Înapoi
Acasă
Biblia

25 iulie 1993
Biserica Baptistă "Betleem"
Pastor John Piper

Ce se întâmplă atunci când mori?

"Morții vor învia nesupuși putrezirii"

(1 Corinteni 15:50-58)


"Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris:"Moartea a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?" Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea. Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Cristos! De aceea, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică."

Săptămâna trecută am înțeles faptul că Pavel a avut trei dorințe privitoare la viață și la moarte - într-o ordine descrescătoare. Prima dorință era să nu moară, ci să trăiască până la venirea lui Isus; și în locul experienței separării sufletului de trup să experimenteze transformarea trupului său muritor într-unul nemuritor, care să trăiască cu Cristos în Împărăție pentru totdeauna.

El spune aceasta în 2 Corinteni 5:4 - "Chiar în cortul acesta (acest trup trecător, muritor) deci, gemem apăsați; nu că dorim să fim dezbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghițit de viață." El nu dorește să fie "dezbrăcat" în sensul de a fi desprins de trupul său. El vrea ca trupul lui să fie înghițit de unul spiritual, nou, trup nemuritor la ultima trâmbiță când Cristos va coborî din cer să-Și stabilească Împărăția și să ducă această eră spre un sfârșit. Aceasta este cea dintâi dorință a lui Pavel.

El știe că nu poate afla, nu poate controla venirea lui Cristos. Așadar, nu este sigur dacă această primă dorință i se va împlini. El își exprimă a doua dorință, și anume de a muri și de a fi cu Cristos. În 2 Corinteni 5:8 spune: "Da, suntem plini de încredere, și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul." Mai degrabă decât a geme și a purta luptele, bolile și păcatul acestei vieți, el preferă să moară și să fie cu Domnul.

În Filipeni 1:21 spune: "Căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câștig." El se luptă cu nevoia de a sta aici pentru cauza slujbei sale în defavoarea dorinței de a termina luptele și bucuria prezenței apropiate a lui Isus. El spune în versetul 23: "Sunt strâns din două părți, având dorința să mă mut și să fiu împreună cu Cristos, căci ar fi cu mult mai bine." Deci cea de-a doua dorință a sa este aceasta: dacă este voia lui Dumnezeu ca Isus Cristos să întârzie, atunci Pavel preferă să meargă la El, în cazul în care Cristos nu vine încă la noi, chiar dacă trebuie să fie dezbrăcat (chiar o dezbrăcare dureroasă) de trupul său.

A treia dorință este ca, prin voia lui Dumnezeu, dacă e mai bine pentru poporul Domnului și slava lui Cristos, Pavel dorește să rămână pe pământ umblând prin credință și nu prin vedere. El dorește să amâne adâncimea și apropiata intimitate a întâlnirii și trăirii alături de Isus, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu. În 2 Corinteni 5:6-7 el spune: "Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci știm că dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere." El le-a spus filipenilor că rămâne cu ei și continuă să înainteze cu ei în bucuria și credința lor (1:25). Deci această a treia dorință constă în a continua cu slujirea și folosirea timpului său pe pământ întru avansarea credinței și bucuriei altora atât cât îi stă în putință.

Acum trebuie să ne întrebăm dacă ne trăim viețile cu aceste trei priorități. Ne gândim noi la lucrurile de sus (Coloseni 3:2)? Trăim noi ca și cum cetățenia noastră ar fi în ceruri, așteptând nerăbdători întoarcerea Mântuitorului (Filipeni 3:20)? Simțim noi că moartea este mai mult un câștig decât o pierdere (Filipeni 1:21)? Suntem noi atât de implicați în această lume încât părăsirea ei ar fi cel mai rău lucru la care ne-am putea gândi?

Când mă rog pentru trezire în biserica "Betleem" (biserica autorului) și în biserica americană în general, mă gândesc în primul rând la aceasta: Doamne, toarnă Duhul Tău în așa fel încât poporul Tău să-L dorească pe Cristos mai mult decât orice altceva și oricine altcineva. Trezirea este flacăra dragostei pentru Cristos. Trezirea nu constă în cele dintâi minuni precum vindecarea, declarațiile profetice sau vorbitul în limbi, oricât de prețioase sunt acestea (și chiar sunt prețioase). E posibil să avem darul vindecării și totuși să iubim sănătatea mai mult decât a merge și a fi cu Cristos. E posibil să avem darul profeției și să solicităm pornografia mai mult decât dorim a doua venirea a lui Isus. Se poate să vorbești în limbi și să iubești bijuteriile, costumul de 1200$ și mașinile de 40000$ mai mult decât crezi că moartea este un câștig.

