Înapoi
Acasă
Biblia

Religiile orientale


LA MODĂ...
În ultimii zeci de ani a avut loc o creștere explozivă a interesului public în religiile orientale. Aceasta s-a manifestat întîi în Occident apoi în țările fostului bloc comunist. În zilele noastre există literalmente sute de secte care promovează idei și practici comune religiilor orientale. Religiile orientale vin cu pretenția de a înlocui vidul spiritual existent într-o societate numită "post creștină". În ciuda afirmației multor yoghini de a reconcilia învățăturile Creștinismului cu tradițiile și concepțiile hinduse care stau la baza multora dintre aceste religii, totuși acestea sînt, după cum vom vedea, absolut incompatibile.
Partea cea mai îngrijorătoare a acestei explozii de interes față de religiile orientale este faptul că cei mai mulți adepți ale lor sînt tinerii, și dintre aceștia mai ales tinerii studenți în ale căror universități se țin frecvent cursuri de yoga și de meditație transcedentală, fără ca în prealabil aceștia să posede discernămîntul spiritual pe care îl pot dobîndi doar din Scripturile creștine și din relația personală cu Autorul acestora! De multe ori fenomene antisociale și stranii însoțesc pe practicanții acestor religii. Nu a trecut mult timp de cînd în România s-au format grupuri ce au dezvoltat practici care vin în contradicție nu doar cu principiile credinței creștine, dar care sînt anormale, lipsite de bun simț și care frizează ridicolul. Cum altfel oare poate fi descrisă practica de consumare a propriei urine la care guru-l yogin Grig Bivolaru i-a îndemnat pe discipolii săi, oameni ce nu erau lipsiți de o educație științifică? Cum pot fi calificate ședințele de yoga în nud pe plajele litoralului românesc? Sînt acestea o dovadă a emancipării spirituale sau a eliberării spiritului celor ce simpatizează sau adoptă diversele practici ale unor religii orientale? Sau, este o dovadă de înaltă educație atunci cînd pe standurile de cărți se văd publicații de felul "Urinoterapiei"? Desigur că se vor găsi unii care se vor grăbi să răspundă că acestea au fost devieri de la adevărata yoga sau, că sînt abuzuri ale ei, luînd apărarea beneficiilor ce totuși se găsesc în yoga. De fapt s-au și pronunțat astfel de poziții și s-a invocat dreptul la exprimare și practicare liberă a acestor religii. Recunosc că din punct de vedere democratic și constituțional au acest drept. Dar Biserica Creștină are nu numai dreptul dar și îndatorirea divină de a apăra adevărul și credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna și făcînd aceasta, să compenseze lipsa educației religioase, să echipeze oamenii cu discernămîntul necesar pentru protejarea propriilor lor suflete de amăgirile spirituale ale veacului și de a-l cunoaște pe singurul și adevăratul Dumnezeu proclamat de Fiul Său, Isus Hristos!

ORIGINI
La sursa și originea multora dintre aceste practici și credințe se găsește Hinduismul. Însă Hinduismul zilelor noastre nu este același cu Hinduismul de acum 5000 de ani. Religia hindusă a evoluat în ultimii 5000 de ani de istorie religioasă indiană. Acum ea caută să fie o sinteză a diverselor idei și influențe ce străbat întreg subcontinentul indian și care reprezintă sute de grupuri sociale, culturale și tribale. De fapt, însăși termenul "hindu" nu este originar din India. El este denumirea persană a fluviului Indu. Yoghi Ramacharaka face această observație:

"Diferitele secte hinduse, deși practic par să fie religii diferite, în realitate se consideră a nu fi decît diferite secte și diviziuni ale Unei Singure Religii Eterne a Indiei, bineînțeles, fiecare considerîndu-se pe sine ca fiind cea mai bună și mai favorizată exprimare și interpretare a ei."

SCRIERI SACRE
Scripturile hinduse au fost culese de-a lungul a sute de ani, începînd cu scrierea tradițiilor orale existente în ultima jumătate de mileniu înainte de Hristos. Aceste scripturi sînt cunoscute sub numele de Veda (care înseamnă, "înțelepciune" sau "cunoaștere"). Porțiunea de încheiere a scrierilor Veda este numită Upanishads, care reprezintă o sinteză a învățăturilor vedantice. Principalele învățături ale scrierilor Upanishads includ crezul în panteism, în ispășirea karmică și în reîncarnare. Poate cea mai bine-cunoscută parte a Vede-lor este legenda hindusă a lui Bhagavad-Gita, care este povestea unui prinț războinic, pe numele de Arjuna și a conducătorului său de car Krishna, o încarnare deghizată a zeului hindus Vishnu. Gita a fost scrisă și ulterior modificată între anii 200 î.H. și 200 d.H.
O ilustrație a pluralismului și a naturii contradictorii a Hinduismului se găsește în compararea dumnezeului legendei Gita cu dumnezeul literaturii vedice timpurii. Dumnezeul descris de către Gita este personal și adeseori pare monoteist (adică, e vorba de un singur Dumnezeu care este personal și nu parte a creației ce există). Cu toate acestea atunci cînd cineva citește scriptura vedică timpurie, va descoperi că Dumnezeu este prezentat ca fiind negreșit panteist (adică, toată creația este una, fie că este divină sau nu). Caracteristicile monoteiste ale Gitei au fost însușite de fondatorul Societății Internaționale pentru Conștiința Krishna și ca prin urmare Societatea învață astăzi o formulă mai mult monoteistă decît panteistă a Dumnezeirii.

