Înapoi
Acasă
Biblia

Calea Ascultării

James Montgomery Boice


Studiul nostru asupra ucenicizării ne-a condus la câteva texte scripturale care cer mult de la noi, pasaje care nu par să fie de suprafață. Isus a spus "Urmați-Mă". Acest lucru pare banal până pătrunzi mai adânc. Și unele pasaje sunt evident grele. "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea zilnic, și să Mă urmeze." S-ar putea, dacă v-ați gândit, deja, la aceasta, să vă găsiți în starea în care era femeia ce a venit să discute cu mine după un anumit studiu individual. Ea a ascultat ceea ce am spus, luând foarte în serios lucrurile, și mi-a spus că dacă era cu adevărat conștiincioasă în purtarea crucii și în urmarea lui Cristos, aceasta înseamnă, probabil, credea ea, că trebuie să renunțe la slujba ei (deși îi plăcea și își făcea treaba foarte bine). Dar credea că trebuie să renunțe la ea. Și va trebui să renunțe și la prietenii ei. Avea niște prieteni creștini foarte buni și credea că va trebui să renunțe la ei. Apoi, probabil, va trebui să plece undeva, într-o zonă îndepărtată a lumii să trăiască, total nefericită, ca misionară. Ei bine, cunosc o mulțime de misionari care nu sunt chiar atât de nefericiți. Dar era evident că această femeie era pe drumul greșit. Dumnezeu nu ne cheamă să ne luăm crucea și să-L urmăm ca să ne facă nefericiți. Și, în orice caz, asta are, probabil, prea puțin a face cu renunțarea la o slujbă și trecerea la o alta. Pe de altă parte, e posibil, totuși, ca Dumnezeu să îi ceară să facă un astfel de lucru. Această slujbă poate că nu este slujba cu bătaie lungă pe care Dumnezeu o are pentru ea. Acei prieteni poate că nu sunt prietenii cu care Dumnezeu ar vrea ca ea să rămână tot restul vieții ei. Dumnezeu poate foarte bine să o direcționeze pe un alt drum. Ceea ce contează este atitudinea inimii și supunerea ei față de călăuzirea lui Cristos, care, dacă există, atunci nu ne face viețile o călătorie în nefericire ci, dimpotrivă, o mare aventură.
Nu veți trăi prea mult timp cu Dumnezeu în viața creștină fără să descoperiți că Dumnezeu este un Dumnezeu al surprizelor. Trebuie să fie evident pentru noi prin simpla observare a universului. Universul este plin de surprize. Ești dintr-o dată surprins de frumusețea ce nu ai mai văzut-o până acum. Copleșit de frumusețe. Și aceasta înseamnă că, dacă Dumnezeu este autorul universului și El l-a creat ca pe un loc interesant și surprinzător, ar trebui să privim această viață de ucenicie, această urmare a lui Isus, chiar dacă e descrisă în cei mai duri termeni, în termenii lepădării de sine și a purtării crucii, ca fiind de fapt o măreață aventură. Cu siguranță o aventură mult mai măreață decât ceea ce înseamnă o viață nefericită.
Dar acum, întrebăm noi, la ce fel de aventură să ne așteptăm? Și cine urmează să fie responsabil de această aventură? Imediat ce îți pui această întrebare înțelegi că această aventură este una planificată de Însuși Isus Cristos. Asta înseamnă că dacă este să fim parte a aventurii Sale, atunci trebuie să-L ascultăm. Acum, în Luca 6:46, Isus nu vorbea despre aventură când a rostit cuvintele referitoare la ceea ce reprezintă începutul pentru noi: "De ce-Mi ziceți: ,Doamne, Doamne!' și nu faceți ce spun Eu?" El se gândea, în primul rând, la această problemă a oamenilor care pretindeau că Îl urmează când, de fapt, ei nici nu Îl ascultau. El a întâmpinat această problemă pe vremea Lui, problemă care a existat în toate timpurile istoriei biblice, când oamenii vin și spun, "o da, da, sunt un urmaș al lui Dumnezeu; o da, da, sunt un credincios; o da, da, sunt un fiu al lui Israel, un copil al legământului; sunt un bun presbiterian, sunt un bun baptist; eu fac toate acele lucruri", și totuși să nu urmeze ceea ce spune Isus. Iar Isus, cu acel fel de precizie uimitoare prin care a putut să-și pună degetul exact pe rana vieții atâtor oameni și față de care o face, spunând simplu, "De ce-Mi ziceți, Doamne, Doamne!" și nu faceți ce spun Eu? Dacă nu faceți ce vă spun, nu mă mai numiți Domn căci nu sunt Domnul vostru. Domn înseamnă stăpân. Nu veniți la Mine și ziceți, ,O Isuse, Tu ești stăpânul meu' dacă nu Mă ascultați. Dacă nu Mă ascultați, nu Mă mai numiți stăpân. Mergeți pe calea voastră. Slujiți-l pe cel rău. Slujiți-vă vouă înșivă. Dacă veniți la Mine și spuneți "Doamne, Doamne", dacă veniți la Mine și spuneți, "Tu ești stăpânul meu, Isuse", atunci trebuie să ascultați."

