Înapoi
Acasă
Biblia

Socotind Prețul

James Montgomery Boice


Dr. Neil Thompson, un misionar în Tailanda, comenta cu privire la practica misionară din acea parte a lumii. Oamenii implicați în lucrarea de acolo erau, după opinia sa, foarte serioși, foarte dedicați și foarte sinceri. Dar, spunea el, era un lucru care, după opinia sa, părea că lipsește. Spunea că îi iubim pe oameni așa de mult și vrem așa de mult ca ei să devină creștini, încât se pare că diluăm conținutul evangheliei în așa măsură încât, până la urmă, a deveni creștin abia dacă mai înseamnă ceva.
Exact, mi-am spus, este exact același lucru care se întâmplă și aici cu mult din ceea ce numim predicarea evangheliei. Încercăm să facem evanghelia atât de atractivă, încercăm să-L prezentăm pe Cristos într-un mod atât de mult îndreptat către nevoile imediate ale oamenilor din societatea noastră, încât orice lucru neliniștitor despre evanghelie este eliminat și, mai presus de toate, orice mențiune cu privire la plătirea unui preț. Este, așadar, surprinzător, atunci când începi să te gândești la aceste lucruri, să treci prin Evanghelii și să studiezi ce spune Cristos și să găsești cât de multe a avut El de spus cu privire la prețul uceniciei. Și calea Lui nu a fost calea popularității. Nu a fost calea succesului. Nu a fost calea care aduce admirație din partea lumii. A-L urma pe El însemna un fel de negare. Și El a spus clar acest lucru. A spus: ,,trebuie să te lepezi de tine. Trebuie să-ți iei crucea atunci când mă urmezi". Iar în caz că ei n-au auzit bine, a continuat să spună tot felul de lucruri pe care le întâlnim în texul nostru pentru acest studiu.

,,Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?
Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
Tot așa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu."

În conformitate cu aceste versete, Isus spune foarte clar că există un preț pentru a fi ucenic. În al doilea rând, spune că, din cauză că nu sunt gata să plătească prețul, mulți încep, dar mai târziu se pierd și pier. Și apoi, în al treilea rând, spune că trebuie să plătești prețul dacă vrei să-L urmezi.
Acum, ce mânie stârnește acest lucru în unele cercuri evanghelice! Să vorbești despre a plăti un preț... vai de mine!... să vorbești despre a plăti un preț înseamnă să spui că trebuie să ne câștigăm mântuirea. Și oricine știe că nu tu îți câștigi mântuirea. De aceea, a vorbi despre plătirea unui preț... ei bine, nu putem înțelege de ce ar fi vorbit Isus așa. Dar dacă asta a vrut să spună, atunci el ar fi spus ceva greșit. Noi nu asta vrem să spunem. Cineva a scris: ,,Orice învățătură care cere o schimbare de conduită fie față de Dumnezeu fie față de om, în vederea mântuirii, înseamnă adăugare de fapte sau de efort uman la credință. Și acest lucru contrazice Scriptura și este un mesaj blestemat." Cu alte cuvinte, un mesaj care învață că trebuie să gândești diferit și să ai o relație diferită cu Dumnezeu decât cea pe care ai avut-o înainte, pentru a fi un urmaș al lui Cristos, un asemenea mesaj este blestemat. Acum, acești oameni sunt bine intenționați. Ceea ce încearcă ei să facă este să apere ceea ce ei consideră a fi puritatea evangheliei. Dacă ar fi s-o exprime, ar spune că ,,noi luăm poziție pentru sola scriptura (numai prin Scriptură), sola fide (numai prin credință) și sola gratia (numai prin har)". Desigur, intențiile lor sunt bune și preocuparea pentru aceste lucruri este bună. Dar ceea ce vreau să spun este: gândește-te ce înseamnă să trăiești, așa cum credem că trebuie să trăiești, doar prin Scriptură, doar prin credință, doar prin har. Ia-o pe fiecare la rând. Ce înseamnă?

