Nu te întrebăm dacă Hristos este "Mântuitorul" tău, ci este El în realitate şi cu adevărat DOMNUL tău? Dacă nu e Domnul tău, atunci cu siguranţă că nu e nici "Mântuitorul" tău. Cei care nu L-au primit pe Hristos Isus ca "Domn" al lor, şi totuşi cred că El este "Mântuitorul" lor, se înşeală singuri iar speranţele lor sunt clădite pe o temelie de nisip. Mulţi oameni se înşeală în acest punct vital; de aceea, cititorule, dacă pui preţ pe sufletul tău, te implorăm să citeşti cu cea mai mare atenţie acest articol.
Atunci când întrebăm "Este Hristos DOMNUL tău?", noi nu vrem să aflăm dacă tu crezi în Dumnezeirea lui Isus din Nazaret. Demonii au crezut (Matei 8:28,29) şi cu toate acestea au pierit! Poţi să fii ferm convins de Dumnezeirea lui Hristos, şi totuşi să rămâi în păcatele tale. Poţi să vorbeşti despre El cu cea mai mare reverenţă, să Îi atribui titlurile Sale divine în rugăciunile tale, şi totuşi să fii nemântuit. Poţi să îi urăşti pe cei ce Îl vorbesc de rău şi Îi neagă Divinitatea, şi totuşi să nu ai deloc pentru El o dragoste spirituală.
Când întrebăm "Este Hristos DOMNUL tău," noi întrebăm de fapt: "Ocupă El într-adevăr tronul inimii tale, GUVERNEAZĂ El cu adevărat viaţa ta?" "Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de DRUMUL LUI" (Isaia 53:6) descrie calea pe care fiecare din noi o urmăm în mod natural. Înainte de convertire, fiecare suflet trăieşte pentru propria plăcere. Stă scris despre cei din vechime: "Fiecare făcea ce-i plăcea." De ce? "Pe vremea aceea, NU ERA ÎMPĂRAT în Israel" (Judec. 21:25). O! ACEASTA este ideea pe care vrem să o facem clară în mintea cititorului. Până Hristos nu devine REGELE tău (1 Tim. 1:17; Apoc. 15:3), până nu te pleci înaintea sceptrului Său, până voinţa Lui nu devine regula vieţii tale, EUL domină, iar Hristos este respins.
Când Duhul Sfânt Îşi începe lucrarea Sa de har într-un suflet, El îl convinge mai întâi de păcatul lui. Îmi arată adevărata natură îngrozitoare A PĂCATULUI. Mă face să îmi dau seama că este o răzvrătire, o sfidare a autorităţii lui Dumnezeu, o împotrivire a voiei mele în faţa voiei Lui. Îmi arată că mergând "pe drumul meu" (Isaia 53:6), făcându-mi MIE pe plac, eu am luptat împotriva lui Dumnezeu. Pe măsură ce ochii mi se deschid să văd răzvrătirea mea de-o viaţă, cât de indiferent am fost faţă de onoarea lui Dumnezeu, cât de nepăsător faţă de voia LUI, sunt umplut de nelinişte şi groază şi mă întreb cum se face că Dumnezeul de trei ori sfânt nu m-a aruncat de mult în Iad. Cititorule, ai trecut vreodată prin această experienţă? Dacă nu, există un motiv foarte serios să crezi că eşti încă MORT spiritual!
Convertirea, adevărata convertire, convertirea MÂNTUITOARE, este o întoarcere de la păcat la Dumnezeu în Hristos. Înseamnă să arunc armele cu care m-am războit împotriva Lui, să ÎNCETEZ să Îi dispreţuiesc şi să Îi ignor autoritatea. Noul Testament descrie astfel convertirea: "De la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să SLUJIŢI Dumnezeului celui viu şi adevărat" (1 Tes. 1:9). Un "idol" este orice obiect căruia îi dăm ce Îi aparţine numai lui Dumnezeu - locul suprem în afecţiunea noastră, influenţa modelatoare a inimilor noastre, puterea dominantă din vieţile noastre. Convertirea este o întoarcere cu 180 de grade, prin care inima şi voinţa RENUNŢĂ la păcat, la eul propriu şi la lume. Dovada convertirii autentice este întotdeauna întrebarea "Doamne, ce vrei [TU] să fac?" (Fapte 9:6); este supunerea noastră fără rezerve în faţa voiei Sale sfinte. Te-ai supus înaintea Lui (Rom. 6:13)?
