Înapoi  Acasă   Deschideți Biblia

Legalism şi Ascultare

Care este diferenţa?

Care este diferenţa dintre Legalism şi Ascultare?
de Dr. C. Matthew McMahon


Există o dilemă în biserica creştină de astăzi care nu va fi deloc limpezită cu uşurinţă. Această dilemă este dată de oameni care afirmă lucruri de genul "Noi suntem o biserică nou-testamentală" sau "Noi nu mai avem nevoie de Lege, pentru că ne aflăm sub har." Sau, "oamenii care ţin Legea sunt legalişti". Dacă ai rostit vreodată aceste cuvinte, atunci acest eseu ţi se adresează. Vom privi la diferenţa dintre ce înseamnă să fii legalist şi ce înseamnă să fii ascultător. Există o mare diferenţă între cele două. Însă se pare că oamenii nu mai deţin o înţelegere exactă a ceea ce înseamnă fiecare din acestea două.

Există un argument în biserica secolului XXI care sună în felul următor: ,Isus a venit ca să împlinească Legea, aşadar, noi nu mai trebuie să păzim Legea'. Ideea continuă: ,Şi nu mai trebuie să păzim Legea, pentru că ne aflăm sub harul lui Cristos; nu ne putem câştiga mântuirea pe o altă cale, prin urmare, Vechiul Testament este invalid în ceea ce priveşte regulile de viaţă şi trăire'. De fapt, sunt mulţi cei care ar pune deoparte Predica de pe Munte, pentru că, în ea, Isus vorbeşte despre Lege. Toţi aceştia ar arunca la gunoi tot ceea ce face referinţă sau afirmă Legea într-un fel sau altul. Ei nu dau un răspuns satisfăcător la întrebarea ,de ce Dumnezeu, în providenţa Lui, a permis ca Vechiul Testament să fie inclus în Bibliile noastre, din moment ce acesta înfăţişează Legea'. Sunt neînduplecaţi în crezul lor, cred că nu au nevoie de el, dar totuşi, nu pot da un răspuns bun la acest "de ce". Aceşti oameni cred că orice referire la Lege este un act de legalism. Şi ei nu vor să devină o nouă biserică din Galatia. Astfel că au dat fuga la har şi au aruncat Legea.

Potrivit Bibliei, un legalist ar fi : "orice persoană care ia Legea şi se foloseşte de ea, ca mijloc pentru mântuire". Legalismul este o tentativă la mântuire. Totuşi, auzim termenul folosit adesea în acest fel: ,O, aceşti oameni sunt legalişti'. Puritanii au constituit adesea stereotipuri în acest sens. Au fost atât de porniţi să accentueze semnificaţia Legii, încât au ajuns să fie consideraţi legalişti şi apoi, secundar, puritani. Dar dacă înţelegem cu adevărat definiţia de mai sus, vedem că oamenii care au urmat Legea lui Dumnezeu, în aşa fel că nu au ataşat-o la meritele lucrării şi crucii lui Isus Cristos, nu sunt legalişti. Legalişti, prin definiţie, ar fi cei care susţin că Legea ajută la câştigarea mântuirii noastre. Aceasta a fost problema cu iudeii. Ei credeau că, ţinând Legea şi crezând, în plus, în lucrarea lui Cristos, un om ajungea să fie mântuit. În Galateni 5:4 Pavel spune: "Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har." Erau unii care credeau că a fi circumcis constituia un lucru care ajuta la mântuire. Dar Pavel spune că în momentul în care adaugi ceva la lucrarea lui Cristos, cazi din har. Doar singură lucrarea lui Cristos îndreptăţeşte pe cel neevlavios (Gal.2:16; 3:11-13, 24; 6:13-14). (Sola Christus - Numai Cristos)

Legaliştii greşesc. Nu poţi folosi Legea pentru a te mântui. Păzirea poruncilor nu constituie o cale de îndreptăţire, pentru că nu este nimeni care să facă întotdeauna ce este bine şi să nu păcătuiască niciodată (Ecl.7:20). Iar cei care se poticnesc într-un singur punct al Legii, se fac vinovaţi de toată Legea (Iacov 2:10). Legea ne arată păcatul nostru, dar ea nu ne poate mântui. Nu face decât să ne conştientizeze de nevoia noastră (Rom.7:7).

A fi legalist nu este un lucru biblic. Aceasta nu constituie o opţiune pentru creştin. Aşadar, ce avem de spus? Fac bine cei care dau la o parte Legea? Dacă Cristos ne-a adus harul, iar noi nu putem păzi Legea, de ce s-o mai folosim? La ce bun slujeşte Legea? Ar trebui noi să fim o "biserică nou-testamentală"?