HINDUISMUL CONTEMPORAN
Există trei clasificări de bază în care sutele de secte hinduse se împart: (1) moniștii abstracți, care subliniază, unitatea filozofică a universului în locul ideii religioase sau teiste; (2) adepții lui Vishnu care sînt devotați închinării (în multe forme diverse) zeului Vishnu (manifestat în forme diverse), și considerat forma supremă de divinitate; (3) adepții Shivei, care se devotează închinării zeului Shiva cea mai superioară manifestare a divinității.
Meditația Transcedentală, cu accentul ei filozofic, se încadrează în clasa monistă, în timp ce S.I.C.K. (deci, Societatea Internațională pentru Conștiința Krishna), susține că Krishna, dumnezeul suprem, este totuna cu Vishnu, astfel ei fiind identificați cu adepții Vishnu-ismului.
Expertul în religiile lumii Profesorul Ninan Smart remarcă problemele diverselor sisteme contemporane de crezuri hinduse:

"În concluzie ar trebui să se pună întrebarea, Care este esența Hinduismului? Este o întrebare grea. Există hinduși ortodocși care neagă existența lui Dumnezeu. Alții, deși nu-l neagă pe Dumnezeu, îi acordă un loc secundar, considerîndu-l o fază iluzorie a Absolutului. Într-o asemenea varietate de opinii teologice, ce rămîne necesar crezului hindus? Cu certitudine, doctrinele renașterii și a eternității sufletului. Imaginea lumii ca un loc în care spiritul nemuritor al omului este la nesfîrșit implicat în ciclul reîncarnării domină imaginația indiană de aproape trei milenii. Ca adăugire, un complex sistem social a dat formă religiei actuale a subcontinetului într-o îndelungată perioadă de timp. "

De aceea, Hinduismul nu este doar una dintre cele mai vechi religii ale lumii ci și una dintre cele mai complexe. Această complexitate manifestată prin unghiurile diferite din care se determină realitatea finală este cea care atrage și îi fascinează pe mulți intelectuali.
Deși foarte variat, după Josh McDowell, apologet creștin, în Hinduism se mai găsesc următoarele concepte comune:

Brahman, eternul Trimutri, sau Dumnezeu trei-în-unul (trinitar?!): odată, Brahma, ca și Creator, apoi, Vishnu, ca și Păstrător și în final, Shiva, ca Nimicitor.
Supunerea Soartei, devreme ce omul nu este în afară ci este parte a lui Brahman.
Sistemul Castelor, determinate de legile lui Manu.
Nirvana, starea finală atinsă la emanciparea sufletului din lanțul de nașteri și renașteri.
Yoga, disciplina care-l face în stare pe individ să-și controleze trupul și emoțiile.
Dharma, Legea Ordinii Morale, pe care fiecare individ trebuie să o găsească și să o urmeze pentru a atinge nirvana.

John Baker observă spunînd că,

"Esența Hinduismului este că, există multe feluri diferite de a privi la un singur obiect, fără ca nici unul să ofere o imagine completă a lui, dar fiecare este absolut valabil în felul său"

Ca prin urmare Hinduismul este foarte tolerant față de celelalte religii fiindcă găsește o asemănare la fiecare și caută să le asimileze.

CREZURI HINDUSE
DUMNEZEU - Nu există despre Dumnezeu nici o idee hindusă unică. Conceptele hinduse despre divinitate includ oricare dintre următoarele: monismul (toată creația - existența - este una); panteismul (toată creația, tot ce există este divin); panenteismul (Dumnezeu se află în creație ca și sufletul în corp); animismul (Dumnezeu sau mai mulți dumnezei trăiesc/sălășluiesc în obiecte cum ar fi copacii, pietrele, animalele, etc.); politeismul (există mulți dumnezei); henoteismul (există mai mulți dumnezei dar ne închinăm unuia singur); monoteism (există doar un singur Dumnezeu).

KARMA ȘI SAMSARA - Fundamentală pentru gîndirea hindusă este idea că toate sufletele sînt eterne și răspunzătoare pentru faptele lor din timp. Karma se referă la datoria creată de faptele rele ale unui om pentru care trebuie să se ispășească (prin diferitele sisteme hinduse), pentru ca el să scape din ciclul de samsara, sau de reîncarnări (în care sufletul locuiește în trupuri omenești succesive), sau de transmigrare (în care sufletul locuiește în trupuri succesive - omenești, animale, sau chiar de plante și alte obiecte fără viață). Legea karmei se aplică atît oamenilor cît și animalelor. De aceea, renașterea poate lua o formă superioară sau inferioară, urcînd prin ea în sus pe scara socială, (renaștere ca membru al unei caste superioare) sau coborînd pe scara socială, (renaștere într-o castă mai inferioară sau ca animal!).

MÎNTUIRE - Cele trei căi principale hinduse de "mîntuire" includ karma marga (adică, "metodă"), care este calea acțiunii dezinteresate; bhakti marga, care este calea devotării; și jnana marga, care este calea cunoașterii și a descoperirii mistice. Jnana marga obține realizarea de sine prin conștiență intuitivă și revelație mistică. Bhakti marga obține realizarea de sine prin jertfe rituale și disciplină.

MOKSHA - concept cunoscut și sub numele de mukti, este termenul hindus folosit pentru scăparea, eliberarea sufletului din ciclul karmei. De aceea, pentru un hindus, țelul suprem al existenței sale este să fie eliberat din samsara (ciclul obligatoriu al vieții) și din legea karmei cu șirul ei nesfîrșit de nașteri, morți și renașteri. Cînd cineva obține această eliberare, respectivul se crede că intră într-o stare de desăvîrșire, de perfecțiune.

SISTEMUL DE CASTE - este o trăsătură unică a religiei hinduse. Relatarea originilor castelor este o foarte interesantă poveste. Se spune că Brahma l-a creat pe Manu, care a fost primul om. Din Manu s-au născut patru feluri de oameni, după cum a hotărît creatorul Brahma. Din capul lui Manu au ieșit Brahmanii, cei mai buni și cei mai sfinți oameni. Din mîinile lui Manu au ieșit Kshatriyas, cei ce sînt conducătorii și războinicii. Meseriașii au ieșit din coapsele lui și au fost numiți Vaisyas. Restul oamenilor au ieșit din picioarele lui Manu și sînt cunoscuți sub numele de Sudras. Odată cu trecerea timpului sistemul castelor din India a devenit tot mai complicat, ajungînd astăzi să existe mii de subcaste. Acesta constituie încă parte integrală a ordinii sociale a Indiei chiar dacă a fost scoasă în afara legii de către guvernul indian.
Din vremurile cele mai timpurii, hindușii au venerat vaca și au considerat-o posesoarea unei mari puteri. Următoarele versuri din AtharvaVeda slăvesc vaca identificînd-o cu întregul univers vizibil:

Închinare ție, cînd primești viață și închinare ție cînd te naști!
Închinare, o Vaco, părului cozii tale, copitelor și trupului tău! ...
Vaca este Raiul, Vaca este Pămîntul, Vaca este Vishnu, Domnul Vieții ...
Cel ce dă o Vacă Brahmanilor, cîștigă toată lumea ...
Atît Dumnezeii cît și muritorii depind în viață și existență, de Vacă.
Ea a devenit acest univers; tot ce este sub soare este ea. (Atharva Veda X:10)

HINDUISMUL ȘI CREȘTINISMUL
În privința noțiunii de Dumnezeu, ființa supremă a Hinduismului este indefinită, este impersonalul Brahman, absolutul filozofic. De partea cealaltă, Creștinismul afirmă că există o singură ființă supremă care este infinitul Creator personal. Pe deasupra Dumnezeul creștin este iubitor și deosebit de interesat și implicat în treburile umanității, în puternic contrast cu distanta divinitate a Hinduismului. Biblia ne spune răspicat că lui Dumnezeu îi pasă de ce ni se întîmplă fiecăruia dintre noi:

"Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! " (Psalm 50:15)
"Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă" (Matei 11:28)

Hindusul îl privește pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahman, lipsit de valoare individuală sau personală. Creștinismul însă, ne învață că omul a fost făcut în imaginea lui Dumnezeu avînd personalitate și capacitatea de a primi și de a oferi dragoste. Deși imaginea lui Dumnezeu din om a fost coruptă la căderea acestuia în păcat, omul este încă nespus de prețuit de către Dumnezeu. Lucrul acesta a fost demonstrat de către faptul că Dumnezeu l-a trimis pe singurul lui Fiu, pe Isus Hristos, să moară pentru a-l răscumpăra pe omul păcătos chiat atunci cînd omul era încă răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Biblia ne spune că,

"...pe cînd eram noi încă fără putere, Hristos la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiuți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi" (Rom.5:6-8).

"că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcînd lumea cu Sine, neținîndu-le în socoteală păcatele lor și ne-a încredințat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, sîntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos și ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El l-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El." (2 Cor.5:19-21)

În Hinduism nu există ideea de păcat împotriva unui Dumnezeu sfînt. Faptele nelegiuite nu sînt săvîrșite împotriva vreunui dumnezeu ci sînt în principal rezultatul ignoranței. Aceste rele pot fi biruite urmînd principiile și doctrina mîntuirii castei din care face parte respectivul. Spre deosebire, Creștinismul, vede păcatul ca fiind un act real de rebeliune împotriva unui Dumnezeu perfect și sfînt. Toate păcatele sînt în final acte de răzvrătire împotriva legii lui Dumnezeu. Scriptura afirmă că,

"Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit și am făcut ce este rău; așa că vei fi drept în hotărîrea Ta și fără vină în judecata Ta". (Psalm 51:4)

"Căci toți au păcătuit și sînt lipsiți de slava lui Dumnezeu" (Rom.3:23)

În Hinduism mîntuirea se poate dobîndi în trei feluri: prin cunoaștere, fiindcă a cunoaște reprezintă parte a fundamentalului Brahman și nu o entitate separată; prin devotament, care înseamnă dragoste și ascultare față de o anumel zeitate, sau prin fapte săvîrșite conform ritualurilor. Această mîntuire este necesară din aparent nesfîrșitul ciclu de nașteri, morți și renașteri. În contrast, mîntuirea în Creștinism este scăpare de la potențiala separare eternă de Dumnezeu și ea nu se poate obține prin fapte bune ci în schimb este oferită fără plată de Dumnezeu tuturor celor ce vor să o primească. În Biblie ni se spune că,

"...prin har ați fost mîntuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." (Efes.2:8-9)

"El ne-a mîntuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înoirea făcută de Duhul Sfînt" (Tit 3:5)

"Cine crede în Fiul, are viața veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața, ci mînia Lui Dumnezeu rămîne peste el" (Ioan 3:36)

Hinduismul consideră lumea materială ca fiind trecătoare și de importanță secundară față de descoperirea Brahmanului, în timp ce Creștinismul consideră lumea ca avînd o realitate obiectivă ce își are sursa în voința creatoare a lui Dumnezeu. Hindușii privesc lumea ca fiind doar o extensie, o prelungirea a lui Brahman, o parte a absolutului, în timp ce creștinii o privesc ca fiind o entitate cu totul diferită în natura ei de Dumnezeu și care nu este parte a unui sistem universal sau monist.
Biblia ne spune că, la început Dumnezeu a creat cerurile și pămîntul (Geneza 1:1). De aceea, devreme ce Pămîntul a fost creat de Dumnezeu, acesta nu se poate identifica cu El sau cu natura Lui eternă.
Aceste contradicții reprezintă diferențele majore care există între cele două religii. Mai sînt multe alte diferențe care însă nu pot fi discutate în acest spațiu limitat. Cu toate acestea, chiar și din acest număr limitat de diferențe puteți constata că cele două credințe, hindusă și creștină, nu se pot împăca niciodată. Fundamentele pe care fiecare este întemeiată se exclud reciproc.

YOGA
Creștinul de origine indiană Vishal Mangalwadi este colaboratorul revistei Cornerstone în care a publicat informațiile despre yoga care vor urma. El desfășoară o lucrare eficace printre concetățenii lui hinduși și aceste informații dorește să le pună la dispoziția tuturor celor ce doresc să-i înțeleagă pe practicanții de yoga, să le comunice cu succes evanghelia și să-i aducă la Hristos. Centrul de Cercetări Apologetice (The Centers for Apologetics Research) din San Juan Capistrano, California, condus de Paul Carden, mi-a furnizat acest material pentru care îmi exprim recunoștiința.