Acum, la acest punct, vreau să pun întrebarea crucială. Cei mai mulți vor fi de acord la acest punct, dacă într-adevăr Îl urmăm pe Cristos, noi trebuie să ascultăm ceea ce ne spune El. Și dacă El este stăpânul nostru, atunci noi trebuie să-L urmăm, iar asta are de a face cu ceva specific. Nu poate fi vorba doar de o liberă îndeletnicire. Întrebarea se remarcă pe căi practice, "Cum ne conduce Domnul Isus Cristos, Domnul și Stăpânul nostru?" Noi spunem că dorim să-L ascultăm, dar cum anume știm ceea ce dorește El să facem? El este Domnul nostru, dar cum știm în ce domenii dorește El să-și exercite autoritatea, o domnie specifică, întorcându-ne de la un anumit lucru și direcționându-ne pe un nou drum?

Cu câțiva ani în urmă eram în California. Era momentul alegerilor, chiar după prima zi de joi a lunii noiembrie 1980, și americanii tocmai fuseseră la centrele de vot și l-au ales pe Ronald Reagan ca președinte în locul lui Jimmy Carter. Atunci am auzit următoarea emisiune la radio. Se chema "Ați avut vreodată o experiență spirituală?" Niciodată înainte nu mai auzisem o astfel de emisiune. În California auzi absolut orice. Așadar, tocmai, se difuza emisiunea "Ați avut vreodată o experiență spirituală?" S-a făcut anunț să participăm la emisiune în direct. Oamenii au dat telefoane spunându-și experiențele lor spirituale. În timp ce ascultam (mergând cu mașina) am auzit două persoane telefonând. Una dintre ele nu s-a referit deloc la ziua alegerilor. Să vă spun cum a fost. Era o tânără. Ea simțise un imbold lăuntric și a crezut că trebuie să-și părăsească casa. Așa a și făcut. A făcut autostopul de-a lungul drumului pe coasta oceanului. Când ajunsese cam pe la jumătatea drumului între San Francisco și Los Angeles, a simțit imboldul că acesta era locul. Așa că s-a dat jos din mașină și a luat-o pe deal în jos spre ocean. Câteva zile a stat într-o peșteră și a trebuit să înoate printre stânci și buruieni. Apoi un animal a trecut pe lângă ea luând-o într-o anumită direcție. A considerat aceasta ca un semn că era timpul să plece, așa că a urcat înapoi dealul și a făcut autostopul înapoi spre casă. Aceasta a fost experiența ei spirituală.
Apoi a intrat pe fir cealaltă femeie. A început prin a spune: "Eu sunt o democrată." Apoi a continuat: "Am fost la centrul de votare. Și fiindcă sunt o democrată evident că trebuia să-l votez pe Jimmy Carter." Dar apoi a spus: "O putere ciudată m-a copleșit și din anumite motive l-am votat pe Ronald Reagan." Nu s-a pronunțat dacă credea că a fost o experiență demonică sau dacă a fost călăuzită de Dumnezeu. Eu cred că, din moment ce era o democrată, a crezut că a fost o experiență demonică. Dar, în orice caz, așa s-a întâmplat. Aceasta a fost experiența ei.
