O Recapitulare a Capitolului 8, din Ev.după Ioan.
Acesta conţine povestea femeii prinse în adulter, a milei nespuse şi a înţelepciunii nemaivăzute a lui Isus (1-11). După aceea, poate având în vedere sfeşnicele din Templu, Isus se declară "Lumina Lumii" (12). Vedem împietrirea inimii fariseilor şi răspunsul lui Isus, prin care îşi arată autoritatea Sa (14-20). Isus oferă o a doua cuvântare, în care îi osândeşte de păcat, îi încurajează să-i fie adevăraţi ucenici prin rămânerea în Cuvântul Lui (30-31). Mulţi cred în El, pentru cuvintele pe care le-a rostit. Însă, doar rămânerea lor în Cuvântul Lui, îi califică ca adevăraţi ucenici şi înseamnă cunoaşterea adevărului. Iar cunoaşterea adevărului, este libertate (31). Ca răspuns la chemarea lui Isus la o adevărată ucenicie, Iudeii se împietresc din nou şi pretind că avantajele naşterii lor din Avraam îi face automat, copiii ai lui Dumnezeu (33-37). Însă Isus le arată falsitatea unei astfel de pretenţii (foarte întâlnită şi în zilele noastre!!), evidenţiind gândurile lor ucigaşe, care îi descalifica din urmaşi ai lui Avraam, în urmaşi ai Primului Ucigaş, ai Satanei. O veste şocantă, pe care mulţi aşa numiţi creştini, ar trebui să o primească! Originea lor naturală, vine într-adevăr de la Avraam, însă originea lor spirituală, Isus spune că vine de la Diavolul (34-47). Spre ruşinea lor, ei îl hulesc pe Hristos, dovedind răutatea inimilor lor, la care Isus răspunde cu o afirmaţie directă a Dumnezeirii Sale (48-58). Atunci, ei încearcă să-l omoare cu pietre. O tentativă de împlinire a gândurilor lor ucigaşe de "credincioşi autentici"!(59)
- He (John) is thought to have been the only apostle who died a natural death, and to have lived upwards of 100 years. Some say, having completed 100 years, he died the day following. This Gospel is supposed by learned men to have been written about A.D. 68 or 70; by others, A.D. 86; and, by others, A.D. 97; but the most probable opinion is that it was written at Ephesus about the year 86.
- "Evanghelia Dumnezeirii lui Isus Hristos"!
În răspunsul Iudeilor, îi vedem lăudându-se cu DESCENDENŢA LOR NATURALĂ DIN AVRAAM - care a fost nu doar "părintele fizic al iudeilor", dar mai ales "părintele spiritual al tuturor credincioşilor" - ca şi cum această înrudire a lor de trup presupune şi acoperirea tuturor defectelor şi lipsurilor lor spirituale, chiar să suplinească lipsa unei relaţii personale a fiecăruia cu "Dumnezeul lui Avraam" - "Tatăl nostru", I-au răspuns ei, "este Avraam". Această pretenţie se observă şi la alte popoare, care deşi se fac pe alte baze, reprezintă acelaşi fel de pretenţie falsă de apartenenţă la Dumnezeu. Exemple? ... "Noi suntem "biserica apostolică - penticostală", "catolică - Petru", "ortodoxă - Andrei", etc.
O RELAŢIE SPECIALĂ?
Ei merg chiar mai departe afirmând că, "avem un singur Tată: pe Dumnezeu". Astfel ei pretind că sunt copiii lui Dumnezeu şi că au o relaţie specială cu El, făcând parte din familia Lui, doar pentru că descendenţa lor trupească se poate identifica de la Avraam. Dar, aceşti Iudeii au uitat că o relaţie/legătură trupească cu Avraam nu însemna nimic şi nu le era de nici un folos, dacă nu împărtăşeau şi credinţa lui Avraam.
Iudeii se credeau în siguranţă şi având asigurată binecuvântarea lui Dumnezeu, doar fiindcă se trăgeau din Avraam.
Dar ceea ce ei caută să facă acum este EXACT OPUSUL a ceea ce Avraam ar fi făcut! Când la el a venit un "trimis" al lui Dumnezeu, el l-a primit (Gen.18:1-8), dar aceşti Iudei căutau să-l omoare pe "trimisul" lui Dumnezeu. Asta este o foarte mare diferenţă!
Cum îndrăzneau să-şi spună urmaşi ai lui Avraam când faptele lor erau atât de diferite de ale lui?
CUVINTELE LUI ISUS ALUNGĂ/ÎNLĂTURĂ ACEASTĂ AMĂGIRE.
Le zdruncină definitiv această iluzie pe care şi-au format-o. Este acelaşi argument pe care l-a folosit şi Pavel. Şi anume, că sângele şi carnea nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, ci doar duhul înnoit al omului. Nu carnea şi sângele îl făcea pe un om urmaş al lui Avraam ci calitatea lui morală şi loialitatea lui spirituală faţă de Dumnezeu.