Este adevărat că legalismul este greşit şi va trimite pe om în iad, datorită crezului acestuia că Legea în şi prin ea însăşi poate să îl mântuiască, prin faptele pe care le face. Galateni 1:8 afirmă: "Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!" Dar şi dacă pui deoparte Legea vei ajunge în iad. Apocalipsa 22:14 spune: "Ferice de cei care îşi spală hainele (care împlinesc poruncile Lui - engl.) ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!" Cartea Apocalipsei arată foarte clar faptul că cei care vor intra în Noul Ierusalim şi vor petrece veşnicia cu Dumnezeu sunt cei care "împlinesc poruncile Lui". Cuvântul "porunci" este la plural. Asta înseamnă că Dumnezeu ne cere să păzim mai mult decât o singură poruncă. Adesea, oamenii ne spun că este suficient să păzeşti cea mai mare dintre porunci. Însă Cristos vrea ca noi să păzim toate poruncile Sale.

Apoc.22:18-19 este un pasaj ajutător, care arată că Dumnezeu nu doreşte ca cineva să scoată părţi din Cuvântul Său, în vreun fel: "dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta." Nimeni nu are voie să adauge sau să scoată ceva din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să ţinem ceremonialul Legii, întrucât este parte din Cuvântul lui Dumnezeu? Trebuie să sacrificăm din nou animale, pentru că ceremonialul Legii ne arată aceasta în Vechiul Testament? Acestea sunt întrebări bune, dar răspunsul la ele şi la alte întrebări similare se află într-o cunoaştere cumpănită a lucrării lui Cristos.

Cristos a venit şi a împlinit Legea. În Matei 5:17, Isus spune că El a venit ca "să împlinească Legea". Cuvântul a împlini este pleroo, {play-ro'-o}. Înseamnă ,a cuprinde, a umple; a desăvârşi în orice detaliu, a reda perfect; a duce la bun sfârşit, a îndeplini, a realiza (o anumită sarcină); a împlini, de exemplu a face ca voia lui Dumnezeu (aşa cum ne este relevată în Lege) să fie îndeplinită aşa cum se cuvine, iar promisiunile lui Dumnezeu (care ne-au fost date prin proroci) să ajungă la împlinire.' Isus a venit să împlinească Legea şi s-o păzească în chip desăvârşit în locul nostru. Asta nu înseamnă că El a terminat cu Legea, sau că a anulat-o. Nu acesta este înţelesul cuvântului folosit. În Matei 5:18, versetul imediat următor celui citit, El afirmă: "Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile." Isus nu numai că nu anulează Legea, El, dimpotrivă, face exact contrariul: având în vedere lucrarea Sa care urma să împlinească Legea, nicio iotă sau frântură de slovă nu avea să se piardă. Isus le-a dat creştinilor abilitatea, prin mântuire, de a lua hotărâri morale, din nou în numele Legii, şi aceasta datorită lucrării Sale ca Mântuitor fără de păcat. El a păzit Legea pentru ca şi noi s-o putem păzi. Lucrarea lui Isus ne dă puterea să alergăm în cursă, într-o aşa manieră, încât să câştigăm premiul. El nu invalidează Legea, ci ne-o pune înainte, ştiind că El va lucra prin noi, ca s-o ţinem. Şi chiar dacă ne mai împiedicăm pe această cale, El lucrează mereu în noi ca să îndepărteze orice piatră de poticnire.

Aici, noţiunea de legalism este spulberată. Căci noi nu păzim Legea pentru a fi mântuiţi. Ci, mai degrabă, prin faptul că o păzim, arătăm că am obţinut deja mântuirea, prin crucea lui Cristos. În lumina crucii lui Cristos şi eliberaţi fiind de puterea păcatului prin lucrarea lui Cristos, suntem liberi acum să păzim Legea (Gal.4:31).

Cristos cere ascultare. Noi nu trebuie să devenim antinomianişti. Iar cei care ne spun că trebuie să scăpăm de Lege nu sunt decât nişte antinomianişti eretici. Un antinomianist este unul care este "anti", "împotriva" sau "în loc de" "nomos" sau "lege". El afirmă că o persoană poate fi mântuită şi nu trebuie să se îngrijoreze niciodată de trăirea unei vieţi de ascultare, şi aceasta pentru că noi suntem sub harul lui Cristos. Dar Pavel anihilează rapid această idee în Romani când spune "Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru că nu mai suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum" (6:15). Nu suntem liberi să păcătuim, suntem liberi să nu păcătuim. Şi cum să nu păcătuim, dacă nu ştim ce este păcatul? Şi cum vom şti ce este păcatul, dacă nu urmăm Legea? "Legea este ceva păcătos? Nicidecum!" (Rom. 7:7) Dumnezeu ne-a dat poruncile Sale, pentru ca să ascultăm de aceste porunci. Şi noi putem să ascultăm de aceste porunci prin jertfa de sânge a Fiului Său pe cruce pentru noi. Fără de o curăţire deplină în sângele lui Cristos, niciun om nu este în stare să păzească Legea câtuşi de puţin. Nu, noi nu suntem legalişti şi nu suntem antinomianişti. Noi suntem creştini care dorim să facem voia Tatălui. Noi putem spune împreună cu Pavel "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună" (2Tim. 3:16-17). Antinomianiştii nu pot să spună acest lucru. Legaliştii nu pot să spună acest lucru. Doar aceia care au fost eliberaţi de Cristos pentru a ţine Legea pot spune acest lucru, căci ei găsesc benefic întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Pentru ce? Pentru a fi făcuţi destoinici pentru orice lucrare bună. Isus spune că cei care sunt "anti-lege" merg în iad, indiferent dacă au predicat în Numele Lui, au făcut minuni sau au scos chiar demoni. Isus spune în Matei 7:23: "Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege". Cum este cineva "fărădelege"? Este cineva care îşi trăieşte viaţa fără Legea lui Dumnezeu. Este o persoană "fără-de-lege".

