Înapoi
Acasă
Biblia

8 august 1993
Biserica Baptistă "Betleem"
Pastor John Piper

Ce se întâmplă atunci când mori?

Eliberați și glorificați pe Pământul cel Nou

Romani 8:18-25


Romani 8:18 - "Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită față de noi. 19 De asemenea, și firea așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci firea a fost supusă deșertăciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o - cu nădejdea însă, 21 că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de eliberarea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar știm că până în ziua de azi, toată firea suspină și suferă durerile nașterii. 23 Și nu numai ea, dar și noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, și așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui? 25 Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare."

Motivul pentru care Dumnezeu ne-a revelat în Biblie ceea ce se va întâmpla când murim este că această cunoaștere ne eliberează de orice teamă și ne umple de speranță, certitudine și anticipație. Atunci când teama dispare, nădejdea în Dumnezeu ne inundă; și trăim diferit. Viețile noastre arată faptul că bogăția noastră în Dumnezeu este mai de preț decât atracțiile de o clipă ale păcatului.

Când așteptăm cu bucurie nădejdea slavei lui Dumnezeu (Romani 5:2), nu tânjim după plăcerile de o clipă ale păcatului. Nu suntem absorbiți de reclamele care spun că cel mai înstărit om câștigă în final. Nu ne irosim energia strângându-ne comori pe pământ. Nu avem dintre cele mai emoționante vise, cu împliniri și relații care pier. Pe noi nu ne preocupă ceea ce viața nu ne poate oferi (căsătorie, bogăție, sănătate, faimă).

În schimb, noi ne bucurăm de minunea că Stăpânul și Conducătorul universului ne iubește, ne-a predestinat pentru slavă și lucrează negreșit ca să ne aducă în Împărăția Sa veșnică. Noi trăim pentru nevoile altora, fiindcă Dumnezeu la rândul Său se îngrijește de nevoile noastre. Ne iubim dușmanii, facem binele, binecuvântăm pe cei ce ne blestemă și ne rugăm pentru cei ce ne disprețuiesc, căci mare este răsplata noastră în ceruri; și nu suntem înrobiți de micile plăceri atunci când întoarcem rău pentru rău.

Toate acestea provin din nădejdea noastră solidă, durabilă. Când știi adevărul referitor la ceea ce ți se întâmplă când mori - și când îl crezi - adevărul te face liber. Ești liber de plăcerile vremelnice, superficiale, stupide și distrugătoare ale păcatului.

Vă predic aceste mesaje ca să vă fac liberi să trăiți pentru slava lui Dumnezeu.

În al patrulea mesaj din această serie vreau să vorbesc despre poziția finală, veșnică. Unde se va termina totul? Înainte să privim la textul din Romani 8, să vă dau un răspuns dintr-un alt pasaj din Biblie și să vă expun o problemă care cred că își are răspuns în textul nostru.

Să privim mai întâi la Apocalipsa 21:1-4. Ioan spune că va fi un pământ nou iar cerul va coborî pe pământ, iar Dumnezeu Își va face locuința Sa veșnică printre oameni, pe pământul cel nou.

1 Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou; pentru că cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. 2 Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut."

Aceasta este o imagine frumoasă a ceea ce va fi: un pământ nou, poporul lui Dumnezeu care va trăi acolo fără moarte, durere sau lacrimi. Și cel mai grozav dintre toate, Dumnezeu va fi aproape, Își va face cortul Său, așa cum se spune, în mijlocul nostru și va locui printre noi pentru veșnicie.

Întrebarea ce decurge de aici este următoarea: atunci când Ioan zice în versetul 1 că "cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră" (comparați cu Matei 24:35), vrea să spună că pământul pe care trăim și cerul de deasupra noastră vor dispărea cu totul și că Dumnezeu va începe o creație cu totul nouă? E o întrebare asemănătoare celei de acum două săptămâni privitoare la trupurile noastre înviate: ne va învia Dumnezeu sau va începe El o creație nouă cu trupuri diferite pentru noi? Am susținut legătura dintre trupurile de acum și trupurile din înviere. Și asta voi face și acum privitor la pământ.