J.C.Ryle - adaptat: "Să fie clar, odată pentru totdeauna, că legătura pe care o avem cu o biserică bună, cu strămoşii noştri credincioşi, nu reprezintă nicidecum dovada mântuirii noastre prezente. Nouă ne trebuie mai mult decât nişte legături tradiţionale cu Creştinismul. Nouă ne trebuie o legătură personală cu Hristos şi să fim altoiţi la El prin credinţă. Trebuie să cunoaştem personal şi pe viu legătura cu Duhul Sfânt şi lucrarea Sa, în inimile noastre. "Apartenenţa" şi calitatea de "membru" sunt noţiuni rafinate şi cauze vrednice de dispute partinice. Dar ele nu ne vor scăpa sufletul de "mânia viitoare", şi nu ne vor inspira îndrăzneală în ziua judecăţii".
Faptele lor i-au demascat, i-au deconspirat: nu sunt ai lui Dumnezeu! Sunt ai diavolului. Faptele lor indică ADEVĂRATA LOR APARTENENŢĂ : ei aparţin, nu lui Dumnezeu şi Împărăţiei Sale, ci diavolului şi împărăţiei întunericului!
Ioan 8:45-59
45. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. 46. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? 47. Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu". 48. Iudeii I-au răspuns: "Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?" 49. "N-am drac", le-a răspuns Isus; ci cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi. 50. Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă. 51. Adevărat, adevărat vă spun, că dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea". 52. "Acum", I-au zis Iudeii, "vedem bine că ai drac"; Avraam a murit, prooroci de asemenea au murit, şi Tu zici: "Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea". 53. Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât proorocii, care de asemenea au murit? Cine Te crezi Tu că eşti?" 54. Isus a răspuns: "Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea, nu este nimic; Tatăl Meu mă slăveşte, El despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru; 55. şi totuşi nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-l cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc cuvântul Lui. 56. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat". 57. "N-ai nici cincizeci de ani", I-au zis Iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!" 58. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu". 59. La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.
Trebuie să recunoaştem aici LIMBAJUL DEFĂIMĂTOR cu care aceşti oameni religioşi I se adresează Domnului Isus. Epitetele insultătoare şi expresiile violente sunt armele favorite ale diavolului. - "Noi nu suntem copii născuţi din curvie" (41) - "Iudeii I-au răspuns: "Nu zicem noi bine că eşti Samaritean, şi că ai drac?" (48) - şi din nou, vers.52, "Acum", I-au zis Iudeii, "vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: "Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea." Însă, insultele şi limbajul violent sunt primele semne ale unei cauze pierdute! Reduşi la tăcere de argumentele şi autoritatea Domnului, Iudeii, apelează la abuzul personal. Ca şi în politica românească! Atac, la persoană.
Când îşi pierde alte mijloace angajate împotriva Hristosului şi urmaşilor Săi, Satana îşi îndeamnă lucrătorii să lovească cu vorbe, să înţepe cu limba şi să apeleze la josnicii. Domnul ne-a prevenit mai dinainte că şi noi vom resimţi asupra noastră, ura lumii. Formele în care ea se manifestă sunt diverse, de aceea, nimic nu ar trebui să ne surprindă. Apost. Iacov ne aminteşte: Iacov 1:2 "Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări..."
Când apar în ziare articole defăimătoare, se afirmă lucruri neadevărate despre noi, să le privim ca o mare bucurie şi un mare privilegiu, căci aşa I-au făcut şi lui Isus.
EXEMPLU: Vasile, a fost declarat în bisericile din Cluj, "persoană non-grata"! Indezirabil, nedorit! Nu este oare un privilegiu, pentru Vasile că i-au acordat acelaşi statut pe care i l-au acordat şi lui Isus?
Numeroase şi incredibile sunt rapoartele false care au circulat şi care continuă să se răspândească despre creştini, şi în zilele noastre! EXEMPLE? Pe cine a învinuit Nero de incendierea Romei? Pe creştini! Martorii, deşi nu sunt creştini, au fost acuzaţi că sacrifică copii!!
Faptul că noi ne identificăm cu Hristos, şi nu cu o organizaţie care să-i etaleze şi uzeze Numele îi indignează pe mulţi!
Nu reprezentăm un pericol Împărăţiei Întunericului, atâta vreme cât îi practicăm liber, obiceiurile! De îndată ce intrăm în "oastea Domnului", începe războiul!
Ce este de asemenea foarte interesant cu privire la minciunile spuse despre creştini, este nu faptul că acestea se spun ci, faptul că acestea se cred. Oamenii, par să primească cu mai mare uşurinţă orice inepţie afirmată despre cineva, decât să dorească să ştie adevărul despre aceea persoană!
Într-adevăr, trebuie să fim întrebaţi ca şi Petru, dacă vom putea bea paharul pe care l-a băut El?
Mt 20:22-23 "Drept răspuns Isus a zis: "Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu, şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?" "Putem", I-au zis ei. Şi El le-a răspuns: "Este adevărat că veţi bea paharul Meu, şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu: dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru cari a fost pregătită de Tatăl Meu."
