Înapoi
Acasă
Biblia

18 iulie 1993
Biserica Baptistă "Betleem"
Pastor John Piper

Ce se întâmplă atunci când mori?

"Acasă cu Domnul"

(2 Corinteni 4:16-5:10)


"De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice. Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veșnică. Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, negreșit dacă atunci când vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți dezbrăcați de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsați; nu că dorim să fim dezbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghițit de viață. Și Cel ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. De aceea ne și silim să-I fim plăcuți, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-și primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup."

Astăzi doresc să încep o serie de cinci săptămâni, o serie intitulată "Ce se întâmplă atunci când mori?" cu "voi", adică cu cei credincioși în Isus Cristos. Dacă nu ești credincios, scopul acestor mesaje este de a te trezi din somnul indiferenței la certitudinea morții, a veșniciei și pentru a te motiva să-L consideri pe Isus Cristos singura cale spre viața veșnică și singura scăpare de iad și moarte veșnică. "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine." (Ioan 14:6) Nu este altă cale către Dumnezeu.

În această predică voi încerca să răspund cu Scriptura la întrebarea "Ce se întâmplă imediat după momentul morții?" În următoarele patru săptămâni întrebările vor fi:

Ce vi se va întâmpla odată cu venirea lui Cristos?
Ce li se vor întâmpla credincioșilor la Judecată?
Care este locul nostru final: un cer îndepărtat sau un pământ nou, unde leii și mieii vor conviețui în pace?
Care este elementul esențial ce leagă viața aceasta de cea viitoare?

Există o listă lungă de motive pentru care consider această temă ca fiind una crucială pentru noi toți. Să menționez câteva dintre ele:

(1) Posibilitățile de bucurie și nefericire după moarte sunt de mii de ori mai mari decât cele din puținii ani petrecuți pe acest pământ. Biblia compară această viață cu un abur care se arată atunci când respiri într-o dimineață de iarnă și pe urmă dispare. (Iacov 4:14) Biblia descrie momentul după moarte ca "vecii vecilor". Nu este doar o veșnicie, nici două veșnicii de o mie de ani, ci veci de veci, mii și mii de secole. (Apocalipsa 14:11) Contează enorm de mult ceea ce ți se întâmplă după ce mori.

(2) Această temă ne obligă să ne punem întrebarea dacă credința noastră este una reală, substanțială, biblică, dacă e o credință într-o realitate obiectivă, externă înafara ființei noastre. Și dacă aceasta este credința noastră în Dumnezeu sau este mai mult o experiență subiectivă, un cumul de sentimente și gânduri interioare, care funcționează doar ca o pernă emoțională care să înmoaie încercările vieții și să ne furnizeze o rețea de prieteni. Întâlnirea cu veșnicia are un efect uimitor de a ne dezmetici din iluziile religioase.

(3) Gândul la moarte și veșnicie ne ajută să Îl păstrăm pe Dumnezeu ca centru al vieților noastre, testându-ne totodată dacă iubim mai mult lumea aceasta decât pe Dumnezeu. Ne dă gândul morții mai multă suferință, pentru că pierdem ceea ce iubim pe pământ, sau bucurie, pentru că Îl câștigăm pe Cristos?

(4) Când conștientizezi adevărul biblic al acestei teme, acesta te eliberează de teamă și îți dă curaj de a trăi cea mai radicală, autojertfitoare viață de dragoste. Persoana care poate spune cu adevărat "a muri este un câștig" va putea, ca nimeni altcineva, să spună "a trăi este Hristos". (Filipeni 1:21) Dar dacă nu poți spune "a muri este un câștig", atunci vei spune probabil, într-un fel sau altul: "Să mâncăm, să bem și să ne căsătorim, căci mâine murim." (1 Corinteni 15:32) Este esențial să fii sigur de ceea ce se întâmplă când mori, ca și credincios în Cristos, pentru îmbărbătarea de zi cu zi și pentru a nu cădea de oboseală în suferința și sănătatea tot mai redusă a acestei vieți.

