Înapoi
Acasă
Biblia

Consacrare și închinare


Dumnezeul meu, mă simt ca în cer atunci când Îți sunt pe plac și sunt ceea ce vrei Tu să fiu. O, de aș fi sfânt ca Tine, curat ca și Hristos, desăvârșit ca Duhul Tău! Acestea, simt eu, sunt cele mai bune porunci din Cartea Ta, iar eu să le încalc? Oare trebuie să le încalc? Sunt oare obligat să fac acest lucru câtă vreme trăiesc aici?
Vai, vai mie, păcătosul, pentru că întristez acest Dumnezeu binecuvântat, care e infinit în bunătate și har! O, de m-ar pedepsi pentru păcatele mele, inima nu mi-ar fi atât de rănită atunci când Îl întristez; însă, deși păcătuiesc încontinuu, El încontinuu își reînnoiește bunătatea față de mine.
Uneori simt că aș putea suporta orice suferință, însă cum să dezonorez acest Dumnezeu glorios? Ce să fac ca să slăvesc și să mă închin înaintea acestei Ființe Supreme? O, de mi-aș putea consacra sufletul și trupul în serviciul Lui, fără reținere, pentru totdeauna! O, de m-aș putea dedica Lui, ca să nu mai încerc vreodată să fiu al meu! Să nu mai am vreodată dorințe și sentimente care nu sunt în totalitate după voia și dragostea Lui! Dar, vai, nu pot trăi fără să păcătuiesc.
O, fie ca îngerii să-L slăvească necontenit și, de ar fi posibil, să se prosterne și mai mult înaintea Regelui cerurilor! Îmi doresc mult să iau și eu parte la această laudă neîntreruptă; însă, după ce voi face tot ce voi putea înaintea veșniciei, tot nu voi fi în stare să-I aduc mai mult de o mică părticică din omagiul pe care îl merită un Dumnezeu atât de glorios. Dăruiește-mi o inimă plină de dragoste divină, cerească.

Tradus de Florin Vidu


Cuprins | Umblarea Creștinului