Sola Scriptura. Sola Scriptura înseamnă că Cuvântul scris al lui Dumnezeu, din Bibliile noastre, trebuie să fie judecătorul întregii gândiri și conduite. Și acest lucru înseamnă că trebuie să fie judecător chiar și peste tradițiile Bisericii, chiar și peste practicile religioase. Dacă facem ceva, dacă gândim ceva sau dacă moștenim un anumit model de comportament, fie că este din Biserică, fie că este din lume, sau din altă parte, sau dintr-un cămin model, sau de oriunde ar fi, dacă acel lucru este contrar Scripturii trebuie să fie corectat prin Scriptură, întrucât Scriptura este judecătorul. Pentru că Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeu este judecătorul. Asta înseamnă sola scriptura. Dar dacă așa stau lucrurile, cum s-ar putea să susții principiul sola scriptura fără să lași deoparte toate acele idei greșite? Înseamnă, așa cum a spus Pavel când le-a scris corintenilor, să faci orice gând rob ascultării de Isus Cristos. Dacă avem vreo idee cu privire la Dumnezeu și pe care Scriptura o contrazice, acea idee falsă trebuie îndepărtată. Dacă avem vreo idee despre dreptate și pe care Scriptura o contrazice, acea idee greșită trebuie îndepărtată. Și tot așa.

Și doctrina pocăinței este implicată în sola scriptura. Acesta este unul dintre lipsurile Bisericii Protestante Evanghelice contemporane. Eșecul de a predica pocăința. O, da, bisericile noastre predică iertarea. Spun că, dacă vii și-ți mărturisești păcatul, vei găsi iertare de la Dumnezeu. Și, desigur, acest lucru este absolut adevărat. Așa învață Scriptura. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9). Dar, vedeți, iertarea nu este pocăință. Pocăința este ceva mai mult. Iertare înseamnă mărturisire și primirea iertării. Pocăința înseamnă întoarcere de la păcat. Și nu poți mărturisi cu adevărat păcatul dacă, mai întâi de toate, nu te pocăiești. Când începi să te uiți prin Noul Testament, vei descoperi că toată predicarea pe care o găsești acolo are, ca notă predominantă, necesitatea pocăinței. Când Ioan Botezătorul a ieșit pentu prima dată să predice, a predicat pocăința, pentru că Împărăția lui Dumnezeu era aproape.. Când Isus a început să predice, a predicat același lucru. Pocăiți-vă, spunea El, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este aici. Vei descoperi că Petru a predicat pocăința în ziua Rusaliilor, iar Pavel a predicat pocăința pe Dealul lui Marte din Atena. Și tot așa, prin toată Scriptura. Pocăința înseamnă, literal, a-ți schimba mintea. Asta înseamnă cuvântul. Acum, întreb: cum poate cineva predica pocăința, dacă nu avem sola scriptura? Pentru că aceasta este baza pentru schimbarea minții. Și cum putem avea sola scriptura, dacă nu predicăm pocăința? Acestea două merg împreună. Astfel, atunci când vorbești despre un preț, cu siguranță că în acest domeniu este vorba de un preț.

Sau, din nou, este marele principiu sola fide (numai prin credință). Aceasta înseamnă că nu suntem salvați pe nici o altă cale decât prin acea unire prin credință cu Isus Cristos, care este Domn și Mântuitor. Poți spune: ce înseamnă să ai credință în Isus Cristos? Nu este vorba doar de un accent intelectual. Am mai vorbit despre acest lucru mai devreme. Nu este nici doar felul de răspuns la ceea ce a spus Isus și ne-a încălzit inimile, sau, probabil, ne-a adus lacrimi în ochi. Ci este acel fel de răspuns care înseamnă o întoarcere de la păcat pentru a ne lipi de Isus. Și a-L urma, nu doar pentru o săptămână, sau o lună, sau șase luni, sau un an, ci pentru toată viața și pentru toată veșnicia. Aceasta este credința mântuitoare. Vezi, nu poți face asta. Nu te poți apuca să-L urmezi pe Isus Cristos, în acest sens, cu aces fel de credință, cu această credință mântuitoare, fără să renunți la ceea ce ți-ar putea oferi lumea. Pentru că Isus a zis: iată, lumea nu M-a cunoscut -- și dacă lumea nu M-a cunoscut, nu vă va cunoaște nici pe voi. Isus a zis: lumea M-a urât, și pentru că lumea Mă urăște te va urî și pe tine, dacă ești cu adevărat urmașul Meu. Și astfel, atunci când vorbim despre credință simplă, ceea ce descoperim nu este așa de simplu, ci descoperim că este implicat un mare, mare preț.