Noi nu suntem legalişti atunci când păzim Legea, deoarece nu căutăm în ea viaţa. Ci mai degrabă Legea este cea care ne arată că avem adevărata viaţă în inimile noastre. Noi păzim Legea, pentru a fi ascultători faţă de Cristos şi pentru a-I arăta cât de mult Îl iubim pentru faptul că ne-a salvat de influenţele condamnabile, care ne împingeau să încercăm a ţine Legea ca să câştigăm viaţa veşnică. Ascultarea este departe de legalism.

"Ce este ascultarea?" ar fi următoarea întrebare la care trebuie să dăm răspuns. Ascultarea înseamnă a exprima dragostea lui Cristos faţă de El prin păzirea Legii. Cristos este Cel care lucrează roada Duhului (Gal.5:22-25). Duhul lucrează în noi dragostea lui Cristos pentru faptele bune; căci în acest scop am fost creaţi. Dumnezeu ne-a creat pentru a face fapte bune (Efes.2:10). Dragostea lui Cristos din noi este cea care ne împinge la fapte bune, pe măsură ce studiem şi ţinem Legea. Dumnezeu este mulţumit şi este glorificat de bucuria pe care o avem în această trudire înaintea Lui. Când ne bucurăm în păzirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, El este mulţumit. Să nu fim noi ascultători când Dumnezeu, în numeroase pasaje, ne-a poruncit ascultarea, nouă, administratorii Cuvântului Său? (Num.27:20; Isaia 1:19; Fapte 6:7; Rom.6:16; 16:19; 16:26; 2 Cor.7:15; 9:13; Fil.1:21; 1Petru 1:2) Dumnezeu ne cere să fim ascultători în orice circumstanţă ne-am afla, iar cei care susţin contrariul nu sunt decât lupi răi, deghizaţi în haine de oi, ca să înşele pe poporul lui Dumnezeu. Este interesant să vedem că în Matei 7:15 Isus îi numeşte pe cei care fac rău oilor "lupi răpitori". El a spus acest lucru la finalul Predicii de pe Munte, care este o expunere a celor Zece Porunci şi a vieţii în Împărăţie. Nu este o coincidenţă. Dumnezeu nu doreşte proroci falşi, care să pătrundă în biserică şi să spună că nu este nevoie ca ea să păzească Legea. Acesta fapt nu este decât blasfemie şi erezie împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne străduim să păzim Legea într-o manieră sfântă, prin Cristos.

Aşadar, vedem că este o mare diferenţă între ceea ce înseamnă să fii legalist (a ţine Legea în vederea mântuirii) şi ce înseamnă să fii ascultător (a ţine Legea pentru că am fost mântuiţi). Avem nevoie de Lege, pentru ca ea să ne arate păcatul. Avem nevoie de Lege, pentru a ne îndrepta spre neprihănire. Avem nevoie de poruncile lui Cristos, care ne sunt date pe tot parcursul Scripturii, pentru înaintarea sfinţirii şi sfinţeniei noastre, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul (Evr.12:14). Mântuirea nu depinde de Lege, ci mai degrabă mântuirea este văzută în noi atunci când păzim Legea.

Du-te în această duminică în orice biserică a secolului XXI şi întreabă ce înseamnă să ţii Sabatul sfânt? Cum păzeşte cineva porunca a patra? Oamenii te vor privi cu nedumerire. Te vor considera legalist. Şi dacă nu ai fi pus această întrebare, nici nu s-ar fi gândit la aşa ceva. Chiar şi atunci când stau şi ascultă lecţia de la Şcoala duminicală, cântă un psalm sau doi, sau ascultă predica, ei aşteaptă binecuvântarea finală a întrunirii duminicale şi nu realizează niciodată ce este de fapt Sabatul. Aceasta este o parodie, este păcat.

Fie ca să devenim oameni ai Cuvântului, ai Cuvântului în întregime şi doar ai Cuvântului. Fie ca să dăm la o parte erezia legalismului şi să îmbrăţişăm ascultarea faţă de Cristos. Căci dacă nu ascultăm de Cristos, nu vom avea parte de El. Pentru că El spune: "De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!' şi nu faceţi ce spun Eu? " (Luca 6:46, din predica rostită în câmpie). Nu suntem legalişti atunci când ascultăm de Cristos, dimpotrivă, suntem creştini atunci când ascultăm de El.

Tradus de Estera Sandau


Umblarea Creştinului