Acum întrebarea pe care o pun este următoarea: "Este acesta modul în care ne conduce Isus Cristos?" Ne conduce El prin sugestii neînsemnate? Ne conduce prin dorințe interioare puternice? Ne conduce El prin niște idei ciudate? La orice nu te-ai mai gândit până acum, și dacă este destul de bizar, trebuie să fie de la Dumnezeu? Știți foarte bine, unii oameni acționează în felul acesta. Sau ne conduce El în cu totul alt mod? Acum, reformatorii s-au confruntat cu această problemă. Știți, în zilele lor, conduceau Biserica într-un mod foarte diferit, contrar cu ceea ce ajunsese să stipuleze tradiția Bisericii din Evul Mediu. Ca lideri religioși și conducând ca oameni evlavioși, aveau nevoie de o temelie pentru ceea ce făceau. Așa că au lucrat la aceasta foarte atenți. Reformatorii au spus-o, și pe bună dreptate, că Dumnezeu conduce în două moduri. Iar cele două moduri merg întotdeauna împreună. Dumnezeu conduce, înainte de toate, prin Cuvântul Său, care este Biblia, și în al doilea rând ne conduce prin Duhul Sfânt, care ne interpretează Scriptura pe înțelesul nostru. Niciodată nu suntem conduși de Dumnezeu printr-una fără cealaltă. Reformatorii erau foarte conștienți de cuvintele Scripturii care aveau tangență cu Duhul Sfânt. În special în Noul Testament și mai ales în cuvântările lui Cristos. "Vântul suflă încotro vrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge..." (Ioan 3:8). Tot așa este și cu Duhul Sfânt. El este o putere pe care nu o poți vedea. Merge în direcția pe care nu o poți anticipa. Duhul Sfânt lucrează în modul acesta. Sau "Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, și vă va descoperi lucrurile viitoare." (Ioan 16:13) Reformatorii au fost conștienți de aceste texte. Și au devenit oameni călăuziți de Duhul. Mai mult chiar, în același timp, au fost conștienți de multe alte pasaje din Scriptură în care se afirmă că Dumnezeu vorbește prin Cuvântul Său căci acesta este adevăratul standard. Noi învățăm despre Dumnezeu și mergem cu El prin strângerea Cuvântului Său în inima noastră. Așa au spus ei, vedeți, dacă luați Cuvântul fără Duh, altfel spus, dacă vă apropiați de el numai într-un mod lumesc, dacă nu sunteți născut din nou, (căci Duhul dă înțelegere spirituală), atunci Biblia este o carte moartă. O, o poți avea în degetul mic. Luther a spus că poți deveni un mare doctor în teologie; poți să predai ceea ce spune Biblia într-un mod academic într-o universitate importantă. Dar, spiritual vorbind, ea este o carte închisă pentru tine. Nu auzi Cuvântul lui Dumnezeu în ea fiindcă Duhul Sfânt nu locuiește în inima ta. Tu nu ai fost adus la viață în aceste lucruri. Dar, pe de altă parte, au spus că dacă găsind afirmații absolute, finale crezi că urmezi anumite călăuziri de la Duhul Sfânt fără a fi ancorat în adevărurile obiective ale Cuvântului lui Dumnezeu, atunci tu te lași indus într-un fel de imprudență ca aceea pe care am auzit-o în emisiunea "Ați avut o experiență spirituală." Înțelegeți, acum, ce înseamnă când noi suntem serioși în urmarea lui Cristos: dorim să-L ascultăm, atunci trebuie să fim bărbați și femei ai Scripturii. E foarte simplu.

