Toţi ne dorim iubirea şi căutăm compania care să umple golul care credem că-l avem în viaţă. Pentru unii dintre cei necăsătoriţi acesta reprezintă impulsul dominant al vieţii lor, aşa cum a fost odată şi pentru mine. Dar pentru noi ca şi creştini, scopul principal al vieţii înseamnă să-i slujim lui Dumnezeu şi să-l glorificăm, să împlinim chemarea destinului pe care El ni l-a hărăzit. Asta se traduce în cine suntem şi cum ar trebui să fim. Lucrul acesta este valabil în domeniul relaţiilor şi în găsirea iubirii vieţii noastre. Aşa că avem nevoie să aflăm ce plan are Dumnezeu pentru aceste relaţii şi apoi să-l respectăm. Pare simplu la prima vedere şi chiar este. Necazul este că din cauza dorinţelor pe care noi le avem şi a obiceiurilor noastre culturale am pierdut din vedere acel plan al lui Dumnezeu. Modelul actual al ieşitului împreună aplicat de majoritate, începând de la adolescenţi la adulţii mai avansaţi în vârstă, este în cel mai bun caz ineficient, iar în cel mai rău de-a dreptul periculos. Tradiţiile "dating-ului" nostru produc o rată de peste 50% divorţuri, atât în lumea seculară cât şi în biserică. Iar mariajele care rezistă unite sunt în mare măsură dificile şi disfuncţionale, astfel că ceva este fără îndoială greşit aici.
Vreau acum să evidenţiez că ceea ce voi scrie aici nu le va plăcea multora deoarece va fi opusul concepţiilor şi al experienţei populare. Cu toate acestea, indiferent ce credem noi despre ceva, s-ar cuveni să căutăm să urmăm modelul lăsat de Dumnezeu. În plus, avem nevoie să urmăm acel model fiindcă este calea sigură spre împlinirea şi fericirea noastră. În acelaşi timp, intenţia mea de aici nu este să vă stric ziua sau să vă fac să renunţaţi la relaţia curentă. Poate doar să vă daţi un pas în urmă, să cercetaţi Cuvântul şi apoi să decideţi ce vi se potriveşte mai bine. Doar făcând aşa veţi întreţine relaţia care se cuvine şi veţi avea parte de toate oportunităţile vieţii, de bucuriile ei complete.
Scopul meu din acest articol este de a pune în perspectivă principiile biblice care să te ajute să decizi ce este bine sau greşit în găsirea iubirii. Dacă însă eşti deja familist, vei avea şi tu ocazia să priveşti la ce-ai făcut greşit şi apoi să corectezi debarasându-te de eventuale concepţii eronate sau de un comportament greşit. Ce nu încerc să fac este să formulez doar un set de reguli, nişte "ai voie" sau "nu ai voie". Regulile sunt exact acel lucru împotriva căruia încăpăţânarea şi firea noastră se vor lupta, vor respinge şi sfida. De aceea, voi expune raţiunile găsite pentru ca voi singuri să le cântăriţi atent, voi examina Scriptura ca voi să ajungeţi la o percepţie mai bună a ce înseamnă relaţia sexuală, burlăcia, sau aventura, apoi să ştiţi cum să întemeiaţi nişte relaţii proprii creştinului, relaţii care să reziste o viaţă, incluzând atingerea acelui deziderat al găsirii "iubirii" vieţii tale.
Eu unul nu m-am trezit într-o bună zi că sunt căsătorit! Majoritatea vieţii de adult mi-am petrecut-o necăsătorit şi nefericit, nutrind ideea că doar o soţie îmi va aduce fericire. Doar atunci când am descoperit că trebuie să mă mulţumesc cum sunt şi cu relaţia mea cu El, Dumnezeu mi-a scos în cale iubirea vieţii mele. Aşa că după ani de zile în care n-am priceput cum stă treaba, ani în care eu eram cel care-i învăţa pe cei necăsătoriţi cum să se poarte, m-am prins în cele din urmă. Aşa că am nişte sfaturi să vă dau!
Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegeţi este că lui Dumnezeu chiar îi pasă şi că are un plan pentru tine, deşi tu poate nu-l distingi pe moment. De aceea, fiţi înţelepţi în alegerea partenerului vostru. Studiaţi Cuvântul, urmăriţi înţelepciunea, fiţi prudenţi, şi încredeţi-vă în puterea Domnului! Aceste lucruri nu vă sunt date din întâmplare, ci ele vin în urma cunoaşterii şi ascultării lui Hristos (Proverbe 12:4; 28:20; 31:10).
Iar ţelul în găsirea iubirii vieţii tale să devină a demonstra un devotament şi o ascultare fără rezerve faţă de Domnul Isus Hristos. El să fie Domnul, adică stăpân în toate domeniile vieţii tale. Asta înseamnă ca viaţa ta să reflecte gloria lui Dumnezeu şi să slujească de exemplu într-o lume de rele şi tentaţii. Să fii în stare să iei hotărâri sănătoase şi înţelepte fiindcă Domnul, cu ajutorul Cuvântului şi al Duhului Său, îţi este sfătuitorul, nu mas-media, prietenii, patimile tale sau să faci doar ceea ce sentimentele dictează. Vei fi în stare să discerni cine ţi se potriveşte, iar deciziile greşite nu vor caracteriza viaţa ta decât dacă te aventurezi deliberat în chin şi mizerie. Dacă însă eşti implicat emoţional de mai mult timp într-o relaţie cu cineva, sau tocmai ai cunoscut persoana visurilor tale nu înseamnă că trebuie să te căsătoreşti imediat cu acel om. Căsătoria este o relaţie minunată şi extraordinară încheiată exact cu acea persoană pe care Dumnezeu ţi-a pregătit-o dinainte, iar o relaţie bună va aduce glorie lui Dumnezeu şi va oglindi legătura existentă dintre Isus şi Mireasa Lui, Biserica (Efeseni 5:23-32).
La urma urmei, cât de greu poate fi să-ţi găseşti iubirea vieţii, să te bucuri de o relaţie intimă şi serioasă cu cineva? Pentru mulţi aceasta rămâne totuşi problema numărul unu a vieţii! Să realizăm totuşi că în zilele noastre mulţi rămân necăsătoriţi, fie datorită cultivării unei cariere, de teama responsabilităţii, fie din cauza unui stil de viaţă excesiv de petrecăreţ, sau poate provin dintr-o familie divorţată şi nu vor să treacă şi ei prin ce-au trecut părinţii lor. Pentru aceştia intervine un moment când observă că ceasul lor biologic bate ora 12 şi brusc încep să se simtă singuri şi părăsiţi. După ce la 20 de ani s-au dovedit prea ocupaţi sau prea pretenţioşi cu privire la un eventual partener, vine vârsta de 30 când îi apucă disperarea. Atunci se aleg cu relaţii nefericite care nu se potrivesc cu ceea ce Dumnezeu le-ar fi dat.
Atunci care ar fi calităţile pe care să le căutăm la un partener de suflet? Ce ar trebui să evităm la acela şi cum descoperim dragostea care ţine o viaţă? Înseamnă oare a fi doar norocos sau a te găsi în momentul potrivit la locul potrivit? Se poate ca cineva să-ţi "fure" iubitul, sau să-ţi "fure" iubita? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu cu adevărat şi ţi-a "rezervat" acea persoană deosebită de care tu ai nevoie? Cum afli asta?
Ce ar trebui atunci să facem, la ce ar trebui să ne gândim şi ce să evităm? Pentru aflarea răspunsurilor haideţi să pătrundem în Cuvântul scump al lui Dumnezeu şi să examinăm atent Scripturile pentru a afla voia Lui. Deci...
Ce învaţă Biblia despre sex şi celibat?
