lui Hristos este necesară pentru confortul nostru, dar mântuirea noastră este necesară pentru siguranța noastră. Când arătăm atenție ei întâi, de toate celelalte lucruri ne vom ocupa la timpul potrivit. Hristos a declarat că Maria și-a ales partea cea bună fiindcă ea s-a dedicat complet ascultării lui Hristos și acela era primul lucru necesar. De aceea, ei nu-i va lipsi călăuzirea Lui în slujirea pe care să i-o aducă. Acel lucru nu-i va fi luat. Maria îl va avea tot timpul. Dar celui ce este dedicat întâi lucrării sale, îi va lipsi călăuzirea lui Dumnezeu.

- îmi sortez programul zilnic (există uneori activități ce ne obosesc dacă nu sunt făcute în voia lui Dumnezeu). La acestea trebuie să renunț.

- îmi reorganizez prioritățile. Foarte important!

- le analizez și mă întreb ce este cu adevărat important și trebuie făcut?

- îl "aștept" pe Dumnezeu să lucreze. Mă rog să slujesc în Duhul, să fac binele ca răspuns la îndurarea care înțeleg că Dumnezeu mi-a arătat-o și nu din teamă de mânia Lui. De condamnarea Legii Sale. Din competiție cu alții.

(fac lucrurile fundamentale ale unui creștin: "citesc Biblia și mă rog!")

Am văzut că oboseala în "facerea binelui" se manifestă prin lipsa noastră de vigoare, prin descurajare, ...ne imobilizează în ineficiență, în inactivitate, în inutilitate, ne fură bucuria mântuirii și ne deprimă. Să încercăm acum să descoperim dacă există vreun secret biblic al evitării oboselii în facerea binelui.

Ce ne spune Biblia despre întărirea noastră, atunci când suntem obosiți în facerea binelui? Cum putem fi întăriți, dacă am obosit?

1) Să-l "aștept" pe Domnul. Să mă încred în El. Cei ce-l așteaptă pe Domnul se vor ridica ca niște vulturi tineri! El înlătură oboseala celui obosit. Celor ce se încred în El și nu în propriile lor puteri, El le înnoiește puterea.

Isaia 40:28-31

"Nu știi? N'ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit, și mărește puterea celui ce cade în leșin. Flăcăii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc."

Fiecare act de credință (încredere personală) în puterea Lui, te face un primitor al ei.

Ilustrație:

O veche legendă spune că la creație păsările s-au simțit înșelate pentru că le-au fost date aripi. Pentru ele aripile li se păreau niște poveri care nici unui alt animal nu i s-a cerut să le care. Cu toate aceste, păsările și-au schimbat complet părerea atunci când au descoperit că aripile nu erau poveri ci binecuvântări care le purtau în zbor spre cer. Datorită lor puteau să se ridice de la pământ și să vadă priveliști pe care nici un alt animal nu le putea vedea. Ceea ce părea o povară s-a dovedit a fi în realitate o mare binecuvântare!

Ceea ce ne istovește acum, în realitate ne poartă în zbor spre cer.

2) Tot ce fac să fac în Hristos. Filipeni 4:13 ne spune că Pavel a descoperit secretul unei slujiri inepuizabile.

"Pot totul în Hristos, care mă întărește"

Pot să fac toate lucrurile prin Hristos Tot ce fac, să fac în Hristos, cu puterea Lui, în tăria Lui, din Duhul Lui, și nu în firea pământească, nu dintr-un duh de invidie, de concurență, de înverșunare și atunci nu voi cădea de oboseală.

Nu orele pe care le-ai depus în slujire contează, ci ce-ai "depus" în acele ore.

3) Mă întăresc în Domnul.

Efes.6:10 Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui.

Col.1:11 ...întăriți, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie...

2Co 1:21 și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Hristos, și care ne-a uns, este Dumnezeu.

Neemia 6:9 Toți oamenii aceștia voiau să ne înfricoșeze, și își ziceau: ,,Li se va muia inima, și lucrarea nu se va face." Acum, Dumnezeule, întărește-mă!

Nu vom cădea de oboseală în facerea binelui dacă vom știi cum să lucrăm (și că suntem lucrători împreună cu Dumnezeu), dacă vom știi pe ce resurse să ne bizuim - să facem lucrarea lui Dumnezeu cu resursele lui Dumnezeu.