1Petru 2:23 "Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător"
Însă ştiind cine este şi de unde venea, Isus le aruncă "mănuşa" Iudeilor! "Cine Mă poate acuza de păcat?" (v.46)
AFIRMAŢIILE ŞOCANTE ALE LUI ISUS
A PĂZI CUVÂNTUL LUI, ADUCE VIAŢA VEŞNICĂ: v.53-51
ISUS, ÎL CUNOAŞTE "BINE" PE TATĂL: CUNOAŞTEREA
PERFECTĂ A TATĂLUI DE CĂTRE ISUS: v.52-55
PRE-EXISTENŢA LUI ISUS: v.56-59
51-53 "Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea. "Acum", I-au zis Iudeii, "vedem bine că ai drac; Avraam a murit, proorocii de asemenea au murit, şi tu zici: ,Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea". Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât proorocii, cari de asemenea au murit? Cine te crezi Tu că eşti?"
ISUS FACE O AFIRMAŢIE MAI ŞOCANTĂ DECÂT ALTA! Aici (v.51), El spune că, "Dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea". Această afirmaţie îi scandalizează şi mai mult pe Iudei. Dar, Isus nu a spus încă totul.
Cine este Isus să se pună mai presus de toţi profeţii lor şi să pretindă că, deşi aceia au păzit cuvântul lui Dumnezeu, totuşi au murit. Iar acum, Isus spune că cine păzeşte cuvântul Lui nu va gusta moartea deloc! Cine se crede, El?
Modul literar în care ei au interpretat cuvintele Lui le-a ascuns adevărata semnificaţie a celor spuse de Isus. Nu de viaţa fizică, sau de moartea fizică, le vorbea El, ci a vrut să spună că pentru cel ce-l primeşte moartea şi-a pierdut finalitatea. Omul acela a început o relaţie cu Dumnezeu, pe care nici timpul, nici moartea nu o poate întrerupe. Acesta trece nu de la viaţă la moarte, ci de la viaţă la viaţă, moartea fiind doar introducerea acestuia în prezenţa lui Dumnezeu. (Barclay) Şi nu doar atât, dar acesta nu va vedea "moartea a doua" (Apoc.20:14-15; 21:8)
Atunci Isus, face nişte afirmaţii care pot fi considerate însăşi baza vieţii Sale:
2. El spune că posedă o cunoaştere unică a lui Dumnezeu:
(ISUS, ÎL CUNOAŞTE "BINE" PE TATĂL: CUNOAŞTEREA PERFECTĂ A TATĂLUI DE CĂTRE ISUS: v.52-55)
V.54 "Isus a răspuns: "Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru; 55 şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui".
Astfel, El spune că-l cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum nimeni nu l-a cunoscut sau îl va cunoaşte vreodată. A nu spune acest lucru ar fi o minciună din partea lui Isus, fiindcă "El a ieşit şi vine de la Dumnezeu: n-a venit de la El însuşi, ci El L-a trimis" (8:42). De aceea, Isus este numit pe drept cuvânt "Mediatorul", pentru că doar prin El şi noi ajungem să-l cunoaştem cu adevărat pe Dumnezeu.
3. El spune că "este" (nu, "a fost"!), mai dinainte de Avraam. Isus spune că, "El este"?!
(PREXISTENŢA LUI ISUS)
8:56-58 "Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat." "N-ai nici cincizeci ce ani" , I-au zis Iudeii, "şi ai văzut pe Avraam!" Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu."
Isus merge mai departe afirmând nu doar că-l cunoaşte cel mai bine pe Dumnezeu dar şi că El "este" mai de dinainte de Avraam. Pentru a înţelege magnitudinea unei astfel de afirmaţii, este nevoie să înţelegem ce credeau Iudeii despre Avraam...
Pentru iudei, Avraam era considerat omul cel mai apropiat de Dumnezeu, omul care a avut o relaţie deosebită cu El, şi căruia Dumnezeu I-a făcut promisiuni nemaipomenite.
Cum "a văzut Avraam ziua Lui"? Ce înseamnă asta? Nu înseamnă că a prevăzut venirea Mesiei?
SAU, POATE L-A VĂZUT ÎN MELHISEDEC? V.56. "A văzut ziua Lui" Cum? Prin credinţă, putem să mai spunem că Avraam l-a văzut pe Isus, sau ziua Lui, în umbre sau în făgăduinţele pe care Dumnezeu I le-a făcut, cum ar fi că, toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa lui.
Geneza 22:10-18 "Apoi Avraam a întins mâna, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său. Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: "Avraame! Avraame!" "Iată-mă!" a răspuns el. Îngerul a zis: "Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine." Avraam a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbece, încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecele, şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. Avraam a pus locului aceluia numele: "Domnul va purta de grijă. De aceea se zice şi azi: "La muntele unde Domnul va purta de grijă". Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam, şi a zis: "Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea! "
ISUS ESTE ACEEA "SĂMÂNŢĂ", NU ISAAC! De fapt, promisiunea acelei sămânţe privea dincolo de un fiu al său. Acestea sunt indiciile biblice care pot explica cum a putut Avraam să vadă "ziua lui Isus Hristos".