Ne întoarcem, astfel, la Scriptură și spunem, bine dar cum suntem noi ca să o studiem și ce anume trebuie această Carte să realizeze în viețile noastre? Să vă sugerez câteva lucruri.
Înainte de toate, fiecare creștin trebuie să studieze Biblia zilnic. S-a spus în Fapte, în capitolul al 17-lea că și cei din Bereea făceau asta. Ei cercetau Scripturile, zilnic, să vadă dacă ceea ce li s-a spus, chiar și de către apostolul Pavel, era adevărat. Și ei au fost lăudați pentru aceasta. Acum s-ar putea, să fie momente în viață când ați dori să studiați Biblia mai mult. Dacă aveți timp și poate vă aflați într-o situație stresantă, e necesar să faceți acest efort. Și e un lucru bun. S-ar putea ca în anumite circumstanțe, anumite zile, lucrurile să se desfășoare așa încât timpul pe care normal l-ați petrece studiind Biblia, să se scurgă pe nesimțite. Nu ar trebui să se întâmple prea des, dar uneori așa se întâmplă. Se mai poate întâmpla. Dar ca o regulă generală în viața de creștin, Biblia ar trebui studiată ca o preocupare zilnică. La fel ca, în fiecare zi, când ai perioade normale de somn, te speli pe dinți sau mănânci și toate celelalte aspecte zilnice. Vorbind de mesele normale, e o paralelă bună. Bineînțeles, că sunt momente, când, dintr-un motiv sau altul, s-ar putea să nu fiți chiar așa de regulat în ce privesc mesele de prânz cum v-ați dori. Se poate să omiteți masa de prânz fiindcă ceva se întâmplă în acel moment. Nu poți pur și simplu să renunți la ce faci doar ca să mănânci. Asta se poate întâmpla odată la un anumit interval de timp, dar, în general vorbind, nu ați vrea să fie așa. Ați vrea o viață ordonată și constantă. Și la fel ar trebui să fie cu studiul Bibliei. Ce se întâmplă dacă nu faceți asta? Dacă nu studiați Biblia zilnic? Ei bine, deveniți neglijent în lucrurile spirituale. Dacă omiteți o zi, e ușor să omiteți două zile sau trei zile. Poate trece o săptămână. Știți, foarte curând, nu veți mai fi condus de Cuvântul lui Dumnezeu și, deci, nici de vocea lui Cristos, ci de cultură fiindcă asta este ceea ce auzi tot timpul. Asta citești în ziare și auzi la televizor. Comentariile ce le auzi la serviciu și așa mai departe. Și asta vă formează mintea. Așa că, dacă aveți de gând să luați asta în calcul, trebuie să citiți zilnic Biblia. Probabil vă întrebați: bine dar când ar trebui să-mi fac timp pentru Biblie? Presupun că oamenii sunt diferiți. Unii sunt oameni eficienți dimineața. Alții sunt oameni eficienți noaptea. Unii oameni studiază mai bine seara. Alții o fac mai bine dimineața. Noaptea, în general, nu e cel mai bun timp deoarece suntem obosiți. Mai bine să o faci când ești proaspăt. Unii oameni se trezesc devreme. Dar oricum ar fi, ar trebui să fie regulat. Ăsta este primul lucru. Așa auzim vocea lui Cristos, zilnic, în timp ce ne facem lucrul.

În al doilea rând, ar trebui să studiem Biblia în mod organizat, constant. Asta înseamnă că nu vom face Biblia să spună ceea ce ne place să facem ca și când nu am avea-o. Asta ar însemna un fel de impresii sau noțiuni care n-au de a face cu ea. Tu nu citești Biblia, de fapt, atunci când mergi spre acel fel de experiențe spirituale dubioase. Dar citind Biblia, poți, cumva, să ajungi să faci chiar și asta. Știți, alegând de ici și de colo, asta și aia și așa mai departe, nu ne gândim la acest aspect. Ar trebui să studiați în mod constant ca să învingeți această tendință.
Să vă spun ce fac eu. Atunci când citesc o nouă carte din Biblie, când intenționez s-o predau sau când vreau să o studiez individual, primul lucru pe care îl fac este să o citesc de mai multe ori. Deseori sunt familiarizat cu ea. Dacă nu ești familiarizat cu ea, trebuie, totuși, să o citești de mai multe ori până când o cunoști și îți faci o idee despre ceea ce este acolo. Apoi al doilea lucru pe care trebuie să îl faci este să o diseci pe mai multe secțiuni. Similar cu modul în care se fac diviziunile pe capitole, dar disecarea ta nu trebuie neapărat să corespundă capitolelor cărții. Îmi place să disec, însă nu atât de mult pe capitole cât pe paragrafe sau secțiuni care au de a face cu aceeași temă. Poate fi o secțiune cu câteva versete sau dacă este o secțiune narativă, poate fi mai lungă. Dar așa începi să înțelegi Cuvântul lui Dumnezeu într-un ansamblu de părți mai mici. Și apoi după ce ai făcut asta, începi să diseci părțile secțiunii în termenii unei afirmații. Ce spune? Este o secțiune tematică? Este o dezvoltare a ceea ce se spune acolo? Există o aplicație? Cui îi este adresat? Și așa mai departe. Începi să faci asta în felul acesta. Și când termini, începi să diseci termenii afirmațiilor în cuvintele folosite și, în unele, cazuri dorești să studiezi cuvintele separate. Știți că în Biblie, cuvintele sunt extrem de importante. Nu puteți studia (ca să dăm un exemplu) cartea Romani fără a analiza atent înțelesul cuvintelor pe care le găsești acolo. Cum ai putea înțelege cartea Romani fără a cunoaște modul în care Biblia folosește cuvântul "dreptate"? Este prezentat acolo în capitolul al treilea. Este o idee-cheie în capitolul zece. În ansamblu, termenul este găsit de 35 ori în cartea Romani. Așa că trebuie să înțelegi. Și apoi, acest pas fiind făcut, mergi din ce în ce mai departe și începi să înțelegi în ansamblu felul cum se potrivesc lucrurile. Așa am spus, trebuie să doriți să studiați Biblia sistematic.