"Dumnezeu nu este interesat în a-i ajuta pe oameni să devină mai puternici, ci în a-i lua pe cei slabi si a-i face puternici în El" Erwin W. Lutzer

4) Mă întăresc prin Duhul Lui. Pentru a face binele nu apelez la alte resurse, alte mijloace, decât cel pus la dispoziție de El. Pot să mă ambiționez să fac binele, să mă hotărăsc, dar nu mă ține mult. Orice bine ce rămâne este făcut prin Duhul Sfânt.

Efes.3:16 ...și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,

Care este modul divin în care se face acest "bine"? Să slujim așa orbește? Nebunește?

Zaharia 4:6 "Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, - zice Domnul oștirilor!"

Cum putem să scăpăm de această oboseală?

La fel cum dacă în viața creștină de zi cu zi începi să umbli în fire, trebuie să revii la a umbla în Duhul, tot așa dacă slujești în firea pământească (și ai obosit), va trebui să revii la a sluji în Duhul Domnului (și să fii înviorat).

Slujiți, nu în puterea pământească, ci în Duhul (Gal.5:16 "Zic dar: umblați/slujiți cârmuiți de Duhul, și nu împliniți poftele firii pământești") Dacă continuați să slujiți în Duhul, în puterea lui Dumnezeu, veți fi întăriți, eficientizați, încurajați, împrospătați, înviorați.

Rom.8:6 Si umblarea după lucrurile firii pământești, este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace.

2 Cor.10:4 spune, "Căci armele cu cari ne luptăm (slujim) noi, nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile", dar dacă le supunem acesteia, aceste arme nu mai surpă redutele lumii și ale diavolului, nu mai sunt eficiente în lucrarea lui Dumnezeu din această lume.

"dacă Duhul Sfânt ar fi retras astăzi din lume, 80% din lucrarea Bisericii va continua, iar noi ne-am si lăuda cu ea!"

a) Firea nu folosește la nimic - Ioan 6:63 "Duhul este acela care dă viată, carnea nu folosește la nimic..."

b) Să nu găsim nici o pricină de încredere în firea pământească - Filip.3:3 "...cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, și cari nu ne punem încrederea în lucrurile pământești" Atunci să nu facem nimic din ea și cu ea.

Dacă ești astăzi obosit în facerea binelui, întâi de toate îți spun că nu ar trebui să fii! Dar dacă ai făcut binele în firea pământească, atunci acest lucru te-a dus la epuizare!

5) Mă odihnesc în harul Lui.

2Co 12:9-10 Si El mi-a zis: ,,Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.

6) Rămân în El. Ce putem face atunci când devenim obosiți? Să ne reconectăm la Viță - Hristos este Vița, noi suntem mlădițele; separați de El, nu putem face nimic. Cum se face acest lucru?

Ioan 15:4-5 Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. Dupăcum mlădița nu poate aduce roadă dela sine, dacă nu rămâne în viță, tot asa nici voi nu puteți aduceți roadă, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.

Ioan 15:7 Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.

7) Îmi amintesc de promisiunile Lui.

Isaia 41:10 ...nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.

1Cron.28:20 David a zis fiului său Solomon: ,,Întărește-te, îmbărbătează-te, și lucrează; nu te teme, și nu te spăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, până se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului.

1Cron.29:18 Doamne, Dumnezeul părinților noștri Avraam, Isaac și Israel! Tine totdeauna în inima poporului Tău aceste porniri și aceste gânduri, și întărește-i inima în Tine.

2Co 4:16 De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru din lăuntru se înnoiește din zi în zi.

Însă filozofii greci și romani ai primului secol își priveau trupurile într-o lumină complet diferită. Filozoful stoic, grecul Epictetus (65-120 AD), spunea privitor la el însuși: "Bietul de tine, suflete al meu, ce ești împovărat cu un cadavru". Apoi, Seneca (65 AD-?), filozof roman și scriitor, a spus: "Sunt o ființă superioară și m-am născut pentru lucruri mai superioare decât a fi un sclav al trupului meu, pe care-l privesc ca o încătușare a libertății mele...într-o locuință atât de detestabilă sălășluiește un suflet liber".

Chiar dacă are loc o uzură exterioară, de fapt în interior se petrece o înnoire. Pavel a înțeles că aceste necazuri au fost rânduite de Dumnezeu ca să ne pregătească pentru eternitate. Dumnezeu lucrează în aceste vase de lut cât și lucrează prin ele. Ceea ce ni se întâmplă odată cu trecerea vârstei nu este doar faptul că aceste vase de lut îmbătrânesc fizic, ci faptul că Dumnezeu le întinerește (recondiționează) pe dinăuntru.