1. Întoarcere la Dumnezeu şi confesiune (Romani 12:1-3, 2Corinteni 5:9-11, Coloseni 1:10, 1Tesaloniceni 4:1-2). În primul rând, trebuie să-mi recunosc propria mea natură păcătoasă. Întreaga omenire este despărţită de Dumnezeu şi ca prin urmare noi oamenii suntem stricaţi atât în gândire cât şi în purtare, şi până ce harul lui Dumnezeu nu se revarsă asupra noastră iar efectul lui asupra vieţilor noastre este demonstrat şi accentuat, vom continua să greşim. Natura noastră păcătoasă are o influenţă directă asupra opţiunilor noastre sexuale şi a găsirii unei iubirii adevărate. De aceea, fiecare avem nevoie să fim serios angajaţi într-o constantă mărturisire a acestui aspect al vieţii noastre. Cuvântul din Noul Testament tradus ca "poftă" provine din grecescul "epiphemaho" care se referă la o dorinţă sexuală deviantă, la o fantezie sau o intenţie de aceeaşi natură. Imaginaţi-vă acum cât de ofensaţi au fost "impostorii" acei pioşi, liderii religioşi ai vremii când Isus le-a spus în faţă că au o "problemă" cu puritatea sexuală! Iar Isus nu-i îndemna, "acum dacă aţi comis adulter în inima voastră, puteţi foarte bine să-l săvârşiţi şi fizic, fiindcă este unul şi acelaşi lucru!" Nu, ci El dorea să arate că adulterul se caracterizează prin tot ce este greşit în pofta inimii, la care se mai adaugă o seamă de alte păcate cum ar fi înşelarea celuilalt, trădarea, încălcarea cuvântului, distrugerea familiei, etc. Cu alte cuvinte, Isus spune: dacă crezi că eşti perfect din punct de vedere sexual şi nu ai nevoie de pocăinţă fiindcă ai evitat comiterea fizică a adulterului, mai gândeşte-te! El înseamnă mult mai mult de atât. Este un păcat complex care implică o gândire eronată şi care duce la fapte greşite. În final, a cui sexualitate a fost denaturată de intrarea păcatului în lume? A tuturora!
Ca prin urmare, trebuie să luăm hotărârea de a recunoaşte natura noastră păcătoasă şi de a fi gata să ne confesăm păcatul şi să ne căim de el, care înseamnă să nu-l mai facem. Mai constă din a găsi pe cineva care să te tragă la răspundere, iar tu să-ţi mărturiseşti păcatele lui Dumnezeu. Atunci când nu dăm socoteală pentru noi, suntem complet liberi să păcătuim, atrăgând asupra noastră dezastre fizice şi sociale. Ne vom scufunda în pornografie, în flirt, vom cunoaşte pofte nestăpânite şi gelozii, apoi vom trece la experienţe sexuale şi ulterior vom ajunge la adicţie sexuală. Ne vom trăda soţul, soţia, pe Domnul, chiar vom contracta o boală şi vom muri! Totul poate începe de la a citi o revistă proastă, sau a intra într-o cameră de hotel cu cine nu trebuie.
În schimb, a trăi o viaţă disciplinată de creştin înseamnă a căuta să afli voia Domnului şi a-l glorifica.
2. Dumnezeu a inventat sexele (Geneza, cap.2, Matei 19:4). Trebuie să-mi dau seama, să accept, chiar să mă arăt recunoscător că Dumnezeu m-a înzestrat cu sexualitate. Ne-am născut cu organe, trăsături fizice şi concepţii care sunt specific masculine sau feminine. În Matei 19:4 ni se spune că la un moment dat Isus a întrebat: "Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască...?". Cu alte cuvinte El, "nu se ştie oare că Dumnezeu i-a făcut pe oameni parte bărbătească şi parte femeiască? Nu pricepeţi că Dumnezeu a inventat sexele?" Când Dumnezeu a adus-o pe Eva la Adam, acesta nu a reacţionat spunând "sunt convins că are o personalitate minunată". Vă amintiţi ce-a spus el atunci? "Ea este os din oasele mele şi carne din carnea mea" (Gen.2:23). În jargon modern acest lucru poate s-ar traduce sub forma, "super Doamne!". De aceea fii mulţumitor pentru darul lui Dumnezeu şi pentru cum te-a făcut. Trebuie să ajungem în stare să spunem, "mulţumim Doamne pentru că ne-ai înzestrat cu un trup. Mulţumim pentru că ne-ai dat puterea de a deveni una prin legământul căsătoriei". Desigur, acest lucru nu înseamnă deloc să facem ce dorim cu trupurile noastre fiindcă Dumnezeu de la bun început a hotărât ca relaţia sexuală să fie rezervată instituţiei căsătoriei! Dacă însă ai fost o victimă a abuzului, a incestului, sau suferi de vreo altă traumă (şi nu poţi să te arăţi mulţumitor), va trebui să apelezi la un ajutor autorizat venit din partea unui pastor creştin sau consilier. Dacă n-o faci, durerea ta nu va dispărea şi rişti să-ţi cari respectivul "bagaj" într-o posibilă căsnicie.