Aceasta ne aduce la textul nostru:
Ceea ce face apostolul Pavel în 2 Corinteni 4:16 - 5:10 le arată corintenilor motivul pentru care el nu cade de oboseală în ciuda tuturor necazurilor și întristărilor (4:8-12). În special în privința faptului de a ști că va muri. Trupul său se degrada, era tot mai bolnav. Să privim în 2 Corinteni 4:16 - "De aceea, noi nu cădem de oboseală [...] Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi."

Este absolut vital să nu cădem de oboseală. Unii dintre voi au primit o asemenea lovitură fizică, financiară și relațională încât ați fost deseori tentați să "cădeți de oboseală", să renunțați, să spuneți: "Nu se merită. Que sera, sera (ce va fi, va fi). Cui îi pasă?" Pavel s-a lovit de aceeași tentație (v. 8-12). Și în acest text observăm unul dintre motivele pentru care nu a căzut de oboseală.

Pentru a arăta că acesta este cu adevărat un fapt crucial, în acest punct, priviți la versetele 6 și 8 din capitolul cinci, care ține de același șir de gânduri. Versetul 6: "Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere." Versetul 8: "Suntem plini de încredere." Vom reveni la aceste versete la momentul potrivit, dar acum este important să vă arăt că ceea ce face Pavel aici este să pună temeliile trăirii cu încredere și fără a cădea de oboseală. Acesta este efectul pe care aș vrea să-l aibă asupra voastră.

Acum să ne întoarcem la 4:16 și să urmărim șirul gândurilor sale pentru a vedea ce îl amenința pe Pavel să cadă de oboseală și să-și piardă încrederea și ce anume îl reținea de la a cădea de oboseală.

Versetul 16: "De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece." Aici este amenințarea cu care avea de a face: trupul său - "omul de afară" - trece, se degradează. El nu mai putea vedea la fel (și probabil că nu existau ochelari). El nu mai auzea la fel. Nu se mai refăcea după lovituri la fel ca în trecut. Puterea cu care mergea din oraș în oraș nu îl mai ținea ca în tinerețe. El își vede ridurile de pe față și de pe gât. Memoria nu îi mai era la fel de bună. Încheieturile îi amorțeau când stătea în picioare. Cu alte cuvinte, el știa, ca oricare altul, că va muri. Omul său din afară se degrada. Aceasta era amenințarea la curajul și la bucuria sa.

De ce nu cade Pavel de oboseală?

Prima parte a răspunsului o găsim în versetul 16: "De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi." El nu cade de oboseală fiindcă zi de zi inima lui, omul său din interior, este reînnoit. Dacă trupul său îmbătrânit tinde al descuraja, ceva totuși îl încurajează. Ce anume?

Iinima sa înnoită vine de la ceva foarte ciudat: vine de la privirea spre lucrurile care nu se văd. Versetul 18: "Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice." Din acest motiv Pavel nu cădea de oboseală: deoarece privea la lucrurile care nu se văd.

Amintiți-vă cum i-a criticat Isus pe liderii religioși ai zilelor sale: ".pentru că ei, cu toate că văd, nu văd, și cu toate că aud, nu aud, nici nu înțeleg." Cu alte cuvinte era ceva "de văzut" în viața și în învățătura lui Isus, ceva ce ei nu au văzut, dar trebuia observat. Aceasta trebuie schimbat dacă vrem să primim speranță și curaj de la Isus și să nu cădem de oboseală. Trebuie să se spună despre noi: "Cu toate că nu văd, ei văd; și neauzind ei aud." Asta este ceea ce făcea apostolul Pavel în versetul 18: el privea la "lucrurile care nu se văd."