POVESTEA LUI AVRAAM a lăsat o impresie puternică şi profundă iudeilor. Referinţe la ea se găsesc aproape în toate tradiţiile religioase ale popoarelor din Orientul Mijlociu. Dar Biblia, este cea care, în mod, deosebit explică proeminenţa pe care acesta o avea printre Iudei. Ea i-a acordat diferite denumiri pentru care a rămas celebru. Iată câteva care apar în Noul Testament
"PRIETENUL LUI DUMNEZEU" - Iacov 2:23 "Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire", şi el a fost numit "prietenul lui Dumnezeu."
"CREDINCIOSUL AVRAAM" - Galateni 3:9 "Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios"
"TATĂL NOSTRU AL TUTUROR" - Romani 4:16 "De aceea moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă, pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea care este supt Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor"
Pe lângă aceste elemente biblice mai avem nişte CREZURI POPULARE, pe vremea aceea, ale Iudeilor...
Însă în această împrejurare, spunând că "Avraam a săltat de bucurie şi s-a bucurat fiindcă a văzut ziua Lui" (56) şi că El, Isus, "este" de mai dinainte să se nască Avraam".
În felul acesta, Isus şi l-a subordonat pe Avraam, în cunoaşterea lui Dumnezeu. Prin aceste cuvinte Isus spune că L-a precedat în existenţă pe Avraam. Cine este El atunci? Este cineva care a călătorit în trecut, vine din trecut şi cineva pentru care timpul nu-i pune probleme existenţei!
Este foarte important să observăm că Isus nu spune că, "mai înainte ca să se nască Avraam, am fost Eu", ci "mai înainte ca să nască Avraam, Eu sunt", pentru că exprimându-se astfel Isus, nu doar afirmă că, El trăia înainte ca Avraam să se nască, ci că El (deja) "era". Pe când s-a născut Avraam, Isus avea deja "vechime". El exista de mult timp. De fapt, El era veşnic. Isus nu a avut un moment când a luat fiinţă, cum a avut Avraam, ci mai înainte ca Avraam să i-a fiinţă, Isus era etern. (afirmaţia îl indică pe Avraam ca fiind o creatură, iar pe Isus, ca fiind creatorul - Matthew Henry) Nu a fost nici un moment din timp, în care Isus să nu fi existat. Isus şi-a afirmat "pre-existenţa" lui din veşnicii.
CONFIRMARE, DIN PARTEA DUŞMANILOR.Această afirmaţie deosebită este atestată de faptul că iudeii l-au înţeles bine că pretindea că este Dumnezeu, pentru că Ioan ne spune că, "la auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El" (v.59). Duşmanii lui de moarte sunt cei care prin faptele lor ne atestă afirmaţiile lui Isus. Ei l-au înţeles bine (şi au acţionat greşit!): acest om, ce părea doar un om de rând, declara despre sine că este Dumnezeu. L-au înţeles bine, dar nu l-ar crezut! Cât mulţi oameni, fac astăzi acelaşi lucru!
VULGATA LUI IERONIM (c.345-c.419)- Exodus 3:14 "dixit Deus ad Mosen ego sum qui sum ait sic dices filiis Israhel qui est misit me ad vos"
Ioan 8:58 "dixit eis Iesus amen amen dico vobis antequam Abraham fieret ego sum"
ŞI-A ÎNSUŞIT NUMELE LUI DUMNEZEU!
Dacă n-ar fi fost de ajuns că a spus că este înainte de Avraam, ca să credem că Isus este de aceeaşi făptură, esenţă, natură şi substanţă, cu Dumnezeu Tatăl, faptul că şi-a însuşit titlul divin "Ego Eimi", "Ego Sum" - traducerea grecească, respectiv latinească a evreiescului "YHWH" - ar trebui să constituie o probă suficientă a Dumnezeirii Lui. Atribuindu-şi sacrul, pentru evrei, "Eu Sunt", Isus declara că El este Iehova. Că, este Unul şi Acelaşi cu Iehova Dumnezeul lor, care li s-a revelat în istoria naţiunii lor!
CE VRUT SĂ SPUNĂ ISUS? ŞI CE-A SPUS, DE AU VRUT SĂ-L OMOARE CU PIETRE? Omul Isus nu a existat dintotdeauna pentru că ştim că Isus s-a născut ca om în această lume, în Betleemul din Iudea. Dar, ca şi Dumnezeu, el nu şi-a început existenţa atunci. Cuvântul care a fost la început atunci, abia s-a întrupat. Cuvântul era veşnic. Isus avea viaţa lui Dumnezeu, şi de aceea existenţa lui era veşnică. El nu a căpătat viaţă la întrupare, sau mai înainte. La întrupare, El n-a făcut decât să ne arate, "slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl" (14). Deşi era mai în vârstă decât El cu câteva luni, Ioan Botezătorul a mărturisit şi El această preexistenţă a lui Isus spunând: Ioan 1:15 "Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: "El este Acela despre care ziceam eu:, Cel ce vine după mine, este înaintea mea, pentru că era înainte de mine"
ISUS - "EXEGEZA" LUI DUMNEZEU
La întrupare Isus n-a făcut decât să ni-l arate pe Dumnezeu: "Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan 1:18). Cum ar fi putut s-o facă, dacă El nu era una şi aceeaşi cu Dumnezeu? Poate altcineva s-o facă? Isus este numit aici "exegesa" lui Dumnezeu.