Dar ce vrea Ioan să spună când zice că "cerul dintâi și pământul dintâi pieriseră"? Petru, în cea de-a doua sa epistolă susține ceva similar, dar mai real. În 2 Petru 3:10-13 el descrie felul în care pământul și cerul de acum vor "pieri."

10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. 11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiți voi, printr-o purtare sfântă și evlavioasă, 12 așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, și trupurile cerești se vor topi de căldura focului? 13 Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea.

Petru spune că nădejdea noastră cea mai mare pentru starea finală a veșniciei este un cer nou și un pământ nou în care locuiește dreptatea - la fel ca Ioan în Apocalipsa 21. El mai vorbește și despre cerurile care trec (v.10). El merge mai departe și spune de trei ori că va fi o trecere a lumii actuale. Versetul 10: "trupurile cerești se vor topi de mare căldură." Versetul 11: "toate aceste lucruri au să se strice." Versetul 12: "cerurile aprinse vor pieri și trupurile cerești se vor topi de căldura focului."

Atunci putem spune că pământul pe care trăim și cerul sub care ne aflăm vor dispărea cu totul? Și va începe Dumnezeu o creație nouă?

Mai întâi, aș spune că atunci când Apocalipsa 21:1 și 2 Petru 3:10 spun că pământul prezent și cerul vor "pieri", nu înseamnă neapărat că ele vor înceta să existe, ci că va fi o asemenea schimbare încât starea lor prezentă va trece, va dispărea. Am putea spune ceva de genul: "Când larva trece, apare fluturele." Este o trecere reală și totodată o continuitate reală, o legătură concretă. Un alt exemplu ar fi: "Când mormolocul trece, apare broscuța."

Și când 2 Petru 3 spune că cerul acesta și pământul vor "arde", nu trebuie neapărat să însemne că ele "vor înceta să existe." Am putea spune că inundațiile au distrus multe ferme, dar asta nu înseamnă că fermele au dispărut. Am putea spune că împrejurimile muntelui St. Helen (un munte din Statele Unite ale Americii care se remarcă printr-o erupție vulcanică avansată) au fost distruse. Dar oricine merge acolo acum și observă noua vegetație va ști că "a fi distrus" nu înseamnă a dispărea de tot.

Și astfel Petru poate foarte bine să spună că la sfârșitul acestui veac va exista un cataclism (dezastru, catastrofă) care va duce acest veac și lumea prezentă la un sfârșit. Nu va înceta să existe, ci se va șterge tot ce este rău, așa cum spune, prin foc, pregătind-o pentru o nouă eră de glorie, dreptate și pace fără sfârșit.

Ei bine, se poate spune astfel. Dar este oare ceea ce a vrut apostolul să spună?

Acum pregătiți-vă să citim textul acestei dimineți, din Romani, cu această întrebare în minte. Sunt cel puțin patru motive în aceste versete care sugerează că lumea, creația, așa cum o știm noi, și pământul pe care trăim nu vor fi nimicite, ci reînnoite pentru bucuria noastră veșnică.

1. În Romani 8:19-20 Pavel spune: "De asemenea, și firea așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci firea a fost supusă deșertăciunii - nu de voie, ci din pricina Celui ce a supus-o."

În versetul 19 el ilustrează creația - cerurile și pământul - ca având așteptări și dorințe înfocate. Ceva care vine și creează lucrurile, așa cum spune, așteaptă ca ceva bun să i se întâmple. Apoi versetul 20 oferă o parte a motivului pentru care toată creația, toată firea e atât de plină de dorință și așteptare, și anume fiindcă deșertăciunea firii - decăderea, dezastrul, necazul și durerea - e un blestem de o clipă dat de Dumnezeu creației. Dar există și o nădejde măreață viitoare. "Căci creația (firea) a fost supusă deșertăciunii - nu de voie, ci din pricina Celui ce a supus-o." Dumnezeu nu a blestemat creația cu deșertăciune ca un ultim cuvânt al Său. El a făcut-o "cu nădejde."

Aceasta înseamnă că ea, creația, nu este pentru nimicire ci pentru restaurare. El a pus-o în contextul nădejdii.