Iată de ce, atunci când mă rog pentru trezire, o fac mai întâi pentru lucrul cel mai important: dedicare totală și supunerea inimilor voastre lui Cristos. Ca să-L iubiți atât de mult și să-L doriți cu atâta pasiune încât venirea Sa să fie marea voastră nădejde, astfel încât moartea să fie un câștig, iar viața să vă fie pentru Cristos și împărăția Sa.

Prin urmare, doresc să mă concentrez aici pe învierea trupurilor noastre, ale celor ce sunt în Cristos. Mă adresez credincioșilor și mă rog ca cei necredincioși, care aud, să se întoarcă de la drumul de pierzare al încrederii în sine și să creadă. "Dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domnul și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit." Vei fi iertat; și când vei muri, vei învia la o viață cu Cristos pentru totdeauna.

Mi se pare că speranța învierii nu mai are aceeași putere și centralitate astăzi pentru noi așa cum o avea pentru creștinii din biserica primară. Și cred că unul din motivele pentru aceasta este că noi avem o perspectivă greșită a veșniciei viitoare. Când vorbim despre viitor și statutul veșnic, tindem să vorbim despre cer, iar cerul tinde să implice mai degrabă un loc îndepărtat, caracterizat de duhuri imateriale, eterice și nepământești.

Cu alte cuvinte, tindem să acceptăm faptul că situația, condiția ACTUALĂ, fără trup, a sfinților trecuți din viața aceasta, va fi întotdeauna la fel. Și suntem atât de încurajați să credem că le este bine așa încât tindem să uităm că aceasta este doar o condiție, o stare imperfectă și că nu va fi așa întotdeauna, nu în felul în care și-l dorea Pavel pentru sine însuși. Da, a muri este un câștig. Și da, a pleca din trup înseamnă a fi acasă cu Domnul. Dar NU, nu aceasta este ultima noastră speranță. Nu aceasta este ultima stare a bucuriei noastre. Nu aceasta este principala noastră mângâiere finală atunci când ne pierdem apropiații credincioși.

De exemplu, când biserica din Tesalonic a pierdut credincioși iubiți, Pavel nu a folosit faptul că ei erau cu Cristos drept principală mângâiere pentru biserică (oricât de adevărat și minunat ar fi acesta), ci faptul că ei vor învia trupește din morți la timp pentru a participa în mod fizic la venirea lui Cristos. El a spus (în 1 Tesaloniceni 4:15): ".noi, cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți." Să o luăm înainte? Ce a vrut el să spună cu asta? În ce sens "să o luăm înainte"?

Versetul următor răspunde întrebării: "Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Cristos." "Întâi!" O, există explicație. Noi nu vom lua-o înaintea lor, căci ei vor învia mai întâi. Vedeți ce diferență este în modul în care tindem să ne mângâiem de la o zi la alta. Noi spunem: "Nu o vom lua înaintea lor, fiindcă ei sunt deja cu Domnul." Ne gândim mai mult în termenii plecării spre ceruri. Ei merg întâi acolo lăsându-și trupurile în urmă.

Dar nu asta spune Pavel. Cât de adevărat este că aceasta nu este speranța noastră fundamentală și nu este principala noastră mângâiere ca și creștini. Ceea ce spune Pavel este că noi nu o vom lua-o înaintea lor pentru că ei vor merge primii în rai, ceea ce este adevărat, ci pentru că ei vor fi primii înviați.

Cu alte cuvinte, Pavel nu se gândește mai întâi la cerul îndepărtat, ci la slava a ceea ce se întâmplă aici: trupurilor lor nu vor fi lăsate în morminte, în timp ce noi ne vom bucura fizic de întâlnirea cu Domnul în văzduh urându-I bun-venit în Împărăția Sa. Ei nu vor rămânea în morminte în timp ce noi vom fi schimbați într-o clipeală de ochi și îmbrăcați cu nemurire. Nu, versetul 17 spune: "Cei morți în Cristos vor învia mai întâi. Apoi (doar apoi), noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei (nu înaintea lor), în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul."

Și când spune "cu Domnul", se referă la Cel pe care (prin înviere) Îl putem vedea, auzi și atinge cu trupurile noastre - cu ochii, urechile și mâinile, asemănătoare cu cele pe care le avem acum. Aceasta este speranța noastră - să fim alături de Cristosul înviat cu un trup glorios ca al Lui. Să-L cunoaștem într-o formă ca a Sa. Destinul nostru final și condiția veșnică nu este eterică, decorporată într-un cer îndepărtat. Destinul nostru este guvernarea împreună cu Cristos aici pe un pământ nou. Această nădejde avea atâta rezonanță pentru primii creștini încât se mângâiau nu cu bucuriile condiției fără de trup după moarte, ci mai întâi cu nădejdea trupurilor înviate (Filipeni 3:21).

Acum priviți la textul de astăzi, la unul dintre cele mai mărețe descrieri ale acestui eveniment.