Ce putem spune despre sola gratia? Înseamnă ,,numai prin har". Suntem salvați numai prin harul lui Dumnezeu. Nu prin faptele noatre omenești. ,,A, spun unii, nu prin fapte. Exact asta spunem și noi. Când voi vorbiți despre o schimbare. Când vorbiți despre un preț. Când vorbiți despre a renunța la ceva, de fapt vorbiți despre fapte. Și ceea ce vrem noi să spunem este sola gratia, prin har, fără fapte." Ah, vezi, dar acest lucru înseamnă să înțelegi greșit. Pentru că asta este exact ceea ce înseamnă sola gratia. Înseamnă să renunți la faptele tale. La propria ta dreptate. Trebuie să plătești acest fel de preț. Nu este greu să fii un creștin de fațadă. La urma urmei, are chiar și unele avantaje, întrucât ai parte de părerea bună a oamenilor din jurul tău. Dar a-L urma pe Cristos, a fi un ucenic al lui Isus Cristos, nu este același lucru. Pentru a fi un urmaș al lui Cristos, trebuie să te lepezi de tine. Trebuie să renunți la propria ta dreptate și să începi să mergi după El.

Vreau să vorbesc, în al doilea rând, despre ce învață Isus aici, și anume că sunt mulți din aceia care, pentru că nu stau să socotească mai întâi prețul, pornesc după Isus, dar mai târziu se îndepărtează și pier. Sunt multe exemple de oameni care, așa cum îi descrie și Isus în pilda Lui, sunt ca semințele care cad pe pământ tare și pe care le culeg păsările. Sau ca semințele care cad pe un pământ puțin adânc și răsar repede. Dar imediat ce iese soarele -- persecuțiile sau greutățile vieții --, se usucă, planta se veștejește și nu aduce rod.
Nu trebuie să căutăm prea mult pentru a găsi astfel de exemple. Gândește-te la vremea lui Isus Cristos, la zilele de la începutul lucrării sale, când a apărut mai întâi pe scenă, o persoană cuceritoare, învățând cum n-a mai învățat nimeni niciodată înainte. Multe, multe mii de oameni s-au dus după El -- și s-au dus după El mai ales după ce au descoperit că poate face minuni. În Galileea, a luat acea micuță bucățică de pâine și peștele și le-a frânt, le-a înmulțit și a hrănit mii de oameni. Este o platformă politică pe care ar invidia-o orice partid democratic. Și Isus făcea asta. Oamenii au zis: ,,Hei, asta vrem! Acesta este Mesia. Să-L urmăm!" Dar imediat ce a început să dea învățătură, imediat ce învățăturile Lui au devenit clare, imediat ce oamenii au început să înțeleagă ceea ce vroia El să spună despre ucenicie, ni se spune în Ioan 6 că mulți s-au întors și nu L-au mai urmat. Și au pierit. Cred că sunt multe asemenea exemple și astăzi. Vedeți, când Isus a vorbit despre socotirea prețului, El vorbea despre ceva foarte real. Spunea: ,,Iată, există oameni care n-o fac." Și astfel ei încep -- și ți se pare că totul e în regulă cu ei, dar se îndepărtează și pier și-și pierd sufletele.

Bun, aceasta este o față a monedei. Vorbesc despre preț și despre eșecul unora de a plăti prețul. Vreau să spun că există un preț, dar sunt sigur că înțelegi că motivul pentru care Isus vorbește astfel și motivul pentru care eu vorbesc astfel încercând să învăț ceea ce învață El este că ar trebui să fim gata să plătim prețul pentru că ceea ce vom culege este mult mai mult decât ceea ce semănăm. Doar să ne gândim la ce trebuie să plătim pentru a fi creștini.
Mai întâi, trebuie să plătim prețul propriei noastre dreptăți. Ne place să avem o părere bună despre noi înșine. Ne place să credem că dacă facem acest lucru, sau acel lucru, ni-L facem cumva dator pe Dumnezeu. Și dacă Dumnezeu ne este dator, atunci trebuie să-Și plătească datoria. Ceea ce înseamnă că El trebuie să ne ducă în cer pe baza a ceea ce am făcut noi. Nimeni, niciodată, nu va ajunge în cer pe această cale. Dacă îți pui încrederea în propria dreptate, ești un om pierdut. Propria ta dreptate trebuie să se dea la o parte. Nu te poți agăța de nici un fel de faptă bună ca bază pentru ca Dumnezeu să te primească în cer. Însă, în schimbul propriei tale dreptăți, la care uneori doare mai tare să renunți decât orice altceva ți-ai putea imagina, în locul propriei tale dreptăți primești dreptatea lui Isus Cristos Însuși, dată ție de Dumnezeu. O dreptate care va rezista testului veșniciei și în care poți sta înaintea Dumnezeului de trei ori sfânt (Apoc. 4:8).