Sunt mulţi oameni care vor să scape de Iad, dar NU vor să fie salvaţi de voinţa proprie, de drumul pe care şi l-au ales ei înşişi, de o viaţă lumească. Însă Dumnezeu nu îi va mântui respectând termenii LOR. Pentru a fi mântuiţi, noi TREBUIE să ne supunem condiţiilor LUI. Ascultaţi care sunt aceste condiţii: "Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul (după ce s-a îndepărtat de El prin răzvrătirea lui Adam) care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând" (Isaia 55:7). Hristos a spus: "Oricine dintre voi, care NU SE LEAPĂDĂ de tot ce are (toate lucrurile care Mi se opun), nu poate fi ucenicul Meu" (Luca 14:33). Oamenii trebuie să se întoarcă "de la întuneric la lumină, da la PUTEREA LUI SATAN la Dumnezeu" înainte să poată să "primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi" (Fapte 26:18).
"Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El" (Col. 2:6). Acesta este un îndemn adresat creştinilor, şi el accentuează faptul că trebuie să continuăm aşa cum am început. Dar CUM au "început" ei? Primindu-L pe "Hristos Isus, DOMNUL" prin predarea în mâna Lui, prin supunerea faţă de voia LUI, încetând să mai trăiască pentru propria plăcere. De-acum ei sunt sub autoritatea Lui. Poruncile lui au devenit de-acum regulile după care-şi trăiesc vieţile. Dragostea Lui i-a adus într-o ascultare fără rezerve şi plină de bucurie. Ei s-au dat mai întâi pe ei înşişi "DOMNULUI" (2 Cor. 8:5). Ai făcut şi TU, cititorule, acest lucru? L-AI FĂCUT? Detaliile vieţii tale sunt DOVEZI în acest sens? Pot cei cu care vii în contact să vadă că nu mai trăieşti pentru propria-ţi plăcere (2 Cor. 5:15)?
O, cititorule, nu te înşela în privinţa aceasta: convertirea pe care o produce Duhul Sfânt este un lucru foarte radical. Este o minune a harului. Este ÎNTRONAREA lui Hristos în viaţa ta. Şi astfel de convertiri sunt cu adevărat rare. Mulţimi de oameni au doar atâta "religie" cât să-i facă nenorociţi. Ei refuză să părăsească orice păcat CUNOSCUT - şi nu poate fi pace adevărată în vreun suflet până nu face acest lucru. Ei niciodată nu "L-au primit pe Isus Hristos, Domnul" (Col. 2:6). Dacă ar fi făcut-o, "BUCURIA DOMNULUI" ar fi tăria lor (Neemia 8:10). Dar cuvintele care ies din inimile şi vieţile lor (nu de pe "buzele" lor) spun: "Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi" (Luca 19:14). Aşa stau lucrurile şi în cazul tău?
Marele miracol al harului constă în aceea că transformă un răzvrătit nelegiuit într-un supus loial şi iubitor. Este o "REÎNNOIRE" a inimii, astfel încât acesta ajunge să urască ce odată iubea, iar lucrurile care i se păreau neinteresante şi obositoare devin de-acum atractive (2 Cor. 5:17). Se BUCURĂ fiindcă, după omul dinăuntru îi place Legea lui Dumnezeu (Rom. 7:22). El descoperă că "poruncile Lui NU sunt grele" (1 Ioan 5:3) şi că "pentru cine le păzeşte, răsplata este mare" (Psalmul 19:11). ESTE ACEASTA experienţa ta? Ar fi fost, dacă L-ai fi primit pe Hristos Isus, DOMNUL!
Dar să-L primeşti pe Hristos Isus Domnul este mult peste puterea umană fără vreun ajutor din afară. Acesta este ULTIMUL lucru pe care vrea să-l facă o inimă care n-a fost reînnoită. Trebuie să aibă loc o SCHIMBARE SUPRANATURALĂ A INIMII, înainte să existe măcar dorinţa ca Hristos să-i ocupe tronul. Iar acea schimbare n-o poate face nimeni în afară de Dumnezeu (1 Cor. 12:3). De aceea, "CĂUTAŢI pe Domnul, câtă vreme se poate găsi" (Isaia 55:6). "Căutaţi-L din toată inima" (Ier. 29:31). Cititorule, poate spui de mulţi ani că eşti creştin şi eşti cât se poate de sincer atunci când afirmi asta. Dar dacă Dumnezeu S-a folosit de articolul acesta ca să-ţi arate că NICIODATĂ tu nu L-ai "primit pe Hristos Isus, DOMNUL" cu adevărat, dacă în sufletul şi în conştiinţa ta îţi dai seama că EUL te-a condus până acum, nu vrei să te pleci pe genunchi şi să-I mărturiseşti lui DUMNEZEU voinţa ta proprie, RĂZVRĂTIREA ta împotriva Lui, şi să-L rogi să LUCREZE ÎN TINE în aşa fel încât, fără întârziere, să poţi să TE SUPUI în întregime înaintea voiei Sale şi să devii supusul Lui, slujitorul Lui, sclavul Lui iubitor, în vorbe şi în fapte?
Tradus de Florin Vidu