Înapoi  Acasă  Deschideți Biblia

OBIECŢII:
Mai sunt alţii care pretind că ...

Pentru că a înviat din morţi, Isus nu poate fi nesocotit în ce ne pretinde!
Învierea din morţi a lui Isus este piatra de încercare a Creştinismului, temelia pe care acesta stă. Fiindcă Isus a înviat din morţi, tot ceea ce El a zis este vrednic de crezare şi mai ales, solicită ascultarea noastră.

Învierea este un fapt istoric dovedit şi demonstrat prin dovezi incontestabile. Dacă este aşa să ne întrebăm ce implicaţii are pentru noi astăzi?

El ne forţează să decidem ce facem cu acest Hristos. El ne-a poruncit să-l urmăm, ne-a poruncit să ne lăsăm de păcate, să-l iubim şi să-l slujim pe semenul nostru, iar învierea Sa din morţi arată că are dreptul să ne ceară aşa ceva. Ce facem? Dacă era un altul care murea şi putrezea, mai treacă meargă, puteam ignora poruncile lui. Dar, Isus a înviat din morţi şi e viu acum, de aceea, nu-l putem nesocoti! Cine o face o face pe riscul lui etern.

Avem mărturia vieţilor schimbate ale ucenicilor, mărturia duşmanilor lui Isus (ce au născocit de-a lungul vremurilor tot felul de teorii alternativ-conspirative la învierea Lui), avem mărturiile documentare ale evangheliilor şi ale întreg Noului Testament, ale istoriei seculare, ajungând să fim puşi astăzi faţă-n faţă cu obligaţia de a ne decide asupra lui Hristos:

"Îl vom asculta, urma, sluji, vom trăi şi vom muri pentru El, sau prin tactica struţului vom băga capul în nisip şi vom pretinde că n-am auzit nimic, ca să nu fim copleşiţi de mulţimea dovezilor şi de realitatea prezenţei Lui vii?"

O asemenea sfidare făţişă a realităţii nu se lasă nepedepsită!

Învierea din morţi a lui Isus Hristos a constituit parte principală a mesajului propovăduirii primilor creştini.

Fapte 4:2 foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi.
Fapte 17:18 Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: ,,Ce vrea să spună palavragiul acesta?" Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: ,,Pare că vesteşte nişte dumnezei străini."
Fapte 23:6 Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau Saduchei, iar alta Farisei, a strigat în plin Sobor: ,,Fraţilor, eu sunt Fariseu, fiu de Fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată."
Fapte 24:11-15 Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, - te poţi încredinţa de lucrul acesta - de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva, sau făcând răscoală de norod. Aşa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acuma. Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea, pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Prooroci, şi am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au şi ei înşişi, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi.

Să luăm sistematic pe rând ce a însemnat moartea Lui. Ce înseamnă pentru mine astăzi că Hristos a înviat şi este viu?

1. Dovedeşte Dumnezeirea lui Hristos:

Ioan 10:17-18 Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu."

Cel mai practic test la care îl poţi supune pe un impostor care pretinde că este un dumnezeu, chiar Mesia, este întâi să-l ucizi pentru blasfemie şi apoi să vezi, dacă revine din morţi. Dacă o face atunci, nu este vinovat de blasfemie, însă tu eşti vinovat de ucidere şi ai o problemă cu acest dumnezeu, pe care trebuie să o rezolvi!

Faptul că Isus a spus că are puterea să-şi dea viaţa şi apoi să şi-o ia înapoi, demonstrează concret că este Dumnezeu. Un om mort nu are puterea de a se învia singur. Doar Dumnezeu poate învia morţii, iar Isus a demonstrat această putere asupra trupului Său înviindu-l din morţi.

1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o făgăduise mai înainte prin proorocii Săi în Sfintele Scripturi.
3 Ea priveşte pe Fiul Său, născut din sămânţa lui David, în ce priveşte trupul,

Romani 1:4 ..iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru.

În privinţa naturii Sale spirituale de Dumnezeu, Isus Hristos a fost confirmat / dovedit cu putere prin evenimentul învierii din morţi. Învierea Sa a fost primul pas spre recăpătarea de către Isus a slavei pe care o avea la Tatăl înainte de întemeierea lumii (Ioan 17:5 "Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.") şi pe care a ascuns-o la întrupare.

Prin învierea Lui, nu doar că a fost dovedit ca Dumnezeu dar şi că este investit cu putere să mântuiască. Este ceea ce Petru subliniază în predica lui din ziua Cincizecimii:

Fapte 2:36 Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi."

Nu înseamnă că înainte de întrupare şi înviere Hristos n-ar fi fost Domn şi Mântuitor, ci subliniază că odată cu acel eveniment aceste titluri ale Sale au devenit cunoscute şi sunt prezentate în toată gloria lor.