3. Dumnezeu nu este împotriva sexului (Cântarea Cântărilor, Matei 5:27). Aşa cum deja am afirmat, El l-a creat! Dumnezeu este însă împotriva abuzării şi denaturării lui. În Predica de pe munte Isus face nişte afirmaţii foarte răspicate cu privire la ce înseamnă să fii curat din punct de vedere sexual. Acele cuvinte ale Sale ar trebui să ne vină imediat în minte ori de câte ori căutăm să aflăm care este planul lui Dumnezeu şi cine ar fi partenerul nostru potrivit. Dacă nu, atunci ne aventurăm pe o cale plină de hârtoape, una presărată de conflicte şi certuri, consfinţiind o legătură care mai degrabă va fi un rod al păcatului decât unul al sfinţeniei. Sigur că şi în acest caz Dumnezeu poate aduce vindecare şi poate ierta, chiar poate să repare situaţia în favoarea ta. Cu toate acestea, drumul drept ţi-ar fi fost mult mai bun şi mai plăcut, fiind cruţat de necazul şi durerea care te vor chinui nu doar pe tine ci şi pe toţi din jurul tău pentru multe generaţii la rând. Doresc acum să enumăr cinci decizii ce sunt derivate din învăţătura lui Isus, nişte angajamente personale care să ne ajute să atingem neprihănirea în domeniul purităţii sexuale şi să producă în noi înţelepciunea necesară pentru luarea hotărârilor cuvenite în vieţile noastre.
4. Păzeşte standardele lui Dumnezeu (Rut 4:10; 1Petru 3:7-12). 1Tesaloniceni 4:3 ne declară că, "voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie (mai modern spus, de imoralitatea sexuală!)". Asta înseamnă că relaţia sexuală trebuie rezervată pentru condiţia permanentă şi irevocabilă a căsătoriei. Astfel că Dumnezeu a intenţionat ca relaţia sexuală să intervină între soţul şi soţia care s-au dăruit definitiv unul celuilalt deoarece doar în contextul unui angajament stabil intimitatea cuiva se poate exprima real, sincer şi la adăpost. Acolo unde însă intervine intimitatea fizică în lipsa acelui angajament permanent şi statornic, durerea rezultată îl va afecta pe Dumnezeu, pe tine, şi chiar pe un viitor soţ, sau o viitoare soţie! De aceea, ia hotărârea aceasta mai înainte de a ajunge în situaţia în care să fii "ispitit", pentru că atunci va fi prea târziu. Nu-i vei rezista! În societatea asta uşurinţa cu care se încalcă voia lui Dumnezeu este atât de mare încât tu trebuie să fii hotărât mai înainte de a fi pus în situaţia de a o încălca la rândul tău.
5. Investeşte într-un viitor mariaj al tău (1Corinteni 7:3-4; Efeseni 5:25-33). Va trebui să poţi să-ţi cinsteşti viitoarea soţie, sau viitorul tău soţ. Chiar dacă mai pot trece mulţi ani până să te căsătoreşti, ce anume faci acum îţi va afecta în timp calitatea relaţiei cu soţul sau soţia ta. Chiar dacă nu l-ai cunoscut, sau nu ai cunoscut-o încă, asigură-te să poţi să-i slujeşti acestui viitor partener al tău de căsnicie şi să-i oferi dragoste pe toată linia şi durata căsniciei voastre, inclusiv în relaţia fizică şi crezurile voastre. "Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ, şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta." Aceste cuvinte sunt minunate deoarece afirmă că satisfacţia sexuală îşi atinge împlinirea doar în contextul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. Dumnezeu a hotărât aşa şi consideră această împlinire atât de importantă încât o numeşte de fapt, "datorie". În consecinţă, ia hotărârea de a investi în împlinirea maximă a unui posibil mariaj al tău (în viitoare ta căsnicie!). Dacă n-o faci, îţi trădezi propriul interes şi ignori ce are mai bun să-ţi ofere planul lui Dumnezeu.