2 Cor.4:7 "Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie dela Dumnezeu și nu dela noi"

Pavel dezvoltă această temă a încurajării noastre în fața oboselii și spune că el nu cade de oboseală pentru că odată ce și-a pus încrederea în Isus Hristos a devenit un slujitor al noului legământ a cărui putere de slujire îi este oferită zilnic de către Duhul Sfânt. El a înțeles că slujea cu Evanghelia dintr-un vas slab de lut, dar că acesta conținea comoara vieții și învierii Domnului Isus și că Dumnezeu a lăsat în lume aceste vase de lut pentru ca în mântuirea multora puterea aceasta nemaipomenită să nu fie de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Cum să fim încurajați într-un mediu descurajator?

O altă modalitate prin care putem să fim încurajați și să ne păstrăm dorința de a face binele cât suntem în această viață, este de a ne fixa ochii asupra nevăzutului și să umblăm prin credință. Să privim la ținta chemării noastre cerești.

2 Cor.5:1-10 "Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer dela Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este vecinică. Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, negreșit dacă atunci când vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți desbrăcați de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsați; nu că dorim să fim desbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celalt peste acesta, pentruca ce este muritor în noi, să fie înghițit de viață. Și Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Așa dar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, - pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. - Da, suntem plini de încredere, și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă. Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

8) Să ne încurajăm unii pe alții - Evrei 10:24 "Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste si la fapte bune"

Dacă am aflat cum să învingem oboseala instalată în facerea binelui, să aflăm cum ar trebui să ne irosim viețile în facerea binelui.

Noi ar trebui să ne angajăm pasiunile noastre în slujba vieții, și nu să ne irosim viața în slujba pasiunilor noastre.

Suntem iertați de păcat, dar nu scutiți de slujire.

Dumnezeu nu ne-a chemat în via lui pentru a-i mânca struguri, ci pentru a lucra.

Evanghelia nu ne-a îngustat viețile ci le-a lărgit.

O inimă mărită din dragoste, nu a ucis niciodată pe vreun om.

Omul cu adevărat ocupat, este atât de ocupat încât nu are timp să-si dea seama cât este de ocupat.

Creștinii ar trebui să fie canale, nu lacuri de acumulare! (Vezi, ilustrația cu Marea Moartă și Marea Galilei!)

Să nu obosim în facerea binelui, ci mai degrabă să ne dedicăm, să ne sacrificăm și să ne epuizăm în slujirea Domnului. Să facem fără rezerve, binele.

Creștinii nu se presupune să fie niște (nu sunt) specimene umane rare (vii), aflate într-o "perfectă stare de conservare" ci mai degrabă jertfe vii (Rom.12:1), sacrificii umblătoare, active, folositoare, adevărate jertfe de băutură, cum a fost Pavel, cupe ce sunt în permanență turnate, dar totuși neepuizate.

Nu este oare ceea ce Pavel a spus în următoarele cuvinte:

2 Cor.4:7-12

"Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentruca această putere nemaipomenită să fie dela Dumnezeu și nu dela noi. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii, totdeauna suntem dați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor (și obositor). Astfel că, în noi lucrează moartea, iar în voi viața"

Viața lui Pavel care s-a desfășurat și s-a terminat ca o jertfă de băutură (2 Tim.4:10), a început să fie turnată începând de pe drumul Damascului ("Ce vrei Doamne să fac pentru tine?" Fapte 9). Atunci i-a fost descoperit tot ce avea să sufere pentru mărturia sa despre Hristos.

De aceea și noi, să ne epuizăm pe de-a întregul în facerea binelui. Să nu precupețim nici un dram de efort în a ne pune viața în slujba semenilor noștri! Doar așa vom imita personal jertfa și pilda lui Isus. Dar s-o facem cu mijloacele Lui și în puterea Lui.

Fie că acceptăm sau nu, că ne place sau nu, că ne place sau nu, soarta noastră ca și creștini este să fim mistuiți, să fim consumați, să fim jertfiți și epuizați. Nu să ne punem la păstrare și astfel să dăm prilej firii pământești să lucreze, ci să ne punem "în circulație" (vezi, Cromwell - "Topiți Sfinții!")

Aș putea mai degrabă spune că am obosit, nu jertfindu-ne în slujba lui Dumnezeu, ci luptându-ne tot timpul pentru "conservarea" noastră într-o lume ce se strică. Să ne devotăm cu totul, în facerea binelui, căci la vremea potrivită ni s-a promis, vom secera.


Umblarea Creștinului