Această "dovedire" a lui Isus că este Fiul lui Dumnezeu (că are deci natura Tatălui) a fost urmată de înălţarea lui la cer, de aşezarea la dreapta Tatălui şi de revărsarea Duhului Sfânt. Este ceea ce-l separă pe Isus de orice pretins fiu al lui Dumnezeu al altor religii. Şi anume, învierea din morţi. Ea l-a confirmat fără putinţă de tăgadă că este Dumnezeu Fiul!

Adaptare după William Barclay - "Dacă Isus ar fi trăit doar o viaţă frumoasă şi ar fi murit o moarte eroică, ar fi rămas un anonim. Putea într-adevăr să fie pus alături de alţi oameni mari şi alţi eroi umani, dar n-ar fi fost decât unul dintr-un lung şir de astfel de personaje. În schimb, unicitatea Sa este garantată pe veci de minunea învierii din morţi, atestată istoric fără dubiu. Dacă aceştia au murit şi au dispărut dintre noi lăsând în urma lor doar amintire, fiindcă a înviat din morţi Isus Hristos poate fi încă o prezenţă vie, ne poate da viaţă şi putere acum."

2. Învierea din morţi a lui Isus demonstrează că El merită închinarea noastră ca Dumnezeu:

Ioan 20:26-28 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, şi le-a zis: ,,Pace vouă!" Apoi a zis lui Toma: ,,Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios." Drept răspuns, Toma I-a zis: ,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!"

Învierea lui Isus nu este o comemorare, ci sărbătoarea unei prezenţe vii!

3. Viaţă după moarte? Isus a spus, "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată" (Ioan 11:25-26) -- "moartea a murit când Hristos a înviat"

Romani 8:10-12 Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii. Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi. Aşa dar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.

Ioan 6:39 Şi voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

1Tesaloniceni 4:14 Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.

Cei păcătoşi (deci, care au rămas în păcatele lor şi nu au vrut să vină la Hristos), vor învia, dar nu în Hristos, ci vor fi înviaţi de către El!
Oamenii investesc mulţi bani în "locurile de veci"... întotdeauna denumirea aceasta m-a intrigat pentru că nu-s pe veci:

Ioan 5:28-29 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

"Înainte de învierea Lui, veşnicia se găsea la apus, însă după învierea lui Hristos, ea a răsărit şi domină orizontul." (Augustus H.Strong)

Vreţi să vă revedeţi cu cei dragi şi să nu mai existe despărţire deloc?
De revăzut îi veţi revedea la înviere, dar dacă veţi rămânea pe veşnicie alături în prezenţa lui Dumnezeu, ei trebuie să asculte Evanghelia şi să se pocăiască de păcatele lor.

Iov 19:25-27 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.

1Tesaloniceni 4:13-14, 18 Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, cari n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.... Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Natura ne arată prin anotimpurile ei şi prin procesele ei că totul are un nou început. Cum să nu aibă existenţele noastre?

4. Validează mesajul creştin:

1Cor.15:15 Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie.

"Nu evangheliile explică învierea din morţi a lui Hristos, ci aceasta (învierea) le explică" (John S. Whale)

5. Învierea lui Hristos garantează judecata lui Dumnezeu - Pavel n-a avut nimic altceva să le spună batjocoritorilor decât ceea ce şi ei aflaseră şi ştiau deja bine: că Isus înviase!

Fapte 17:31 pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi..."

6. Mântuirea din păcat:

Romani 10:9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.

"Dacă Hristos n-a înviat, consecinţa înspăimântătoare nu este că moartea înseamnă sfârşitul, ci că noi ne găsim încă în păcatele noastre." (G.A. Studdert Kennedy)

7. Îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu şi mijlocire în favoarea noastră:

Romani 4:23-25 Dar nu numai pentru el este scris că ,,i-a fost socotită ca neprihănire"; ci este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Romani 8:31-34 Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

1Corinteni 15:17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre...

8. Bucurie: o perspectivă cu adevărat optimistă asupra vieţii (optimismul este întemeiat de astă dată!)

Matei 28:8-10 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus, şi le-a zis: ,,Bucuraţi-vă!" Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele, şi I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: ,,Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea."

Cu adevărat, omul are motiv să se bucure de acum înainte. Dacă-l cunoaşte pe Cel ce este învierea şi viaţa. Acestea au fost primele cuvinte ale lui Isus după agonizantele ore de pe cruce şi după tăcerea mormântului pecetluit: BUCURAŢI-VĂ!