6. Învaţă (adică, pregăteşte-te!) (Proverbe 1:5-7; 3:11-12). Trebuie să fii gata să-ţi descoperi personalitatea, părţile care trebuie să se îmbunătăţească sau să se schimbe la tine. Ascultă-ţi părinţii! În majoritatea cazurilor ei te cunosc mai bine decât te cunoşti tu. Nu te baza pe prietenii tăi, mai ales dacă sunt mai necopţi decât tine, nici chiar pe cei mai în vârstă cărora le poţi vorbi. La rândul lor părinţii trebuie să le vorbească copiilor lor despre sexualitate şi despre voia lui Dumnezeu în acest domeniu. Deuteronomul 6:6-7 spune: "Şi poruncile care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi...". Poruncile la care se face referire aici sunt cele "zece porunci" în care se află incluse chiar şi cea referitoare la sexualitate şi la care face Isus aluzie în Predica de pe munte. Aşadar voia lui Dumnezeu este ca educaţia sexuală să aibă loc în familie. Asta însă nu înseamnă doar să se vorbească despre realităţile vieţii sexuale şi discuţia să se încheie acolo. Înseamnă a purta cu copiii o continuă discuţie despre corpul lor, despre transformările fizice pe care le cunosc, despre aventură, mariaj, despre ce simt vizavi de persoanele de sex opus şi a oferi răspunsuri la întrebările care se pun. Apoi, la fiecare stadiu de dezvoltare fizică a lor discuţia să capete turnura potrivită. Dacă lucrul acesta nu se întâmplă, de fapt, rareori se întâmplă, găsiţi un bun mentor creştin de acelaşi sex cu voi căruia să îi puteţi vorbi şi de la care să aveţi ce învăţa.
7. Urmăriţi plinătatea (Marcu 7:1-13; Matei 5:6; 16:24-27; Romani 6:19-23; 12; Galateni 2:20-21; 5:19-21). A cunoaşte cine eşti în Hristos şi ce anume El a făcut pentru tine pe cruce este primordial. Cu respectiva cunoştinţă vei putea avea atitudinea cuvenită şi discernământul necesar pentru a lua hotărâri bazate în voia lui Dumnezeu, punând întrebările potrivite şi urmărind plinătatea, nu împlinirea. Împlinirea sau satisfacţia o cauţi atunci când vrei ca cineva să-ţi împlinească nevoile şi dorinţele, o persoană care să-ţi satisfacă poftele şi plăcerile tale! Ce ar trebui mai degrabă să faci este să cauţi să-l glorifici pe Dumnezeu şi să găseşti persoana care să-ţi fie un ajutor potrivit în slujire şi în lucrarea care să-i aducă Lui glorie. Asta înseamnă plinătate! Atunci când căutăm doar să ne facem nouă pe plac ne arătăm egoişti şi suntem neglijenţi faţă de valorile eterne ori faţă de slujirea Domnului nostru. Aşa cădem de fapt şi într-o capcană, însă nu din cauza mâniei lui Dumnezeu, ci într-una creată de faptul că noi nu am făcut ce se cuvenea. În consecinţă, urmările îşi vor face efectul asupra noastră. Rânduielile lui Dumnezeu urmăresc binele nostru şi sunt menite să ne ocrotească, reprezentând binele nostru suprem, adică exact ce şi-ar dori nişte buni părinţi pentru copiii lor. Plinătatea acordă unei relaţii un caracter real şi o întemeiează în preceptele lui Dumnezeu. De partea cealaltă, împlinirea înseamnă a obţine ce vrem care adeseori nu este spre binele nostru. Înseamnă a umple un gol cu un surogat, nu cu originalul. Iar a căuta împlinire sau satisfacţie ne va da naştere la un sentiment de deşertăciune, sau de zădărnicie, exact lucrul de care să te fereşti. Însă plinătatea va căuta să transpună în realitate dragostea descrisă în cap. 13 din 1Corinteni şi să te facă să vrei să împarţi această viaţă deplină cu celălalt.