Versetul 50: "Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu." Ce înseamnă aceasta? E o lepădare uniformă a trupului învierii? Nu. "Carnea și sângele" înseamnă pur și simplu "natura umană" așa cum o cunoaștem - muritoare, pieritoare, întinată de păcat, degradată. Ceva atât de firav și trecător ca trupurile noastre actuale nu vor fi materia Împărăției veșnice, durabile, neclătinate și indestructibile a lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că nu vor exista trupuri.

Înseamnă că trupurile noastre vor fi mărețe. Vor fi trupurile noastre, dar diferite și mai plăcute, minunate. Versetul 52: "...într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați." Când spune că "morții vor învia" înseamnă că noi - cei morți - vom învia. Dacă Dumnezeu ar fi vrut să înceapă totul din nou, fără nicio legătură între trupul pe care îl am acum și cel pe care îl voi avea, de ce ar spune Pavel "cei morți vor învia"? De ce nu spune "morții nu vor învia" (fiindcă ei sunt descompuși și moleculele lor sunt împrăștiate plantelor și animalelor pe mii de kilometrii), așa că Dumnezeu va începe din nimic, căci nu mai sunt trupuri pe care să le învieze; și El va crea trupuri cu totul noi, care nu au nicio legătură cu cele vechi? El nu a spus aceasta, fiindcă nu este adevărat.

El a spus două lucruri: cei morți vor învia (asta ne arată continuitatea), ei vor fi schimbați - ei vor fi nesupuși putrezirii și nemuritori. Trupul cel vechi va deveni unul nou. Dar va fi trupul tău. Dumnezeu poate să facă ceea ce nu ne putem imagina. Învierea nu este descrisă în termenii unei creații noi în totalitate, ci în termenii schimbării celei vechi. "Noi toți vom fi schimbați." (v.51b)

Priviți înapoi acum la versetele 37-38. Pavel compară învierea cu ceea ce i se întâmplă unei semințe când este pusă în pământ. "Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânță. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei." Ideea este că există o legătură și o continuitate între sămânța simplă și planta cea frumoasă. Când semeni o sămânță de grâu, nu vei avea o plantă de orz. Dar pe de altă parte este o diferență. O plantă este cu mult mai frumoasă decât o sămânță.

Versetele 42-44 aplică analogia trupului învierii: "Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire, și înviază în neputrezire; este semănat în ocară, și înviază în slavă; este semănat în neputință, și înviază în putere. Este semănat trup firesc, și înviază trup duhovnicesc."

Aud pe cineva spunând: "Ce-mi pasă mie? Cine are nevoie de aceasta? Tot ce contează sunt realitățile spirituale ale dragostei, bucuriei, păcii, dreptății, bunătății și adevărului. De ce atâta preocupare pentru brațe, picioare, mâini, păr, ochi, urechi și limbă? Pare atât de firesc..."

Vom vedea mai mult din răspunsul la aceste întrebări peste două săptămâni, când vom vorbi despre pământul nou. Dar să închei cu partea răspunsului de astăzi focalizându-vă atenția pe 1 Corinteni 6:19-20. Dumnezeu nu a creat universul fizic la întâmplare. El a avut un motiv - să adauge căi de exteriorizare și manifestare a slavei Sale. "Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu." Iată de ce le-a creat.

Trupul tău intră în aceeași categorie a materiei fizice pe care Dumnezeu a creat-o în acest scop. El nu renunță la planul Său de slăvire prin ființele și trupurile umane. 1 Corinteni 6:19-20 spune: "Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru."

De ce trece Dumnezeu prin toate problemele murdărindu-Și mâinile ca să-ți restabilească trupul și să-l îmbrace cu nemurire? Fiindcă Fiul Său a plătit prețul vieții Sale ca Dumnezeu să fie glorificat în trupul tău pe veci. "Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru." Dumnezeu nu va compromite lucrarea Fiului Său. De aceea El va învia trupul tău.

Boldul morții este păcatul (15:56), dar Cristos a purtat blestemul păcatului. Puterea păcatului este legea (15:56), dar Cristos a îndeplinit cerințele legii. Așadar Pavel strigă: "Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Isus Cristos!" Când Cristos a murit, El a iertat păcatele împlinind legea și învingând moartea. El a obținut atât sufletele cât și trupurile noastre.

De aceea Dumnezeu va onora lucrarea Fiului Său înviind trupul tău din morți și tu îl vei folosi ca să-I aduci slavă pe veci. Acesta este motivul pentru care ai acest trup. Și acesta este motivul pentru care va învia în neputrezire.

Copyright 1993 John Piper
Tradus și tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informații despre Desiring God Ministries, contactați-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org

Tradus de Daniel Ilaș


Mântuire