Conform Hinduismului problema fundamentală a omului nu este morală ci metafizică. Omul nu este vinovat că a încălcat legea morală a lui Dumnezeu ci pentru că și-a uitat cumva adevărata lui natură iar acum se recunoaște ca fiind altcineva. Omul nu este un păcătos. Pur și simplu el este ingorant față de sine, de adevăratul lui eu. Problema se află în conștiința lui. Mîntuirea lui constă în atingerea acelei stări originale de conștiință pe care a pierdut-o. Adevărata natură a omului sau conștiința lui originală este definită în moduri diferite de guru moniști sau panteiști. Guru-l monist, care crede că Dumnezeu, omul și universul sînt de fapt unul, afirmă că Omul este Conștiința Infinită sau Dumnezeu, dar care într-un fel sau altul s-a încurcat într-o conștiință finită, rațională și personală. Atîta vreme cît rămîne în această stare, el se va naște de nenumărate ori în această lume de suferință. De aceea, mîntuirea constă în depășirea, transcenderea, acestei conștiințe personale și finite și prin contopirea cu Conștiința Infinită și Impersonală (sau cunoașterea ei), în felul acesta scăpînd din ciclul de nașteri și morți.
Cu alte cuvinte, mîntuirea este o chestiune de percepție sau de realizare. Deja ești una cu Dumnezeu, nu-ți rămîne decît să percepi sau să realizezi acest fapt. A percepe, în acest context, nu este o activitate a minții. Nu se pune problema de a cunoaște din punct de vedere intelectual sau de a deduce logic că noi sîntem Dumnezeu, ci mai degrabă de a transcende, de a depăși, această cunoaștere rațională și conștientă și de a experimenta o stare "superioară" de conștiință sporită care se crede că este Dumnezeu și adevăratul sine.
Guru-l ne-monist (deci, fie panteist sau altceva - n.tr.), cît și mișcarea din această categorie cum ar fi Hare Krishna, nu susține că omul este sau devine vreodată Dumnezeu. Conform membrilor Hare Krishna, Dumnezeu este o ființă personală pe numele de Krishna. Starea originală a omului este conștiința Krishna iar adevărata lui natură este de a fi un slujitor iubitor al lui Krishna. Dar omul a uitat acest lucru și a devenit captivul acestei lumi materiale. Acum trebuie să-și restabilească legătura cu Krishna și să dobîndească Conștiința Krishna. Doar atunci omul va ieși din ciclul de nașteri și morți și va trăi pentru totdeauna împreună cu Krishna în Goloka, adică cer.
Astfel pentru a concluziona, în Hinduism mîntuirea constă în realizarea (descoperirea), perceperea sau experimentarea așa-numitei noastre "naturi adevărate". Această realizare are loc atunci cînd putem să ne modificăm conștiința noastră și să ajungem la ce se numește o stare "superioară/sporită" de conștiință.
Cum putem să ne modificăm conștiința noastră? Prin manipularea sistemului nostru nervos deoarece conștiința noastră este dependentă de el. În mileniul care s-a scurs, s-au pus la punct numeroase tehnici care să manipuleze sistemul nervos al omului pentru a putea obține modificarea conștiinței lui. Aceste tehnici sînt în general cunoscute sub numele de tehnici yoga. Vom discuta în materialul de față doar cîteva dintre tehnicile popularizate de guru moderni. Una dintre aceste tehnici este,

HATHA YOGA: MÎNTUIREA PRIN EXERCIȚIUL FIZIC
Hatha Yoga, care constă din exerciții fizice și de respirație este o metodă foarte veche. Crezul că omul poate dobîndi "mîntuirea" prin exerciții fizice se bazează pe faptul că mîntuirea se presupune să fie o chestiune de percepție ce depinde de starea sistemului nervos al omului care la rîndul lui depinde de condiția lui fizică. Prin manipularea psihologică a trupului omenesc, sistemul nervos poate fi îmbunătățit iar conștiința modificată (schimbată).
Problema pe care o crează hatha yoga este faptul că ea necesită un proces îndelungat și anevoios care cere multă disciplină și un profesor competent.
Întrebarea frecvent pusă este dacă un creștin poate să practice hatha yoga. Mulți creștini nu văd nimic greșit în practicarea ei fiindcă adeseori este recomandată ca fiind de natură nereligioasă și lăudată pentru calitățile ei terapeutice. Însă odată ce o persoană cunoaște modificarea de conștiință și are o "viziune a posibilităților" (după, Mahesh Yoghi), aceasta se deschide filozofiei hinduse pe care se bazează hatha yoga. S-ar putea să existe unii instructori de hatha yoga care să nu fie interesați deloc în propagarea conceptelor ei filozofice, ci doar implicați în învățarea ei pentru a cîștiga bani sau a promova sănătatea. Eu nu sînt calificat să mă pronunț asupra beneficiilor ei terapeutice, dar cred că dacă o persoană practică din motive de sănătate anumite exerciții ce provin din India, respectivul sau respectiva nu ar trebuie să spună că practică yoga, deoarece aceste exerciții fizice devin yoga doar atunci cînd ele sînt folosite pentru a modifica starea de conștiență sau pentru a realiza contopirea/identificarea cu Dumnezeu, pentru că yoga înseamnă unirea sufletului cu "Dumnezeu".
Dacă se pune întrebarea, ce este rău în modificarea/alterarea artificială a conștienței? În sine nu cred că este nimic rău într-o stare modificată/schimbată de conștiință. Nebunia, somnambulismul și halucinarea, toate constituie stări "modificate" ("alterate") de conștiință care nu dețin un caracter moral rău, deși nu sînt de dorit. Însă a considera propria ta stare de conștiință, conștiență, modificată a fi Dumnezeu, este din punct de vedere biblic un lucru rău. De asemenea, a atribui semnificație spirituală unor exerciții fizice înseamnă a cădea victimă amăgirii Satanei.
Utilizarea de droguri halucinogenice în India (cît și pretutindeni - n.a.) a devenit de asemenea o recunoscută metodă de alterare a conștiinței. Cu toate acestea mulți din popularii guru ai zilelor noastre descurajează utilizarea lor fiindcă rezultatele folosirii lor au fost imprevizibile, vicioase, și distrugătoare.
O altă metodă/tehnică de transformare a conștiinței este,

JAPA YOGA: "METODA MECANICĂ" DE MÎNTUIRE
Japa înseamnă repetarea sau invocarea unei mantre (de regulă, este o formulă care conține numele unui dumnezeu sau al un duh rău). Mișcarea Hare Krishna scandează numele lui Krishna și Rama, în felul următor:

"Hare Krishna, Hare Krishna
Krishna Krishna, Hare Hare
Hare Rama, Hare Rama
Rama Rama, Hare Hare"