Pentru a fi un urmaș al lui Cristos, trebuie să plătești prețul păcatelor tale. Trebuie să renunți la ele. La toate. Nu poți spune: ,,Bine, o să renunț la cele mari și o să le păstrez pe cele mici." Nu poți spune: ,,O să renunț la cele mici și o să le păstrez pe cele mari." Nu poți spune: ,,Bine, voi încerca să renunț la toate, în afară de acesta. Nu cred că aș putea renunța la aceasta." Trebuie să renunți la toate păcatele. Isus nu te ia în alți termeni. Nu poți veni la Isus și să-I spui: ,,Doamne Isuse, vreau să cred în Tine și vreau să Te urmez, dar de la distanță." Trebuie să renunți la tot. Și ce primești în locul păcatelor? Primești sfințenia lui Cristos, fără de care nici un om nu-L va vedea pe Domnul.

Pentru a fi un ucenic al lui Isus Cristos, trebuie să plătești prețul propriei tale înțelegeri cu privire la viață. Propria ta idee cu privire la care ar trebui să fie prioritățile. Cu privire la cine ești tu. Cu privire la cine este Dumnezeu și cu privire la ce înseamnă viața. Trebuie să renunți la toate acestea. Pentru că acestea sunt idei omenești. Idei false. Idei strâmbe. Trebuie să vii la Scriptură. Și trebuie să spui: ,,Ce-mi spune mie Dumnezeu în cartea aceasta? Ce-mi spune Dumnezeu despre Sine? Ce-mi spune Dumnezeu despre mine? Ce-mi spune Dumnezeu despre locul meu în viața aceasta? Cu ce scop sunt aici? Ce vrea Dumnezeu cu mine?" Trebuie să renunți la toate ideile greșite. La toate. Și ce găsești în schimb? Vei găsi adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Și, odată cu aceasta, vei găsi adevărata eliberare, pentru că Isus a zis: ,,Veți cunoaște adevărul, dacă sunteți ucenicii Mei, și adevărul vă va face liberi."

Pentru a fi urmaș al lui Isus Cristos, trebuie să plătești prețul prieteniei acestei lumi. Puțin mai devreme spuneam că nu te poți bucura și de prietenia lumii și de prietenia lui Cristos în același timp. Lumea Îl urăște pe Cristos. Lumea urăște dreptatea. Lumea urăște evanghelia creștină. O, s-ar putea s-o tolereze, atâta vreme cât n-o sâcâi cu lucrurile acestea. Dar încearcă să insiști cu aceste porunci ale lui Cristos, în fața unei persoane nemântuite, și vei vedea că ura și opoziția sunt acolo. Trebuie să plătești prețul prieteniei acestei lumi. Însă ce găsești? Găsești, în schimb, prietenia lui Isus Cristos. Acel prieten care, după cum ni se spune în Scriptură, ne este mai aproape decât un frate. Isus a spus: ,,De acum, nu vă mai numesc slujitori, pentru că un slujitor nu știe ce face stăpânul său. Ci v-am numit prieteni."

Pentru a fi un urmaș al lui Isus Cristos trebuie să plătești prețul propriilor tale planuri de viață. Toți avem planuri. Ce vrem să facem cu viața noastră. Cum credem că ar trebui să arate viața noastră. Dacă vrem să reușim în acest domeniu sau în altul. Pentru a-L urma pe Cristos trebuie să renunți la aceasta. S-ar putea ca Isus să lucreze în tine într-un mod care să coincidă cu unele dintre lucrurile pe care le-ai fi făcut și fără Isus Cristos. Nu știu. Dar nu poți veni la El cu această condiție. Nu poți spune: ,,Doamne Isuse, Te voi urma atâta vreme cât mă lași să fac cutare lucru." Isus nu-Și ia ucenici în acești termeni. Trebuie să renunți la aceasta. Trebuie să spui: ,,Doamne, am avut planuri. Am avut idei cu privire la ceea ce am vrut să fiu și să fac. Dar este mult mai important să Te urmez pe Tine -- și sunt gata să renunț la acestea." Ce se întâmplă când o faci? Ei bine, descoperim nu planurile noastre, ci planul perfect al lui Isus. Cel pentru care ne-a creat. Acel plan pentru care El ne va folosi toate talentele și darurile pe care ni le-a dat și ne va binecuvânta și ne va folosi pentru a-i ajuta pe alții.