ISUS - "EXEGEZA LUI DUMNEZEU": Cuvântul "l-a făcut cunoscut" (Ioan 1:18) înseamnă, "a scoate", "a evidenţia", "a scoate în afară". Prin Întrupare Isus l-a "scos la iveală" pe nevăzutul Dumnezeu. Cuvântul acesta devine în latină "exegesis". EXEGEZA este metoda de studiu biblic care explică complet fiecare detaliu al textului. Prin întrupare Isus a explicat toate detaliile Persoanei lui Dumnezeu Tatăl. L-a făcut cunoscut pe Cel de Necunoscut!
"În sânul... " (Ioan 1:18): o expresie evreiască care indică intimitate. Poporul lui Israel se spune că a stat la sânul lui Dumnezeu (Numeri 11:12), despre nevasta unui bărbat se spune că stă la sânul lui (Deut.13:6), despre cei mântuiţi se spune că vor fi duşi în sânul lui Avraam (Luca 16:22,23), la Ultima Cină, Ioan, cel ce-a scris evanghelia s-a lăsat pe pieptul lui Isus (Ioan 13:23). E clar că expresia indică apropiere, intimitate, afecţiune, prietenie. A spune că eşti "în sânul" cuiva exprimă cea mai mare intimitate la care se poate ajunge. Când Ioan foloseşte această expresie cu privire la Isus, nu face decât să spună că între El şi Dumnezeu există o neîntreruptă şi desăvârşită intimitate. Că Isus a avut o cunoaştere a lui Dumnezeu pe care un copil o are despre tatăl lui. O cunoaştere a caracterului acestuia, a planurilor şi a naturii acestuia, pe care nimeni altcineva nu o are şi care îl califică mai presus de oricine să ni-l facă cunoscut (Albert Barnes). Acest verset dovedeşte că Isus a avut o mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu decât oricare din profeţii trecutului şi revelaţia deplină a lui Dumnezeu poate fi aşteptată doar de la EL.
ACESTEA SUNT AVANTAJELE INTRISECE ALE LUI ISUS ÎN REVELAREA LUI DUMNEZEU
O completă şi desăvârşită cunoaştere a lui Dumnezeu poate fi obţinută doar prin Fiul. De aceea, cei ce vor să-l cunoască pe Dumnezeu, la El trebuie să vină!
Alte deduceri:
- După cât de bine îl cunoşti pe Isus poţi să-ţi dai seama cât de bine îl cunoşti pe Tatăl.
- Dacă îl ai pe Fiul îl ai şi pe Tatăl (1 Ioan 2:22-23)
- Dacă îl cinsteşti pe Fiul îl cinsteşti pe Tatăl (Ioan 5:23)
Te-ai întrebat vreodată cum arată Dumnezeu? Exact ca Isus Hristos!
Ioan 14:9 ""Doamne", i-a zis Filip, "arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns." Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ,Arată-ne pe Tatăl?'
EVANGHELIA LUI IOAN, EVANGHELIA LUI "EU SUNT"!!
Ioan 6:20 Dar Isus le-a zis: "Eu sunt, nu vă temeţi!"
Ioan 6:35 Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
Ioan 6:41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: "Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer."
Ioan 6:48 Eu sunt Pâinea vieţii.
Ioan 6:51 Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii."
Ioan 8:12 Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: "Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii."
Ioan 8:24 De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre."
Ioan 8:28 Isus deci le-a zis: "Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.
Ioan 9:9 Unii ziceau: "El este." Alţii ziceau: "Nu; dar seamănă cu el." Şi el însuşi zicea: "Eu sunt."
Ioan 10:7 Isus le-a mai zis: "Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sunt uşa oilor.
Ioan 10:9 Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.
Ioan 10:11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
Ioan 11:25 Isus i-a zis: "Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
Ioan 13:19 Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.
Ioan 14:6 Isus i-a zis: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.
Ioan 14:20 În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi.
Ioan 15:1 Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
Ioan 15:5 Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.
Ioan 18:6 Când le-a zis Isus: "Eu sunt", ei s-au dat înapoi, şi au căzut jos la pământ.
Ioan 18:8 Isus a răspuns: "V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă
Alte indicii biblice ale divinităţii (dumnezeirii) lui Isus, ce se găsesc în următoarele aspecte ale Fiinţei Lui:
PRE-EXISTENŢA LUI:
Mica 5:2 "Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei"
Ioan 1:1 ...
Ioan 8:58 ...
Ioan 17:5, 24 "Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava, pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea". 24 "Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii".
Col 1:17 El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.
Evrei 7:1-4 "În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, -care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, -care, după însemnarea numelui său, este întâi, "Împărat al neprihănirii", apoi şi "Împărat al Salemului", adică "Împărat al păcii"; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, -dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, -rămâne preot în veac. Vedeţi bine dar cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război!"