Un al treilea lucru. Studiați Biblia în mod comprehensiv, complet. Știți, sunt unii oameni, cărora le plac, doar, spusele lui Isus. E bine. Este greu să te înșeli în privința spuselor lui Isus. Ei bine, alți oameni, iubesc spusele preaiubitului Pavel. Lor le place să citească ceea ce spune Pavel. Alți oameni citesc doar Psalmii. Și asta e bine. E mai bine să facă asta decât să nu citească deloc. Dar știți, Dumnezeu a dat întreaga Biblie.
Eram cu cineva în această ultimă săptămână, care mi-a spus, că, atunci, când va ajunge în cer și se va întâlni cu Obadia, sigur va dori să afle ce a spus Obadia. Nu va spune: " O, Obadia, numele acesta îmi sună cunoscut. Nu ești menționat, undeva, în Biblie?" El vrea să știe ce a avut de spus Obadia în această carte. Și când Dumnezeu ne-a dat cartea Obadia, la fel ca toate celelalte cărți ce le avem, Dumnezeu a dat-o cu un motiv. Astfel, cântărirea modului de studiu sistematic atent pe marginea unei anumite secțiuni a Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să fie o încercare de a-l înțelege în ansamblu ca parte a studiului nostru. Astfel până la sfârșit, pe lângă studiul nostru, trebuie să avem o citire progresivă a Cuvântului pentru a deveni familiar cu ceea ce găsim acolo.