Pentru a fi urmaș al lui Isus Cristos, trebuie să plătim prețul voinței noastre egoiste, păcătoase. Trebuie să renunțăm la a vrea ceea ce vrem. ,,O, vei spune, asta este greu!" Da, este greu. Dar ce găsești în schimb? Descoperim că suntem în stare să testăm ceea ce spune în Romani 12:2: ,,voia bună, plăcută și desăvârșită a lui Dumnezeu."

Cînd am început acest studiu m-am referit la Dr. Neil Thompson, un medic misionar, și la conversația pe care am avut-o cu el și în care mi-a vorbit despre ceea ce el considera ca fiind scăpările modului în care era prezentată evanghelia în zona misionară respectivă. Pe măsură ce conversația înainta, el a ridicat o întrebare pe care spunea că o are în minte de mai mult timp. A spus: ,,Mă gândesc de mai multă vreme la ce constituie, de fapt, minimul evangheliei. Care este minimul pe care trebuie să-l creadă cineva pentru a fi creștin?" M-a întrebat ce părere am despre acest lucru. I-am spus: ,,Ei bine, sincer vorbind, trebuie să spun că dacă m-ai fi întrebat acest lucru cu cinci ani mai devreme, sau chiar mai puțin, ți-aș fi spus ceea ce sunt sigur că majoritatea creștinilor evanghelici din această țară ți-ar spune astăzi. Aș fi spus: ,,Nu prea multe. Este un miez al evangheliei. Trebuie să-ți recunoști păcatul. Că ai greșit împotriva lui Dumnezeu. Și trebuie să recunoști că Isus Cristos este răspunsul lui Dumnezeu cu privire la păcatul tău. El a murit pe cruce pentru păcatul tău. Și trebuie să I te dedici în mod personal."" Am spus, cred că aș fi spus ceva de genul acesta. Desigur, toate acestea sunt absolut adevărate și Dumnezeu salvează oameni cu cunoștințe nu mult peste această înțelegere, pentru că Dumnezeu ne ia de unde suntem și ne mântuie -- ne naște din nou -- și ne face să creștem începând din acel moment încolo. ,,Dar, am spus, știi, cred că dacă îmi pui astăzi această întrebare, după felul cum gândesc astăzi, n-aș răspunde în acești termeni. De fapt, cred că nici n-aș răspunde în termenii unui ,,minimum". Aș spune: ,,A fi creștin nu cere un minimum, ci un maximum. Cere absolut totul. Trebuie să renunți la absolut totul. Și trebuie să-L urmezi pe Isus Cristos cu absolut totul. Să nu lași nimic deoparte. Însă ceea ce vei descoperi atunci când vei face așa va fi că în Isus Cristos, Domnul gloriei, primești totul."
S-ar putea să fie momente, în viața noastră de creștini, după ce am venit la Cristos și am început să-L urmăm, când să privim în urmă la perioade de depresie, perioade în care lucrurile au mers prost și ne-am putea întreba dacă am făcut într-adevăr o afacere profitabilă. Dar vin zile, chiar în viața aceasta -- și cu siguranță în veșnicie --, când vedem că prețul n-a fost prea mare. De fapt, comparat cu gloriile cerului, nici măcar n-a fost un ,,preț". Și a fost un chilipir nespus de înțelept să renunțăm la orice pentru El, care le are pe toate.
Să ne rugăm.

Tatăl nostru, Te rugăm să lucrezi în inimile celor care se gândesc la lucrurile spirituale și se întreabă ce înseamnă cu adevărat să fii creștin. Și probabil dau înapoi pentru că nu sunt gata să renunțe la ceea ce este păcătos, dar îndrăgit. Tatăl nostru, ne rugăm ca, prin harul Tău, să înfrângi această împotrivire și să îi aduci pe mulți la punctul capitulării personale înaintea Celui care este Domnul tuturor și să-i umpli cu bucuria acestui fel de evanghelie. De dragul Domnului Isus, Amin.

Tradus de Simona Sabou


Umblarea Creștinului