Domnul meu drag, Tu ştii că nu tânjesc după nimic mai mult decât după Tine, după sfinţire, după unirea cu voia Ta. Tu mi-ai dat aceste dorinţe, şi numai Tu îmi poţi da lucrul dorit. Sufletul meu tânjeşte după comuniunea cu Tine, după mortificarea stricăciunii lăuntrice, în special a mândriei spirituale. Cât de preţios este să am o simţire tandră şi o înţelegere clară a misterului evlaviei, a adevăratei sfinţenii! Ce binecuvântare este să fiu ca Tine, atât cât îi este cu putinţă unei făpturi să fie ca şi Creatorul ei! Doamne, fă-mă să fiu mai asemenea Ţie; măreşte-mi sufletul să poată cuprinde plinătatea sfinţeniei Tale; fă-mă să trăiesc mai mult pentru Tine. Ajută-mă să fiu mai puţin mulţumit cu exerciţiile mele spirituale, iar atunci când mă simt împăcat după comuniunile dulci, învaţă-mă că este mult prea puţin ceea ce cunosc şi fac. Domnul meu binecuvântat, lasă-mă să urc lângă Tine, să Te iubesc, să Te doresc, să insist, să lupt cu Tine, să tânjesc după eliberarea din trupul păcatului, pentru că inima mea rătăceşte şi e lipsită de viaţă, iar sufletul meu jeleşte la gândul că ar putea vreodată să-L piardă din vedere pe Preaiubitul lui. Învăluieşte-mă în dragostea divină şi fă-mă să Te doresc încontinuu, întotdeauna smerit şi supus voii Tale, cu ochii îndreptaţi spre Tine, ca să fiu mai pregătit pentru fapte şi suferinţă.
Tradus de Florin Vidu