9. Un ajutor nemaipomenit la vreme de nevoie (pentru că El este viu! ):

2 Timotei 2:8 "Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea..."

Timotei era un timid!
Datorită acestui eveniment, apostolii au devenit în decurs de o lună din laşi, nişte eroi, martiri şi mărturisitori ai Evangheliei. Cine şi-ar da viaţa pentru o minciună? Pentru o iluzie, pentru o conspiraţie? Ce avantaje le-ar fi adus ucenicilor această conspiraţie? După cum am auzit, cu excepţia lui Ioan, toţi ucenicii au murit îngrozitoare morţi de martiri.

10. Cel mai mare motiv pentru acţiune şi curaj.

Învierea a schimbat-o pe Maria dintr-o bocitoare într-o mărturisitoare. L-a schimbat pe Toma dintr-un sceptic, într-un credincios. L-a schimbat pe Petru dintr-un laş, într-un predicator. L-a schimbat pe Saul dintr-un prigonitor, într-un misionar. Primii creştini l-au predicat pe Isus şi învierea Sa din morţi oriunde s-au dus. În aceea zi, unii au batjocorit acest mesaj, au amânat să-i răspundă, iar alţii l-au crezut. Pentru aceia care l-au crezut, învierea a devenit o experienţă de viaţă, le-a adus pace unor suflete împovărate de vina sângelui nevinovat vărsat. Asta este ceea ce ne aduce învierea lui Hristos. Dacă crezi în ea şi consideri toate implicaţiile pe care le are pentru viaţa ta, aceasta nu va mai fi niciodată aceeaşi! O va pune într-o perspectivă complet diferită.

11. Ea explică întreg mesajul creştin. Este ceea ce-i dă sens! Face Creştinismul să fie o religie practicabilă.

Învierea lui Hristos face ca toată gama de învăţături creştine să fie valabile şi aplicabile! Auziţi? Aplicabile! Da, chiar ca legea lui Moise să se poată împlini în spiritul învăţăturilor ei! (vezi, Rom.8:3)
Face ca toate adevărurile Bibliei să devină accesibile şi practicabile. Dar pentru asta, omul trebuie să intre în legătură cu Hristos. Trebuie să i se supună domniei Sale invizibile, cu toate acestea reale şi prezente.

Nu este ceea ce l-am auzit pe Pavel afirmând mai sus? Dacă Hristos n-a înviat, credinţa noastră este inutilă, este o pierdere de vreme, o glumă amară!

Există multe aspecte ale credinţei creştine care sunt admirabile şi sunt apreciate de mulţi dintre cei ce nu sunt creştini. Am auzit de musulmani care în America îşi dau copii la şcoli şi licee creştine pentru că acestea au un standard moral superior. Ideea că Dumnezeu este dragoste, este foarte binevenită în lumea noastră crudă. Ea nu este prezentă nici în natură, şi nici în istorie. Ea este susţinută doar de Biblie. Mulţi admiră şi apreciază această idee, fără ca ei înşişi să frecventeze o biserică creştină. Apoi, mai este şi ideea că între oameni nu mai există nici un fel de discriminări de la venirea lui Hristos, din nou, este o idee foarte apreciată şi dorită în zilele noastre. Ideea iertării de păcate şi a curăţirii de vină, a slujirii şi iubirii aproapelui ca pe sine, toate acestea sunt admirate şi apreciate.

Dacă îţi spun că "Hristos a înviat!", conform obiceiului îmi vei răspunde cu gura ta, "Adevărat că a înviat!" Dar în inima ta poate că te întrebi, "şi la ce îmi ajută că El a înviat?" Dacă sunteţi sinceri, veţi recunoaşte că este exact ceea ce simţiţi în realitate. "La ce-mi foloseşte mie că a înviat El? Chiar dacă a făcut-o, nu-mi va ajuta la nimic. Nu-mi pune mâncarea pe masă, nu-mi toarnă bani în pungă...etc.! Ba în plus, de marţi mă voi duce la muncă, aşa cum am făcut-o întotdeauna. Voi face aceleaşi lucruri pe care le-am făcut întotdeauna. Că El a înviat, sau nu, nu are nici o legătură cu problemele şi dilemele vieţii mele de acum!"

În acest caz, fiindcă Isus Hristos a înviat din morţi se schimbă complet situaţia.

Ei bine în acest caz, faptul că El a înviat din morţi nu este doar un crez al creştinilor adunaţi aici sau aiurea! Este un eveniment istoric amplu demonstrat de-a lungul veacurilor. Este evenimentul central al întregii existenţe umane. Învierea este evenimentul care-l schimbă pe om aşa cum n-a fost şi cum nu-şi poate închipui că poate deveni. De învierea Lui depinde totul. Viaţa ta şi moartea ta. Destinul şi veşnicia ta. Nimeni nu mai poate trăi la fel după ce într-adevăr se confruntă cu acest eveniment. Nu există nimic mai important în toată istoria omenirii.