Pavel ilustrează aceasta în capitolul 5, versetul 7: "Umblăm prin credință, nu prin vedere." Aceasta nu înseamnă că ne aventurăm în întuneric fără dovada a ceea ce este acolo. Înseamnă că cele mai prețioase și mai importante realități din lume se află dincolo de percepția noastră, iar noi "privim" la ele (v.18) prin ceea ce cunoaștem despre Cristos de la martorii credincioși care L-au văzut și I-au auzit vocea. Ne îmbărbătăm inimile - ne înnoim curajul - concentrându-ne privirea inimilor noastre pe lucrurile care nu se văd, adevăr obiectiv, despre care învățăm prin mărturia celor care L-au cunoscut pe Cristos și au fost învățați de El. (Efeseni 1:18-23)

Care adevăr? Pe ce anume ne fixăm privirea pentru experimentarea zilnică a înnoirii omului interior în fața morții?

Ca să răspundem la aceasta ne uităm înapoi la versetul 17 observând o puternică sinteză. Și privim mai departe în capitolul 5 pentru explicația la această sinteză.

Versetul 17 - Ne înnoim omul interior privind în fiecare zi la acest adevăr: "În scurt timp, necazul de o clipă ne aduce o măsură veșnică de slavă dincolo de orice imaginație."

Degradarea trupului nu este lipsită de sens. Suferința, stresul, frustrarea și necazul nu sunt zadarnice. Ele nu dispar pur și simplu într-o groapă neagră de suferințe inutile. De fapt acest "necaz de o clipă (îi spune astfel în ciuda faptului că durase ani de zile și fusese un necaz constant, deseori chinuitor) produce o măsură veșnică de slavă dincolo de orice imaginație."

Cu alte cuvinte, lucrurile nevăzute, spre care privea Pavel ca să-și înnoiască omul interior constau în acea măsură imensă de slavă pregătită pentru el nu doar după, ci chiar și prin consumarea trupului său. Există o corelare între degradarea trupului lui Pavel și arătarea slavei sale. Când este lovit, el nu privește la cât de grea este lovitura, ci la măsura slavei cauzată de lovitură.

Ce vede el când privește la slava nevăzută? Continuând spre capitolul cinci el lămurește ceea ce vede privind la lucrurile nevăzute.

Următoarele două mesaje privesc aceste versete: trupul învierii și judecata credincioșilor. Dar niciuna dintre acestea nu constituie subiectul acestui mesaj. Așa că, dacă trec peste ceva mai repede, citiți predica următoare.

Versetele 1-5 privesc speranța de a primi trupuri noi, glorificate la înviere. Versetele 9-10 privesc judecata și efortul apostolului Pavel de a fi pe placul Judecătorului - Cristos. Atenția noastră este la versetele 6-8, nădejdea de a fi cu Cristos imediat după moarte.

Dar să vă citesc versetele privitoare la trupul învierii, căci există o legătură crucială între această nădejde și nădejdea de a fi cu Cristos (fără un trup înnoit) imediat după moarte. Versetele 1-5:

Știm, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc [el vorbește despre trupul său care se degrada], avem o clădire în cer de la Dumnezeu [o clădire ca un opus la cort, anume o casă - care este ceva mai durabilă - și anume un nou trup în înviere], o casă, care nu este făcută de mână ci este veșnică. Și gemem în cortul acesta [acest "cort" - trupul nostru], plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc [care este trupul nostru în înviere; aici alternează metaforele "a fi îmbrăcat" și "a locui"], negreșit dacă atunci când vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți dezbrăcați de el [cu alte cuvinte el nu dorește să se dezbrace de trupul său actual ca de o haină și să devină un suflet fără trup - iată la ce se referă goliciunea aici, a se dezbrăca]. Chiar în cortul acesta deci [acest trup muritor], gemem apăsați; nu că dorim să fim dezbrăcați de trupul acesta [nu dorim să fim un suflet fără trup], ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta [peste hainele actuale - el vrea ca cea de-a doua venire a lui Cristos să aibă loc astfel încât să nu fie nevoit să moară și să fie fără trup, ci practic dorește ca trupul său actual să fie asimilat, înghițit în viața glorioasă de înviere a noului trup], pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghițit de viață. Și Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.