Apoc.22:13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
PUTEREA LUI:
Putere mântuitoare:
Isaia 63:1 "Cine este acesta, care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare, şi calcă mândru, în plinătatea puterii Lui? -,Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea, şi am putere să izbăvesc!"
Evrei 7:25 "De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei".
De iertare:
Matei 9:6 Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, -"Scoală-te", a zis El slăbănogului, "ridică-ţi patul, şi du-te acasă."
Lu 5:21 Cărturarii şi Fariseii au început să cârtească, şi să zică în ei înşişi: "Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?"
Lu 7:49 Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: "Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?"
Putere infinită:
Matei 28:18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
Putere asupra naturii:
Marcu 4:41 I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: "Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?"
Asupra propriei Sale vieţi:
Ioan 10:17-18 Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, şi am putere s-o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatăl Meu."
Putere dătătoare de viaţă veşnică:
Ioan 17:1-2 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.
Putere miraculoasă:
Fapte 10:38 Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
Putere demonstrată prin învierea Lui din morţi:
Rom.1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Isus este Dumnezeu prin unitatea lui specială cu Tatăl (acesta nu poate fi "una" decât cu cineva de acelaşi fel - substanţă - ca şi El!!) :
Ioan 10:30 Eu şi Tatăl una suntem."
Ioan 10:38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl."
Ioan 14:10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe cari vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.
Ioan 17:11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi noi.
Ioan 17:22 Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una
7 PASAJE BIBLICE CARE AFIRMĂ DIRECT DUMNEZEIRE LUI ISUS HRISTOS
1. Rom.9:5 ...şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!
2. Evrei 1:8 pe când Fiului I-a zis: "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate:
3. Ioan 1:1-2
4. Tit 2:13 aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.
5. Ioan 20:28 Drept răspuns, Toma I-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!'
6. 2 Petru 1:1 Simon (Sau: Simeon.) Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către ceice au căpătat o credinţă de acelaş preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celuice ne-a chemat prin slava şi puterea Lui
7. Luca 4:11-13 Isus i-a răspuns: "S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău." După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme
CREZUL NICEEAN - 325 A.D. - ENGLISH VERSION 1549
"Noi credem, într-un singur Dumnezeu, Tatăl Atotputernic, Creatorul cerurilor şi al pământului, şi al tuturor lucrurilor vizibile şi invizibile. Într-un singur Domn, Isus Hristos, singurului Fiu născut al lui Dumnezeu, născut de la Tatăl înainte de veacuri, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeul adevărat, născut şi nu creat, având aceeaşi natură ca şi Tatăl, prin care au fost făcute toate lucrurile, ce pentru noi oamenii şi pentru mântuirea noastră s-a coborât din ceruri, a fost întrupat prin Duhul Sfânt din Fecioara Maria, fiind făcut om. Apoi, a fost crucificat sub Pilat din Pont. A pătimit şi a fost îngropat, iar a treia zi a înviat din morţi, după Scripturi şi s-a înălţat la ceruri, unde stă la dreapta Tatălui. El va veni în glorie pentru a-i judeca atât pe vii cât şi pe morţi, ...a cărui împărăţie nu va avea sfârşit..."
CREZUL ATANASIAN - de la începutul secolului al V-lea - scris împotriva lui Arius
- Iar credinţa creştină universală este aceasta, că noi ne închinăm unui singur Dumnezeu, în Trinitate (Treime), iar Trinităţii, în unitate, fără a confunda Persoanele şi fără a diviza făptura (Dumnezeirii).
- Căci există o singură Persoană a Tatălui, o alta a Fiului şi o alta a Duhului Sfânt.
- Însă, Dumnezeirea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, este într-u totul una: deopotrivă în glorie, coeternă în mărire şi maiestate.
- La fel cum este Tatăl, este Fiul şi la fel este şi Duhul Sfânt. Tatăl, necreat (existent de sine, sau etern), Fiul, necreat şi Duhul Sfânt, necreat.
- Tatăl, infinit, Fiul, infinit, şi Duhul Sfânt, infinit.
- Tatăl, etern, Fiul, etern, şi Duhul Sfânt, etern.
- Şi totuşi, aceştia nu sunt trei eterni, ci Unul singur, etern.
- La fel, cum nu sunt trei necreaţi, nici trei infiniţi, ci unul singur necreat şi unul singur, infinit.
- În acelaşi fel, Tatăl este atotputernic, Fiul este atotputernic, şi Duhul Sfânt, este atotputernic.
- Şi totuşi, nu sunt trei Atotputernici, ci un singur Atotputernic.
- Cum Tatăl este Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu şi Duhul Sfânt este Dumnezeu.
- Dar, ei nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu.
- În acelaşi fel, Tatăl este Domn, Fiul este Domn, şi Duhul Sfânt, este Domn.
- Dar, ei nu sunt trei Domni, ci un singur Domn.
- Căci astfel suntem obligaţi de către adevărul creştin, să recunoaştem că fiecare Persoană în parte este atât Dumnezeu cât şi Domn; şi ne este interzis de către credinţa creştină universală (catolică - latină), să spunem că există trei Dumnezei sau trei Domni.