Guru-l de orientare monistă preferă să folosescă un nume simbolic al lui Dumnezeu cum ar fi, "Om", sau o mantra al cărei înțeles inițiatul discipol nu-l cunoaște pentru ca astfel numele sau mantra respectivă să nu creeze, prin asociere, în mintea lui, gînduri sau imagini. Repetarea constantă a unui sunet elimină toți ceilalți stimuli, concentrînd astfel mintea asupra lui și în cele din urmă sunetul devenind un non-stimul. Faptul acesta induce o stare în care mintea este conștiență sau trează, dar nu este conștientă sau trează față de ceva anume sau de vreo idee. Se spune că aceasta este conștiența conștiinței. Că omul este conștient de conștiință. Ea este numită Conștiința Pură sau Conștiința Transcedentală.
Pentru ca această tehnică să fie eficientă în "realizarea-Dumnezeirii", trebuie să se practice de la 3 la 4 ore pe zi. Maharishi Mahesh Yoghi, cel ce a popularizat în Occident Meditația Transcedentală o prescrie noilor inițiați doar pentru 40 de minute pe zi. Acest sfat este menit să le ofere o degustare a ei și să-i ajute să aibe o "viziune (descoperire) a posibilităților". Pentru stadiile avansate, Maharishi prescrie pînă la o săptămînă întreagă de meditație în tăcere.
Fiindcă inițierea în Meditația Transcedentală este o chestiune privată mulți creștini o consideră foarte misterioasă. De fapt, ea este foarte simplă. Celui ce este interesat în inițiere i cere să aducă flori, dulciuri, o batistă albă, camfor, etc., alături de o substanțială sumă de bani ca și taxă pentru o ceremonie puja. În timpul ceremoniei instructorul se închină unei fotografii a guru-lui lui Maharishi Mahesh Yoghi și apoi îi cere inițaitului să se plece înaintea pozei acestuia. Învățătorul sau instructorul cere binecuvîntarea diverșilor zei și diferitelor zeițe apoi îi transmite inițatului o mantra. De obicei, mantra este un cuvînt scurt, nume al unei divinități cum ar fi Ram, Om, Hrim, Sring, sau Aing. Discipolului îi este cerut să șeadă într-o poziție confortabilă, să-și închidă ochii și să repete mantra cu voce joasă, de exemplu, "Ram...Ram...Ram... ", primele 20 de minute. I se spune că mai întîi va uita de restul lumii și că va deveni conștient doar de mantra. Apoi, va uita și de mantra și va transcende toate gîndurile și simțămintele devenind conștient de conștiință. Aceasta este starea transcedentală de conștiință.
După ceva timp cel ce meditează atinge o stare superioară de conștiință, numită Conștiința Cosmică, stare în care el este conștient atît de lume cît și de Conștiința Pură. După ce au trecut mai mulți ani de meditație, respectivul poate atinge Conștiința Dumnezeiească ("The God-Consciousness"), în care el ajunge să perceapă nivelurile mai subtile ale lumii obiective. Se spune că în această stare omul poate chiar comunica cu păsările, cu animalele, cu plantele și cu pietrele. După aceasta se ajunge la starea finală de Unitate a Conștiinței, în care omul se percepe în unitate/contopire cu universul. Aceasta este considerată eliberarea.
Mahesh Yoghi numește această metodă, "metoda mecanică de realizare a Dumnezeirii". El spune că este posibil să-l descoperi pe Dumnezeu pe o cale mecanică fiindcă "Realizarea Dumnezeirii" ("God Realization") este o chestiune de percepție iar "procesul de percepție este atît mecanic cît și automatic". Pentru a percepe obiectele externe nu trebuie decît "să ne deschidem ochii iar vederea obiectului vine automat fără folosirea intelectului sau a emoțiilor". În același fel, pentru a percepe conștiința interioară, nu trebuie decît ca noi să ne îndreptăm atenția înspre interior (lăuntric) și în mod automat vom ajunge să o percepem.
"Fie că percepția este externă sau lăuntrică" scrie Maharishi, "ea este automată și mecanică. Percepția exterioară este rezultatul creșterii progresive a activității sistemului nervos. Percepția lăuntrică este rezultatul diminuării activității ...pînă ce întreg sistemul nervos încetează să mai funcționeze și atinge o stare de liniște, o stare de atenție odihnitoare. În felul acesta se ajunge la realizarea lui, "Stai nemișcat și află că Eu sînt Dumnezeu". (?! - vezi materialul intitulat CELE MAI FRECVENTE ERORI DE INTERPRETARE A BIBLIEI - O SCURTĂ DEFINIRE A 20 DE ERORI DE INTERPRETARE - o listă de 20 de erori de interpretare pe care am preluat-o și am adaptat-o după excelentul material care se găsește în mai cuprinzătoarea lucrare asupra acestui subiect a doctorului James W. Sire, editorul lui Inter Varsity Press, intitulată "SCRIPTURE TWISTING - 20 WAYS THE CULTS MISREAD THE BIBLE" ("Deformarea/Răstălmăcirea Scripturii - 20 de moduri în care cultele abuzează Biblia").