2. Al doilea motiv oferit de Pavel, pentru care nu trebuie să așteptăm ca lumea, creația să fie nimicită, se găsește în versetul 21 (parte a nădejdii). "Că și ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu."

Creația nu este destinată nimicirii. Ea este destinată eliberării. Ea va fi izbăvită de "robia stricăciunii" - deșertăciunea expusă de Dumnezeu. Cred că aceasta este cea mai clară explicație a faptului că cerul și pământul nu "vor trece" și nu vor "vor fi distruse" în sensul de a înceta să existe. Pavel spune pur și simplu că ele vor fi izbăvite de robia stricăciunii. Deșertăciunea va fi distrusă. Robia stricăciunii se va consuma în purificare, focul eliberator al judecății lui Dumnezeu. Pământul va rămâne și nu va mai exista stricăciune, nici deșertăciune, nici plâns, moarte sau durere.

3. Cel de al treilea argument dat de apostolul Pavel împotriva nimicirii creației prezente se găsește în versetul 22: "Dar știm că până în ziua de azi, toată firea suspină și suferă durerile nașterii."

Ceea ce spune el aici este că suspinul creației este asemeni durerilor facerii în timpul ultimelor momente ale sarcinii.. Altfel spus, ceva din creație urmează să existe, nu în locul creației. Creația nu va fi nimicită și recreată fără continuitate. Pământul va deveni, asemenea unei mame la naștere (prin tratamentul cu catastrofe: foc, cutremur, vulcane, molime și foamete), un pământ nou.

Isus s-a folosit de aceeași imagine a durerilor facerii când a spus (în Matei 24:7-8) - "Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume. 8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor."

Pământul acesta este ca o mamă gata să dea naștere unui pământ nou unde locuiește dreptatea și pe care domnește Dumnezeu în mijlocul poporului Său.

4. În final, Pavel dă un ultim argument împotriva nimicirii pământului în versetul 23: "Și nu numai ea (adică nu doar creația suspină), dar și noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi, și așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru."

Motivul pentru care este atât de vital este că leagă răscumpărarea trupurilor noastre - adică, învierea și zidirea trupurilor noastre după o lungă viață de gemete și dureri - de restaurarea creației. Trupurile noastre sunt părți ale acestei creații. Ceea ce se întâmplă cu trupurile noastre și ceea ce se întâmplă cu creația merg toate împreună. Și ceea ce se întâmplă trupurilor nu e nimicire ci răscumpărare: "așteptăm răscumpărarea trupurilor noastre." Trupurile noastre vor fi răscumpărate, restaurate, reînnoite, iar nu date spre nimicire. Și la fel este și cu cerurile și pământul.

Concluzia mea este că locuința noastră finală va fi pe pământul nou, care va fi pământul acesta înnoit.

În Matei 19:28 Isus o numește "înnoirea tuturor lucrurilor când Fiul Omului va sta pe tronul Său de slavă." Creația va fi "născută din nou." În Faptele Apostolilor 3:21 Petru le numește "vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime."

Și ce au spus profeții despre pământul nou? Isaia 11:6-11 ne oferă un exemplu.

6 Atunci lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună și le va mâna un copilaș; 7 vaca și ursoaica vor paște la un loc și puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, 8 pruncul de țâță se va juca la gura bortei năpârcii și copilul înțărcat va băga mâna în vizunia basilicului. 9 Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel Sfânt; căci pământul va fi plin de cunoștința Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr. (compară cu Isaia 65:25; Mica 4:3)

Astfel istoria, așa cum o cunoaștem, se va sfârși cu Dumnezeu în centru. Slava Sa va fi mai luminoasă decât soarele sau luna (Apocalipsa 21:23). Iar pe pământ va fi o mare a cunoștinței reflectând slava Domnului Însuși. Și la fel cum refuzarea acestei cunoștințe a adus blestemul creației, la fel restaurarea cunoștinței va aduce binecuvântare creației și animalelor eliberate de blestem, reflectând frumusețea Domnului.

Copyright 1993 John Piper
Tradus și tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informații despre Desiring God Ministries, contactați-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org

Tradus de Daniel Ilaș


Mântuire