Sugerez că învierea lui Hristos este exact ceea ce dă substanţă acestor "idei" care într-adevăr îţi pot schimba viaţa! Este ceea ce "pune carne pe scheletul" acestor idei minunate ale Creştinismului. Dacă spun că toate acestea sunt inutile, dacă nu chiar impracticabile, tresare cineva? Dar dacă spun că Isus Hristos a înviat şi este astăzi viu şi că doar prin puterea Lui toate acestea pot fi reale pentru noi, tresare cineva? Are sens acum?

Învierea lui Hristos este exact ceea ce te poate transforma dintr-un creştin nominal, unul care doar se numeşte cu numele, într-unul practicant, autentic. Este ceea ce face Creştinismul să fie mai mult decât propunerea de a face bine. Îl face să devină însăşi calea prin care se poate face "binele".

Creştinismul este confirmat sau infirmat de învierea lui Hristos

Dacă învierea lui Isus nu ar fi avut loc, nici unul dintre conceptele de bază ale Creştinismului, care-l fac atât de atrăgător, nu ar fi avut sens şi nu ar fi fost aplicabil. Daţi-mi voie să spun că în ciuda recunoaşterii acestor concepte ca fiind necesare vieţii, separat de Hristos, omul nu poate să le pună în aplicare cu consecvenţă şi să trăiască după ele. Poate părea atrăgător să-i iubeşti pe duşmanii tăi, dar este imposibil fără să ai puterea de după înviere a lui Hristos.
Nici a fi împăciuitor, nici a fi sărac în duhul, nici a face bine şi nici a-i hrăni pe cei nevoiaşi nu ar fi posibil dacă Hristos n-ar fi înviat! Toate preceptele bune, n-ar fi rămas decât la nivelul intenţiilor lăudabile -- dar inutile!

"Aceeaşi putere care l-a adus înapoi din morţi pe Hristos este prezentă şi activă în cei ce-i aparţin acum lui Hristos. Învierea este evenimentul ce continuă (operează) neîntrerupt" (Leon Morris)

Ai probleme cu un anume păcat, cu mai multe, chiar? Nu ştii că ai această putere la dispoziţie. Învierea din morţi a lui Isus înseamnă că tu de fapt poţi ajunge să trăieşti o viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu.

Pentru ce căutaţi între morţi pe Cel ce este viu? Oamenii îl caută pe Dumnezeu la biserică, pe câmpul de misiune, prin biserici -- "turism spiritual".

Ce misiune avem pentru că Isus a înviat din morţi!
În dimineaţa învierii s-a declanşat cea mai mare operaţiune (misiune) din istoria omenirii. Aceea de transmitere a mesajului mântuirii disponibile la Cel ce este viu pentru orice veac. Această operaţiune se află în desfăşurare şi-n zilele noastre. Eşti implicat în ea, sau nu? Aceasta nu se va încheia până ce Isus nu se întoarce a doua oară.

Aceasta este obligaţia noastră morală. Este stimulentul misionar esenţial!
Dacă nu eşti implicat în a te ruga pentru cei pierduţi, a-i evangheliza, a le sluji, atunci nu consideri vestea învierii Sale destul de vrednică pentru sacrificiul tău, plus, faci ca vestea ei să rămână necunoscută celor ce au cea mai mare nevoie de ea! Este ca şi cum ai sigila din nou mormântul lui Hristos, chiar, îi îngropi pe cei nemântuiţi împreună cu El!!

LENIN
V-aţi întrebat vreodată de ce comuniştii ruşi au păstrat în mausoleu rămăşiţele pământeşti ale lui Lenin Nu cumva să permanentizeze ceva ce credeau despre liderul lor, dar moartea lui i-a împiedicat?

Astfel, se pare că despre Lenin s-au făcut următoarele afirmaţii care au fost gravate pe sicriul de cristal în care era depus în Piaţa Roşie din Moscova:

"El a fost cel mai mare lider al popoarelor şi al neamurilor, din toate timpurile. A fost conducătorul unei noi omeniri. A unei lumi noi. El a fost Salvatorul lumii!"

Observaţi cum toate acestea se găsesc la timpul trecut pentru Lenin. În puternic contrast, vin cuvintele lui Hristos care a spus:

Apoc.1:18 ...Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.

Pentru Isus Hristos aceste lucruri sunt spuse la timpul prezent şi vor răsuna neîntrerupt în veşnicii.

Realităţi de după înviere -- Samuel Medley
El trăieşte triumfător asupra mormântului.
El trăieşte să mântuiască veşnic.
El trăieşte glorificat şi înălţat în ceruri.
El trăieşte să-mi hrănească sufletul înfometat.
El trăieşte să ajute la vreme de nevoie


Doctrine