SURAT-SHABD YOGA: CALEA SUNETULUI ȘI LUMINII
Mulți guru afirmă că, "Dumnezeu este lumină" și că această lumină se află în noi. "La început a fost Cuvîntul și Cuvîntul a fost cu Dumnezeu și Cuvîntul era Dumnezeu", ne declară multe secte, dar mai adaugă că acest Cuvînt se află în noi. Atunci cînd sufletul stabilește o legătură cu acest cuvînt, cuvîntul îl conduce la Dumnezeiere și la starea lui originală.
Misiunea Luminii Divine și Radha Soami Satsang sînt în principal grupurile responsabile de popularizarea în Occident a metodei de Surat-Shabd yoga. Surat înseamnă suflet, iar Shabd înseamnă Cuvînt sau Lumină, astfel că Surat-Shabd yoga înseamnă unirea sufletului cu Cuvîntului.
Sectele care învață această metodă încearcă să-și păstreze secrete aceste tehnici. Acestea poartă diferite denumiri cum ar fi, Nam (adică, nume) sau Updesh (cunoaștere), pentru ca în mod deliberat să producă confuzie neinițiaților. "Numele" și "Cunoașterea" se referă de fapt la tehnici de manipulare psihologică a simțurilor și de meditare asupra propriei respirații.
Spre deosebire de Meditația Transcedentală sectele care susțin metoda luminii și sunetului nu inițiază pe oricine le cere. Pentru inițiere, omul trebuie să fie "pregătit" spiritual. Cu toate acestea, nu există nici un criteriu clar pentru a determina dacă cineva este "gata" din punct de vedere spiritual sau nu. Lucrul acesta depinde de sentimentele arbitrare ale inițiatorului (instructorului). Totuși unele secte stipulează unele condiții obiective, cum ar fi, renunțarea la alcool și droguri, alimentația vegetariană, etc.
După ce cineva a fost ales pentru inițiere, persoana respectivă este dusă într-o încăpere închisă unde inițiatorul îi explică importanța "cunoașterii", a Satsang-urilor (care sînt adunările săptămînale de părtășie și învățătură) și a Satguru-lui (a Adevăratului Învățător). Viitorul inițiat face un jurămînt de a păstra secretul și de a nu urma pe alt guru. După aceea, îngenunchează sau se prosternează înaintea guru-lui sau a fotografiei sale și i se închină. Atunci inițiatorul îl învață tehnicile meditației.
În Misiunea Luminii Divine sînt predate următoarele patru tehnici.
Pentru a putea vedea "lumina divină", instructorul (guru) îi cere discipolului să-și închidă ochii, apoi îi pune degetul mijlociu și degetul mare pe ochii lui și îi apasă globul ocular de jos în sus, astfel încît dacă pleopele îi sînt deschise pupilele vor privi la punctul dintre sprîncene, pe frunte deasupra nasului, unde se presupune să fie localizat "cel de-al treilea ochi". Dacă inițiatul se va concentra asupra acestui punct el va putea vedea o lumină.
Unii oamenii reușesc să vadă doar un punct mic, alții, pot vedea o lumină orbitoare, iar alții pot vedea o adevărată derulare psihiedelică de forme în mișcare și de culori strălucitoare, dar alții nu pot vedea nimic. Cititorul poate să încerce singur și poate va vedea lumina. Autorul poate. Unii discipoli își antrenează ochii în asemenea fel încît ei pot să vadă lumina fără să își mai folosească degetele.
Pentru a putea auzi "muzica divină", sau "sunetul", inițiatul trebuie să-și astupe urechile cu degetul mare astfel încît să nu poată auzi nici un fel de sunete externe. Cînd omul ascultă mai mult timp tăcerea lui lăuntrică ajunge în cele din urmă să audă unele sunete. Unor inițiați li se pare că acestea sînt sunete muzicale celeste, pe cînd altora li se pare că-și aud melodia preferată cîntată la un instrument ceresc.
O a treia tehnică a Misiunii Luminii Divine este un dificil exercițiu yoga numit, gustarea "nectarului divin". De regulă, nectarul poate fi gustat doar după o îndelungată practică. Pentru aceasta trebuie să-ți încolăcești limba în asemenea fel încît să ajungă în cerul gurii apoi să o înghiți cu vîrful ei în sus. Atunci se presupune ca limba să atingă un punct în care să ia contactul cu "nectarul divin" care în permanență curge prin corpul omenesc. Se afirmă că acest nectar este "apa vie" despre care a vorbit Isus și că are un gust nemaipomenit. Unii inițiați susțin că acest nectar este "pîinea vieții" și că după ce omul a luat legătura cu acest rîu de nectar poate să trăiască fără apă sau fără mîncare.
Meditația constă într-un exercițiu de respirație numit ascultarea sau contactarea "cuvîntului". Discipolului îi este cerut să șeadă în poziția lotus (dacă se poate), să-și pună amîndouă mîinile pe genunchi și să se concentreze asupra propriei respirații, atît la inspirare cît și la expirare. Acest act se presupune să-l acordeze la "vibrația primordială", care este "Cuvîntul sau Logosul" care a creat universul și îl susține. Prin meditația constantă acesta poate să atingă Samadhi care este starea de conștiință sporită, extinsă. După Misiunea Luminii Divine, atunci cînd ajungi la Samadhi, te umpli de lumina divină. La inițiere, lumina poate părea un mic punct, dar în starea Samadhi, aceasta pune stăpînire pe tine și simți sau percepi că tu însuți ai devenit acea Lumină.
Celelalte secte care învață mîntuirea prin această metodă descriu experiența lor în mod diferit. Conform unor secte, cum ar fi, Radha Soami Satsang, în timpul meditației "cel de-al treilea ochi" se deschide iar sufletul părăsește corpul prin acest ochi, călătorind în cer împreună cu Sunetul Curent (Logosul). Pe drum, el are multe experiențe minunate iar în final se contopește cu Dumnezeu.

KUNDALINI YOGA: MÎNTUIREA PRIN "PUTEREA ȘARPELUI"
Psihologia hindusă susține că în corpul omenesc aflat la trei centimetri mai sus de rectum (partea ultimă a intestinului gros la capătul căruia se află anusul - Dicționar de Neologisme, ed.III, Florin Marcu și Constantin Maneca, 1978, pag.912), la trei centrimetri mai jos de organele genitale și la baza șirei spinării, este minunatul triunghi Kundalini Shakti, al "Puterii Șarpelui". Ce este Kundalini, nu știe nimeni, dar se presupune că are culoarea roșie și albă. Această "putere" mai este descrisă ca fiind "puterea încolăcită (a spiralei?)" sau "energia sexuală creatoare". În mod normal, puterea Kundalini zace încolăcită și adormită, dar atunci cînd este trezită se ridică și începe să se deplaseze în sus. În deplasarea ei de la baza șirei spinării în creștetul capului ea trece prin șase centre psihice numite chakras. Cînd ea trece printr-o chakra, cauzează anumite experiențe psihice și puteri. Cînd ajunge în vîrf, la ultima chakra, intitulată sahasrara chakra, omul primește, chipurile, puterea de a săvîrși miracole și de a dobîndi eliberarea.
Sînt folosite multe mijloace de a trezi puterea Kundalini. Acestea variază de la exercițiile de respirație ca Pranayam, la palparea homosexuală a genitalelor. Cel mai influent guru al ultimei decade, care a propovăduit yoga Kundalini, a fost Swami Muktananda din Ganeshpuri, localitate de lîngă Bombay, India. El a descris yoga Kundalini ca fiind "Maha Yoga" (adică, Marea Yogă) sau "Siddha Yoga" (Yoga Perfectă), deoarece spunea că este singura metodă yoga în care aspirantul nu trebuia să facă nimic. Acesta trebuia doar să se dea pe mîinile guru-lui și harul său făcea totul (?!).
Mii de oameni au mărturisit că Muktananda le-a trezit puterea lor Kundalini, însă metoda pe care a folosit-o a rămas secretă. Adeseori, ea dă impresia că este demonică. Yoga Kundalini nu este foarte populară în India datorită faptului că multe din experiențele pe care le provoacă reprezintă ceea ce William James, numește "misticismul diabolic". Metoda cauzează durere, provoacă oamenilor deprimare și îi duce chiar la nebunie. Descriind propria lui experiență Muktananda a spus:

"Ajungînd la destinația mea, m-am așezat să meditez. La scurt timp după m-am pus jos să meditez am simțit neliniște și tulburare. În cîteva clipe mi s-au petrecut lucruri ciudate. Nu am înțeles ce se întîmplă. Eram tulburat mintal și emoțional. Mintea mi se părea rătăcită. La lăsarea serii această rătăcire s-a agravat. În general sînt un om curajos, însă în acea zi am fost biruit de frică. Credeam că înebunesc. Mintea îmi era îngrozitor de agitată".

În acea seară, pe la ora 9, Muktananda s-a așezat din nou ca să mediteze. Iată ce povestește:

"Am simțit ca și cum în jurul meu era mare zarvă. A început să mă doară tot corpul și imediat mi-am luat poziția de padmasana, adică postura lotus. Limba a început să-mi alunece pe gît în jos și orice încercare a mea de a mi-o scoate cu degetele a fost zadarnică. Frica mi-a sporit. Am încercat să mă ridic în picioare dar nu am reușit fiindcă picioarele îmi erau blocate în padmasana. Atunci am simțit o durere puternică în nodul (manipur chakra) de sub buric. Am încercat să strig dar n-am putut scoate nici un sunet. Parcă ceva mi se înțepenise în gît. După aceea, am văzut niște forme foarte urîte și înfricoșătoare, ce semănau cu niște demoni. Am crezut că erau duhuri rele. Atunci am văzut flăcări de jur împrejurul meu și am simțit că ardeam. După o vreme m-am simțit mai bine. Deodată am văzut o bilă mare de lumină care s-a apropiat de mine. În timp ce se apropia, lumina ei sporea tot mai mult. Ea a intrat cu ușurință prin ușile deschise ale kutir-lui meu apoi a pătruns în capul meu. Ochii mi-au fost închiși cu forța și apoi am simțit că leșin. Am fost foarte îngrozit de puternica lumină orbitoare și apoi mi-am pierdut cunoștința".

TANTRA YOGA: MÎNTUIREA PRIN CONTACTUL SEXUAL
Adeseori se spune că tantra este opusul la yoga, dar că, de fapt, amîndouă au același scop. Ea este opusul la hatha yoga deoarece în timp ce aceasta este calea disciplinei și efortului, tantra este calea indulgenței, a plăcerii. Tantricii (deci, adepții tantrei) susțin că Tantra este metoda cea mai originală și mai ușoară de mîntuire. Posibilitatea atingerii Samadhi sau a Unității de Conștiință se crede că le-a fost descoperită înțelepților în timpul contactelor sexuale, deoarece au susținut aceștia, prin orgasm se transcende conștiința rațională într-o plăcută experiență de unitate. Tantra face parte dintr-un sistem de tehnici de prelungire a orgasmului cu scopul de a-l experimenta (trăi) pe "Dumnezeu" sau de a atinge "Unitatea de Conștiință".
Apostolul Pavel ne spune că atunci cînd oamenii înăbușe adevărul prin nelegiuirea lor și încep să se închine creației/creaturii în locul Creatorului, Dumnezeu îi lasă pradă minții lor întunecate, și să-și "urmeze poftele inimilor lor; așa că își necinstesc singuri trupurile" (Romani 1:24). Mințile lor murdare și poftele lor îi duc la nemaipomenite mizerii și josnicii.
Înainte de apariția Creștinismului în India și de ulterioara renaștere a Hinduismului, tantricismul a atins cote incredibile de cruzime, carnalitate, vrăjitorie, și superstiție a căror descriere ar fi nepermisă într-o societate civilizată. Dar acum că s-a diminuat influența Creștinismului în India, vechiul cult tantric revine cu putere în societate. Numărul de centre din India în care se învață și se practică tantra se află într-o creștere accelerată. În forma ei cea mai crudă aceasta constă în venerarea (închinare adusă) organelor sexuale, în orgiile sexuale în care se bea sînge și semen, în magia neagră, în sacrificii omenești și în contactul cu spirite rele folosind trupurile moarte și putrezite de pe terenurile crematoriilor din India, etc.
Însă în formele ei mai sofisticate, tantra yoga este susținută de celebri guru ca, Bhagwan Shree Rajneesh și de autori ca Profesorul Aghenanda Bharati, un convertit italian la Hinduism ce ține prelegeri de antropologie la Universitatea Syracuse din America. Atît Rajneesh cît și prof.Bharati sînt doi străluciți gînditori hinduși. Rajneesh a fost timp de 9 ani profesor de filozofie. Cărțile sale s-au aflat timp de mai mulți ani în fruntea listei de best-seller-uri din India, publicînd peste două sute. Lucrul acesta îmi spune că metoda yoghină de "mîntuire sexuală" va deveni curînd foarte populară.
În prelegerile sale Rajneesh afirmă că Isus a învățat că mîntuirea se obține prin contactul sexual. Discursul lui Rajneesh despre "nașterea din nou", publicat în cartea lui "Sămînța de Muștar" este un exemplu elocvent al unei astfel de teze.
El mai spune că realitatea este una, dar noi percepem lucrurile în mod diferit de cum ne percepem pe noi înșine. Aceasta este problema noastră fundamentală: percepem realitatea în mod dualist. Dualitatea finală este sexuală. Noi îi percepem pe alții, ori ca fiind de parte bărbătească, ori de parte femeiască. Unirea sau Contopirea se realizează doar atunci cînd transcendem această dualitate. El spune că Isus a învățat că intrarea în Împărăție se face prin nașterea din nou, iar noi trăim această naștere din nou, sau Împărăția lui Dumnezeu, atunci cînd cei doi "se vor face una" ("become one flesh" - se vor face un singur trup). De aceea, el scrie că, "atunci cînd unești bărbatul și femeia, (îi faci să fie una) ...atunci vei intra în Împărăție" (vezi, pag.140) (!?).