Vom vorbi mai mult despre aceasta în mesajul următor. Deocamdată aici este punctul crucial. Dacă Pavel ar fi avut preferințe, el și-ar fi ales noul trup în înviere la a doua venire a lui Cristos fără a mai trece prin moarte. Și motivul pe care îl dă este că experiența "goliciunii" - care înseamnă dezbrăcarea de trupul său - nu este același lucru cu a fi înghițit de viață în timp ce el se schimbă într-o clipire de ochi la a doua venire a lui Cristos.

Aceasta înseamnă că marea nădejde finală a creștinului nu este de a trece prin moarte și de a fi eliberat de trupul vechi, ci de a învia cu un trup nou, glorios, sau, cel mai bine, de a învia la a doua venire în așa fel încât să nu trebuiască să-și piardă temporar trupul și să fie "dezbrăcat" (suflet fără trup, Matei 10:28; Apocalipsa 6:9; Evrei 12:23) până la momentul învierii.

Asta înseamnă că trecerea prin moarte și întâlnirea cu Cristos nu are loc sau nu este ceva bun? Categoric nu la asta se referă. Pavel aduce lucrurile înapoi în perspectivă la versetele 6-8:

Așa dar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci știm că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul [intimitatea mult dorită nu poate exista aici], pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere. Da, suntem plini de încredere, și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.

Acum auziți doar. În versetul 4 Pavel spune că "nu dorește să fie dezbrăcat." Prima sa preferință nu este să fie "absent din trup." El spune acest lucru comparându-l cu faptul de a fi îmbrăcat cu noul trup în înviere, fiind viu la a doua venire a lui Cristos. Aceasta este prima sa alegere. Dar daca aceasta nu e posibilă, dacă trebuie să aleagă între o viață mai lungă de credință aici și întâlnirea cu Cristos, el preferă ca Dumnezeu să-l ia la El, CHIAR DACĂ aceasta înseamnă că trebuie să fie dezbrăcat de trupul său.

Și motivul acestei dorințe de a-și părăsi trupul nu este din cauza el este rău (o, ce mult dorește el experiența noului trup în înviere), ci fiindcă dorința de a fi acasă cu Domnul este irezistibilă pentru Pavel. Versetul 8 spune: ".ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul."

Rezumat
Pavel își înnoiește omul său lăuntric privind la lucrurile care nu se văd. El vede trei posibilități și le alege în ordine descrescătoare. Prima - ar prefera ca Isus Cristos să vină și să-i acopere trupul său muritor cu nemurire, ca să nu mai fie nevoie să treacă prin moarte și să fie incomplet, un suflet fără trup. Dar, fiindcă Dumnezeu nu vrea aceasta, Pavel preferă să fie fără de trup decât să mai trăiască aici, căci Îl iubește pe Cristos mai mult decât orice altceva. A fi fără de trup înseamnă să fie acasă cu Domnul, o intimitate mai profundă și mai măreață decât orice altceva am putea cunoaște în viața aceasta. În final, dacă prin voia lui Dumnezeu nu va fi timpul celei de-a doua veniri, sau nu va fi momentul trecerii prin moarte, Pavel va umbla prin credință și nu prin vedere.

În credință va fi curajos și, chiar dacă trupul din afară se degradează, omul său lăuntric va fi înnoit zi de zi prin această credință într-o nemaivăzută măsură de slavă.

Cercetați-vă pe voi înșivă. Împărtășiți aceste priorități și valori biblice în viața voastră? Tânjiți mai întâi după a doua venire? Și în al doilea rând, tânjiți să fiți acasă cu Cristos, chiar dacă aceasta vă costă părăsirea trupului? În al treilea rând, vă angajați să umblați prin credință până la venirea Sa sau până vă va cheama acasă?

Copyright 1993 John Piper
Tradus și tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informații despre Desiring God Ministries, contactați-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org

Tradus de Daniel Ilaș


Mântuire