- Tatăl, nu este făcut din nimic: nici creat şi nici născut. Fiul, este doar al Tatălui: nu este nici făcut, nici creat, ci născut. Duhul Sfânt, este al Tatălui şi al Fiului: nu este nici făcut, nici creat, nici născut, ci este generat (iese de la ei).
- Astfel, există un singur Tată, nu trei Taţi, nu trei Fii, ci un singur Fiu, şi un singur Duh Sfânt, nu trei care să fie Duhul Sfânt.
- Iar în Trinitate, nici o Persoană nu este înaintea alteia, mai mare sau mai mică, ci toate trei Persoanele sunt împreună coeterne (existente din veşnicie) şi coegale: astfel ca în toate lucrurile, cum s-a spus înainte, Unităţii în Treime şi Treimii în Unitate, să se aducă închinare.
- De aceea, aşa trebuie să gândească despre Trinitate cel ce doreşte să poată fi mântuit.
- Pe deasupra, mai este necesar pentru mântuirea veşnică ca noi să credem cu statornicie în Întruparea Domnului nostru Isus Hristos. De aceea, credinţa adevărată (dreaptă), este ca noi să credem şi să mărturisim că Domnul nostru Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Dumnezeu şi Om.
- Că este Dumnezeu de Substanţa (făptura, natura - n.tr.) Tatălui, născut înainte de întemeierea lumii; şi Om de substanţa (natura) mamei Lui, născut în lume.
- Dumnezeu desăvârşit (perfect) şi Om desăvârşit (perfect), având un suflet viu conştient şi trup omenesc.
- Egal cu Tatăl, în ce priveşte Dumnezeirea Sa, şi inferior Tatălui, în ce priveşte umanitatea Lui, care deşi era Dumnezeu şi Om, totuşi era un singur Hristos şi nu doi.
- Unul, nu prin convertirea (transformarea) Dumnezeirii în trup, ci prin luarea (asumarea) umanităţii (omenescului) în Dumnezeire. Căci la fel cum sufletul viu şi trupul firesc sunt un singur om, tot aşa acest Dumnezeu şi Om sunt un singur Hristos.
- Ce a suferit pentru mântuirea noastră, s-a coborât în Iad, a înviat din morţi, s-a înălţat la cer, s-a aşezat la dreapta Tatălui, de unde va veni pentru a judeca pe cei vii şi cei morţi.
- La a cărui venire, toţi oamenii vor învia împreună cu trupurile lor şi vor da socoteală pentru faptele lor.
- Cei ce au făcut binele, vor intra în viaţa veşnică, iar cei ce au făcut răul, în focul veşnic.
- Aceasta este credinţa creştină universală, în care dacă omul nu crede cu statornicie şi neclintire, nu poate fi mântuit.
A CUNOAŞTE CINE ESTE ISUS REPREZINTĂ ELEMENTUL DE BAZĂ ÎN CREDINŢA CREŞTINĂ: "Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, si care este Isus Hristos" (1 Cor.3:11).
IMPORTANŢA ACESTEI DOCTRINE
De ce este necesar să înţelegem că El este Dumnezeu? De ce este important să credem că Isus este Dumnezeu? Care sunt implicaţiile practice ale unui asemenea crez? Doar Dumnezeu poate...
- ierta păcatele
- cere ascultare
- mântui; mântuirea este doar de competenţa Lui
- merită închinare
IMPORTANŢĂ PRACTICĂ
Ken Gire: (adaptare) "Existenţa eternă a lui Isus, Dumnezeirea Lui, reprezintă mai mult decât nişte concepte teologice îndepărtate de viaţa practică. Dimpotrivă, ele ne asigură de egalitatea lui cu Tatăl, ne validează autoritatea Lui, confirmă lucrările Sale şi justifică pretenţiile Sale. Înseamnă că există speranţa ca tot ceea ce ne-a făgăduit să se împlinească! Nu este nimeni calificat să ofere iertare. Nimeni care să nu ne lase şi să nu ne părăsească. Nu este nimeni care să-ţi înţeleagă cele mai profunde secrete ale inimii sau ruşinea ce te apasă. Nu este nimeni care să-ţi poată reda bucuria şi fericirea răpite de păcate şi vicii"
Fiindcă este Dumnezeu, el are dreptul si poate ierta păcatele (Marcu 2:7).
Fiindcă este om, poate înţelege slăbiciunile omeneşti şi poate ajuta (Evrei 2:17; 4:15)
Fiindcă este si Dumnezeu si Om, este singurul mijlocitor adecvat între Dumnezeu si om (Gal.3:20; 1 Tim.2:5)
De aceea, Lui să-i cerem iertare.
El e Dumnezeu. Lui să-i cerem ajutor; a trăit ca om, înţelege si ne poate ajuta.
Să venim la El, ca om doar El ne aduce în prezenta lui Dumnezeu!
CONCLUZIE: Trupurile noastre din instrumente, unelte ale păcatului, devin trupuri ale vieţii!
DAR MAI ALES...