INCOMPATIBILITATEA ESTE EVIDENTĂ
În mod evident aceste crezuri sînt diametral opuse Creștinismului. Apostolul Iuda scrie spunînd că încă demult "s-au strecurat printre voi unii oameni, scriși demult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioși, care schimbă în desfrînare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe Singurul nostru Stăpîn și Domn Isus Hristos" (Iuda 4). Harul lui Dumnezeu îl învață pe om să nu mai practice tradițiile păgîne și să se înfrîneze: "Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mîntuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgînătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie..." (Tit 2:11-12). Practicanții tantrei yoga nu pot fi numiți oameni evlavioși, nici cumpătați și nici drepți. Ei nesocotesc harul lui Dumnezeu, urmărind doar satisfacția cărnii, crezînd că ating starea de unire cu Conștiința cosmică, dar în realitate "trăind ca păgînii, în deșertăciunea gîndurilor lor, avînd mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei și-au pierdut orice pic de simțire, s-au dedat la desfrînare și săvîrșesc cu lăcomie orice fel de necurăție. Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos..." (Efeseni 4:17-20)!!
După cum vedeți cuvintele Scripturii sînt deosebit de categorice în descrierea unor astfel de oameni și de practici. Între religiile orientale, metodele lor și principiile lor și Creștinism nu există nici un fel de asemănări. Yoga și desăvîrșirea sfinților creștini se află la poluri opuse. Divinitățile hinduse, conceptele diverse și nedefinite despre dumnezeire și Dumnezeul Bibliei, revelat prin Fiul Său, Isus Hristos, se deosebesc în esențe. Denumiri de felul "yoga creștină" sau "yoghini creștini", "budiști creștini", etc., sînt niște contradicții în termeni. Definindu-i vedem că un om nu poate să fie yoghin și creștin, hindus și creștin, sau budist și creștin, în același timp!
De asemenea, între religiile orientale și Creștinism nu există compatibilitate fiindcă în timp ce acestea pun accentul pe faptele personale și efortul de nedescris al minții, emoțiilor și trupului nostru, Biblia pune accentul pe efortul și jertfa de sine a Domnului nostru Isus Hristos.
Faptul că legea karmei îl obligă pe individ să depună efortul de a trăi o viață bună pentru a avansa, a dobîndi iluminarea și a atinge dumnezeierea (pentru că altfel riscă eventualitatea unei reîncarnări într-o formă de viață, poate, inferioară), îi pune acestuia pe umeri o povară insuportabilă. A trăi în această presiune constantă, frică, și nesiguranță este incomparabil cu a trăi în pacea sufletească și siguranța pe care credinciosul în jertfa lui Isus o poate avea, deoarece mîntuirea nu a stat în puterea lui, ci în puterea lui Dumnezeu. Iar, conform lui Pavel, vestea jertfei lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mîntuirea oricui crede - Rom.1:16-17. Legea karmei și harul creștin sînt două noțiuni incompatibile, de fapt, sînt antagonice. Nici unul dintre noi nu poate să facă ceva atît de bun încît să merite mîntuirea. Nimeni nu are puterea de a se salva pe sine. În noi nu se află puterea de răscumpărare din păcate săvîrșite împotriva unei legi perfecte, putere ce se află în sîngele lui Isus. Răscumpărarea noastră din păcat, dealtfel s-a făcut, prin moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu. El a ispășit pentru ceea ce noi nu aveam cum și nu puteam niciodată să ispășim, chiar dacă ne-am fi născut și reîncarnat de un milion de ori! Dacă încălcările noastre au fost făcute împotriva unei legi infinite, nelegiuirile noastre devin și ele infinite și atunci jertfa care să plătească pentru ele era necesar să fie și ea infinită. Presupusul nostru ciclul de nașteri, morți și reîncarnări nu se poate stopa în niciuna din vieți, fiindcă toate sacrificiile noastre din fiecare viață ar fi finite, limitate și insuficiente. Atunci ar însemna că acest ciclu este imposibil de întrerupt. El trebuie să continue la infinit, devenind un adevărat "iad" în care trebuie să ispășești la nesfîrșit pentru că nereușita te va arunca și urmării în eternitate!! Pe cînd, despre Isus se spune că, "de aceea și poate să mîntuiască în chip desăvîrșit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El..." (Evrei 7:25). Aceasta este marea problemă filozofică a religiilor orientale: practic, sînt lipsite de speranță! Omul nu are nici o șansă de scăpare!
Dar, cum s-ar putea numi sacrificiul singurului Fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, Fiu Veșnic fiindcă are un Tată veșnic, născut pur în lumea noastră și care a rămas pur, și s-a adus jertfă pe Sine odată pentru totdeauna, decît jertfă infinită și perfectă? Moartea Lui este singura care poate ispăși pentru fărădelegile noastre. Doar ea poate opri ciclul "păcatului" din viețile noastre și poate întrerupe robia faptelor noastre rele. De aceea, este logic și corect din punct de vedere intelectual să ne punem încrederea, nu în noi, ci în El, să primim eliberare acum și să nu urmărim o himeră filozofică! Atunci vom cunoaște adevărata fericire și odihnă sufletească. Recunoștința față de El ne va motiva să ne bucurăm de viață atîta cît mai este de trăit pe pămînt și mai ales cît va mai fi de trăit în veșnicie!
Cine ar vrea să-și riște eternitatea pentru "posibilitatea" reîncarnării, cînd după ce murim avem ocazia intrării sigure în odihna veșnică a Stăpînului și Creatorului nostru?

Teodor Macavei, Iunie 1997.


Apologetică