Un al patrulea lucru. Ar trebui să studiem Biblia cu devoțiune și respect. Acest aspect este important fiindcă ceea ce înțelegem când spunem asta, este că Biblia nu este ca alte cărți. Poți studia un manual în colegiu în orice domeniu, cu dedicare. Îl poți avea în degetul mic. Contează doar modul în care trebuie să-l studiezi. Doar citești, vezi de ce anume ai nevoie și asimilezi cunoștința. Și e bine. Acesta este scopul cărții. Dar nu acesta este și scopul Bibliei. Știți, noi studiem Biblia, nu pentru a deveni înțelepți, chiar dacă este înțelepciune în Biblie. Noi studiem Biblia pentru a-L întâlni pe Dumnezeu, Autorul ei, pentru a auzi vocea lui Cristos și pentru a învăța ce înseamnă a fi sfânt și a trăi într-un mod care-L mulțumește pe Dumnezeu. Și asta este cu totul altceva.
Citim astfel Cuvântul și spunem lui Dumnezeu: "ce vrei să-mi spui?" Trebuie să facem aceasta pe măsură ce studiem. De aceea studiul biblic ar trebui să fie scăldat în rugăciuni. Când stai și studiezi Biblia ta, vei găsi că Dumnezeu o va binecuvânta în inima ta într-un mod minunat dacă, înainte de toate, începi astfel: îți spui în mintea ta, "acum intenționez să studiez cuvântul lui Dumnezeu. E un lucru prețios. Nu e precum manualul meu de algebră. Nu e ca manualul meu de chimie. Aceasta este cartea dată de Dumnezeu. Diferă de toate celelalte cărți. Aici mă întâlnesc cu Stăpânul meu, Isus Cristos, Salvatorul meu." Și trebuie să-mi aduc inima în liniște înaintea Lui. Atunci când încep trebuie să-mi pun întrebarea, "acum când găsesc aici ceva care îmi vorbește, vreau, eu, să fac ceea ce îmi spune? Vreau eu să ascult?" Trebuie să-ți spui, "dacă sunt un urmaș al lui Cristos, trebuie să vreau." Asta înseamnă a fi urmașul Său. Și apoi te întorci spre Dumnezeu și spui, "acum Dumnezeule, încep să citesc Cartea Ta. Și nu știu ce voi găsi aici. Dar Tu știi, căci, Tu m-ai direcționat. Citesc acest pasaj și Tu știi ce e aici. Tu știi modul în care intenționezi să-l aplici inimii mele. Dă-mi ochi ca să văd, o minte să înțeleg și o inimă să răspund. Și voință ca să ascult. Și învață-mă ceea ce am nevoie să știu ca să-mi pot trăi ziua într-un mod care să-Ți placă în aspecte concrete."
Și apoi o citești și o studiezi cu această idee în minte. Vei găsi, dacă o abordezi în acest fel, că Dumnezeu îți va vorbi. Dumnezeu este cu mult mai nerăbdător să-ți vorbească decât ești tu ca să-L auzi. Și asculți... iar El îți spune, "acolo, e pentru tine, acest verset. Acesta este modul în care Eu vreau să trăiești. Asta este ceea ce nu faci. Iată unde vreau să te schimbi." Și când Dumnezeu vorbește, trebuie să spui "da, Doamne." Rugăciunea ta, înainte de a începe, ar trebui să fie aceea a lui Eli când a zis tânărului Samuel ce să spună. "Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă." Atunci când vorbește Dumnezeu, tu trebuie să spui, "da, Doamne, așa am să fac." Trebuie s-o spui dacă Isus Cristos este cu adevărat Domnul tău.
Aceasta mă aduce la ultimul meu punct. De fapt, îl anticipează.

Noi trebuie să studiem Biblia zilnic, în mod sistematic, comprehensiv, cu devotament. Trebuie să o studiem în rugăciune. Deoarece noi îi răspundem lui Dumnezeu. Noi suntem în comuniune cu Dumnezeu. În scriptură suntem în comuniune cu Isus Cristos. Acum, cineva va spune, tu ai început acest studiu special despre ascultare vorbind de aventură. Și ați scos în evidență că în această aventură măreață, care este urmarea lui Cristos ca stăpân al nostru, trebuie să te îmbraci cu ascultare. Și-L urmez. Dar când încep să mă gândesc la ascultare, încep să mă gândesc la Isus care ne vorbește prin Cuvânt, și când încep să mă gândesc la studiul sistematic asupra Cuvântului lui Dumnezeu, făcând asta, zilnic, în mod comprehensiv, cu devotament și în rugăciune, toate acestea par ca și cum ar trebui să o iau ca o imensă povară. Și, parcă, mi-e frică dacă fac asta, căci tot ce găsesc nu este o aventură, ci o constrângere, ceva care să-mi scurteze viața.
Ei bine, unii oameni fac acest fel de observație. După mine, oamenii care spun asta sunt, în general, oameni care nu citesc Biblia și nu-L urmează, cu adevărat, pe Cristos. Ei folosesc aceasta ca un raționament pentru a nu citi Biblia și a nu-L urma pe Cristos căci, spun ei, dacă-L urmez, așa se va întâmpla. Eu nu aud să spună una ca asta creștinii care Îl urmează pe Cristos. Găsesc însă, că oamenii care o iau în serios vorbesc despre bucuria și libertatea ce o descoperă în slujba lui Cristos.
Ești obosit de păcatul tău? Ești obosit de povara neascultării tale? Vino la Cristos. Ascultă-L pe Cristos. El promite libertate și bucurie în slujba Sa acum și mult mai mult în veșnicie.

Tradus de Adrian Daniel Ilaș


Cuprins | Umblarea Creștinului