Dacă urmăreşti numai ce poţi obţine într-o relaţie, vei sfârşi negreşit în disperare! Nu veţi fi în stare să vă completaţi unul pe celălalt deoarece nu urmăreşti decât ceea ce poţi primi şi nu ceea ce poţi dărui relaţiei voastre. Iar ce dăruieşti trebuie să vină din umplerea ta cu Hristos. Fie că eşti implicat profesional în slujirea Bisericii, fie nu, treaba noastră a tuturor creştinilor este să ducem vestea Cuvântului. De aceea, caută să găseşti pe cineva care să facă să iasă la iveală părţile tale bune, cineva care să-ţi devină acel partener şi tovarăş din călătoria aventuroasă şi entuziastă care se numeşte viaţă.
Dacă respecţi aceste principii şi îţi recunoşti natura ta păcătoasă, duci o viaţă responsabilă şi eşti caracterizat de căinţă, atunci adu-i mulţumire lui Dumnezeu pentru acest dar nemaipomenit al sexualităţii tale. Hotărăşte-te să păzeşti standardele Lui în purtarea ta cu persoanele de sex opus, investeşte din timp în viitorul tău mariaj, fii gata să înveţi şi să primeşti, iar dacă sunteţi părinţi, puneţi-vă serios pe treabă în informarea şi înzestrarea copiilor voştri cu cunoştinţele necesare pentru a-l cinsti şi asculta pe Dumnezeu şi-n această privinţă. Doar făcând aşa vă veţi găsi în situaţia de a lua decizia corectă şi de a fi plăcuţi Lui! Apoi, veţi putea găsi şi omul potrivit, adică iubirea vieţii voastre! Astfel, că în biserică, în cadrul trupului lui Hristos voi veţi putea descoperi acea insulă de echilibru şi raţiune în mijlocul unui ocean învolburat de haos sexual.
Punerea cap la cap a indiciilor
Biblia deţine adevărul pentru viaţă, inclusiv cum şi cu cine să ne întemeiem o familie. Dacă crezi că Biblia nu reprezintă standardul tău de crez şi practică vei fi sigur dezamăgit şi descurajat în această viaţă. Perspectiva pe care să ne-o formăm este de a ne dori ceea ce Dumnezeu ne doreşte, şi nu ceea ce nouă ne-ar place. Atenţia noastră să ne fie îndreptată asupra Lui, deoarece planul cel mai bun în ce ne priveşte este planul Său! Fără atitudinea corectă şi o perspectivă sănătoasă asupra vieţii, fără a urmări să-l glorifici pe Dumnezeu şi să-i asculţi voia, nu vei putea găsi o adevărată iubire a vieţii tale.
În zilele noastre întâlnirile date prin Internet, cluburile pentru necăsătoriţi şi anunţurile matrimoniale cunosc o mare explozie de popularitate. Prinşi de treburi în societatea rapidă a vremurilor noastre, oamenilor nu le mai rămâne deloc timp pentru întâlnire şi curtare. Dacă aşa stau lucrurile şi-n ce te priveşte atunci nici tu nu vei avea timpul necesar întemeierii unei legături serioase. Aşadar, pune-ţi întâi priorităţile în ordine şi după aceea să porneşti în căutarea cuiva! Va trebui să-ţi faci loc în viaţa ta pentru o relaţie serioasă, dacă acest lucru ţi-a fost dat de Dumnezeu şi arăţi dorinţa de a te căsători. Şi mai întreabă-te: "stau la muncă prea mult?Există alte lucruri care-mi ocupă timpul, lucruri greşite care trebuiesc eliminate? Am probleme nerezolvate? M-am despărţit definitiv de trecut?"
