Tată ceresc, dacă vreodată trebuie să trec prin nevoi, să nu am ce îmbrăca, să fiu sărac, fă-mi inima să-Ţi preţuiască dragostea, să o cunoască, să fie constrânsă de ea, chiar de mi-ar fi refuzate toate binecuvântările. În îndurarea Ta, Tu laşi nevoile să vină peste mine şi să mă încerce, pentru că prin aceste încercări eu îmi văd păcatele şi doresc separarea de ele. Fă-mă să accept bucuros sărăcia, întristările, ispitele, dacă prin ele pot simţi că păcatul e cel mai mare rău şi pot fi eliberat de el cu recunoştinţă faţă de Tine, înţelegând că aceasta e cea mai mare mărturie a dragostei Tale.
Când Fiul Tău, Isus, a venit în sufletul meu în locul păcatului, El mi-a devenit mai drag decât mi-era păcatul; domnia Lui binevoitoare a înlocuit tirania păcatului. Învaţă-mă să cred că, dacă vreau să înving vreun păcat, nu trebuie doar să lupt împotriva lui ci trebuie să-L invit pe Hristos să vină în locul lui, iar El trebuie să însemne pentru mine mai mult decât a însemnat pofta păcătoasă; eu trebuie să doresc ca dulceaţa Lui, puterea şi viaţa Lui să locuiască acolo. Astfel, trebuie să urmăresc harul Lui împotriva păcatului, însă nu trebuie să cer doar acest har, fără Hristos.
Când mă tem de relele ce vor veni, mângâie-mă arătându-mi că în mine însumi sunt un nenorocit muribund şi condamnat, însă în Hristos sunt împăcat şi trăiesc; în mine însumi nu găsesc încredere şi odihnă, însă în Hristos găsesc satisfacţie şi pace; în mine însumi sunt slab, incapabil să fac vreun bine, însă în Hristos pot face toate lucrurile. Chiar dacă acum am harul Lui în parte, în curând îl voi avea pe deplin, atunci când voi fi pe deplin împăcat cu Tine, Tu îmi vei fi totul, mă vei iubi cu desăvârşire, iar păcatul va fi nimicit. O Doamne, grăbeşte acea zi!
Tradus de Florin Vidu