Acest subiect este unul foarte discutat astăzi pe Internet şi în multe biserici. Dar în cel mai bun caz se cred o mulţime de lucruri greşite, nişte erezii scandaloase se emit în cel mai rău caz. Ca prin urmare, în cele ce urmează voi devota acestui subiect o serie de patru studii pentru a afla ce are de spus Cuvântul lui Dumnezeu despre el. Iar în luna următoare voi vorbi şi despre curtare. Aceste studii te vor ajuta să-ţi formezi un caracter biblic ales şi te vor pregăti pentru un mariaj reuşit şi statornic. Apoi, în celelalte luni voi vorbi despre pregătirea în vederea unei căsătorii reuşite şi întemeierea unei bune relaţii.
Întrebări şi chestiuni de discutat
Te-ai întrebat vreodată, sau te-ai luptat cu impresia că Dumnezeu este "un hoţ al bucuriei" (adică, ne strică plăcerea)?
Texte biblice: Gen1:26-31; 2:18-25; Exod.20:14; Matei 19:4-6; Gal.5:19-20; Filip.2:3-4; Evrei 13:4
Crezi că Biblia nu mai corespunde valorilor de azi? De ce, sau de ce nu?
Este păcat o relaţie sexuală avută înainte de căsătorie?
Care crezi tu că ar fi un procentaj al adolescenţilor de azi care au relaţii sexuale înaintea căsătoriei? Dar al adulţilor care susţin că Hristos este Domnul lor?
Oare Dumnezeu îşi doreşte ca tu să te simţi singur şi disperat?
Crezi că tu posezi o bună înţelegere a relaţiei sexuale? Dacă da, îţi propui să stabileşti nişte bariere şi limite când ieşi cu cineva pentru ca să nu fii pus în situaţia de a a fi "ispitit"? La ce ar fi de folos acestea?
Citeşte Gen.1:26-31; 2:18-25.
În ce fel îi descrie Biblia pe oameni?
Care este planul lui Dumnezeu pentru noi?
Dacă Dumnezeu ne-a creat pe noi şi a creat relaţia sexuală, declarând că este ceva bun, de ce vrea ca noi să aşteptăm?
Citeşte Matei 19:4-6; care sunt consecinţele nesocotirii planului lui Dumnezeu?
Reţineţi bine că atunci când avem o relaţie sexuală cu cineva, între noi şi respectivul, ori respectiva, se naşte o legătură care nu poate fi distrusă cu uşurinţă. De aceea, abuzul sexual este atât de dureros chiar şi după zeci de ani trecuţi de la săvârşirea lui! Prin relaţia sexuală se creează o legătură cu o persoană de care-ţi vei aminti şi după ce ajungi la 80 de ani! Cum vei putea trăi atâta vreme în gând cu cineva de care te-ai despărţit? Îţi poţi imagina ca un fost prieten sau o fostă prietenă să locuiască în mintea ta încă mult timp după ce v-aţi despărţit, în plus, să vă mai şi urâţi reciproc? De aceea există atâtea legături bolnăvicioase în zilele noastre!
Citeşte Exodul 20:14 şi Galateni 5:19-21; care ar fi alte consecinţe negative?
(jurământul căsătoriei este încălcat, depresia, co-dependenţa, pierderea încrederii, boala, o sarcină nedorită, etc.)
Citeşte Filipeni 2:3-4; cum te-ar putea ajuta acest verset?
Poţi să enunţi în mod rezumat ce vrea Dumnezeu ca tu să faci în planul sexualităţii tale? Ai fi în stare să-i mulţumeşti pentru regulile Sale, sau crezi că Dumnezeu vrea să-ţi răpească plăcerea şi bucuria vieţii?
Citeşte Evrei 13:4; eşti oare acum în stare să iei o hotărâre înaintea lui Dumnezeu de a rămâne pur(ă) până la căsătorie?
C 1988, 1998, 2002 R. J. Krejcir Into Thy Word Ministries www.intothyword.com
Tradus de Teo Macavei