...dacă Isus Hristos este Dumnezeu atunci, viaţa pe care El ne-o propune are sens şi înseamnă împlinirea destinului nostru. Înseamnă descoperirea scopului pentru care am fost creaţi, pentru care am primit viaţă şi pentru care vom muri!
Însă la aceste concluzii nu ajungem decât dacă există suficiente dovezi în sprijinul Dumnezeirii lui Isus, El fiind cel ce a pretins ascultarea noastră, mântuirea noastră, împlinirea noastră. Dacă se dovedeşte că Isus este Dumnezeu atunci toate aceste pretenţii îndrăzneţe de a avea ascultarea noastră, de a primi închinarea noastră şi de a ne conduce vieţile, sunt justificate!!
ÎNTREBAREA VEACURILOR - chestiunea identităţii Sale
În pasajul nostru de astăzi, întrebarea veacurilor, dilema cea mai stânjenitoare a umanităţii îşi găseşte răspuns:
O întrebare persistentă, de veacuri pusă de oameni: "Cine este...Isus?"
ÎN PRIMUL SECOL:
Iată, aici Iudeii întreabă, "Cine este omul acela...care ţi-a zis: Ridică-ţi patul şi umblă?" (vers.12)
Marcu 4:41 "Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?" s-au întrebat ucenicii Lui.
Ucenicii Lui au spus ceea ce credeau oamenii despre El: "Unii zic că eşti Ioan Botez.; alţii Ilie; alţii Ieremia sau unul din prooroci" (Matei 16:14)
Cărturarii şi Fariseii, de asemenea se întrebau: "Cine este acesta, de rosteşte hule?" (Luca 5:21)
Sau, "Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?" (Luca 7:49) (la cina fariseului Simon).
Întrebarea nu i-a ocolit chiar şi pe cei aflaţi în posturi de conducere: "Dar Irod zicea: "Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri (fapte, minuni, etc.)?" (Luca 9:9)
Pilat: "Eşti Tu Împăratul iudeilor?" (Luca 23:3) "Ce este adevărul?" (Ioan 18:38)
Oamenii au încercat de-a lungul vremurilor să răspundă la această întrebare: "Cine este Isus?"
Marcu 8 (Matei 16) Unde izvorăşte râul Iordan, la poalele Mt.Hermon: "Cine zic oamenii că sunt Eu?"
RĂSPUNSURI DIN ZILELE NOASTRE: Ştiinţa Creştină, Spiritismul, Mormonismul, Martorii lui Iehova, Misticismul Oriental, etc. (vezi, suplimentele, "7" şi "Hristosul Cultelor")
ILUSTRAŢIE: "Diferenţa dintre scrierile lui Plato, Socrate, Aristotel... sunt într-adevăr nişte investigaţii profunde, pe când cuvintele de aici ale lui Isus sunt mari revelaţii"
Rousseau, un mare gânditor francez a spus că, dacă viaţa lui Socrate a fost aceea a unui înţelept, atunci viaţa lui Isus a fost aceea a unui Dumnezeu.
Napoleon a spus că, îi cunosc pe oameni iar Isus ştiu că nu a fost doar un om!
Lordul Byron, care ştim că nu a acceptat Creştinismul a spus că, dacă un om a fost vreodată Dumnezeu sau Dumnezeu a fost vreodată om, Isus este amândouă!
Goethe, care-l numea pe Isus, Divinul şi Sfântul... a spus că dacă Divinul s-a arătat vreodată pe Pământ, aceasta s-a făcut în Persoana lui Isus Hristos.
Afirmaţii monumentale pentru cei ce-l iubesc pe Isus şi scandaloase pentru cei ce-l urăsc!
CONTEXTUL ACESTOR AFIRMAŢII
Imaginaţi-vă contextul în care Isus a făcut aceste afirmaţii. Cine era El pentru Iudei. De unde venea. Ce poziţie socială ocupa. Ce origine modestă avea. Vă imaginaţi indignarea şi furia acestor lideri religioşi?
SĂ ELIMINĂM DIN START POZIŢIA ATEISTĂ
Dacă un om spune că nu există Dumnezeu, acesta violează un elementar principiu filozofic. Acest om care are o cunoaştere mărginită şi limitată încearcă o afirmaţie absolută cu privire la cunoaşterea absolută. Adică? Albert Einstein (fizician căruia i s-a decernat premiul Nobel pentru ştiinţă) a spus că omul deţine doar un procent din cunoaşterea absolută (universală). Dacă Dumnezeu există în afara acestui procent de cunoaştere? Este posibil ca El să se găsească în restul de 99%?
EXEMPLU: "Strategii în Dialogul cu Ateişti" de Ron Rhodes
De aceea, este absolut imposibil dintr-un punct de vedere logic şi filozofic ca un om să afirme categoric că Dumnezeu nu există.
ILUSTRAŢIE: Următorul dialog a avut loc între un creştin şi un profesor de universitate.
CREŞTINUL: Cum puteţi spune că sunteţi ateist (adică, să afirmaţi categoric că ştiţi că nu există Dumnezeu!), când recunoaşteţi că posedaţi mai puţin de un procent din toată cunoaşterea?
PROFESORUL: Nu cred că sunt un ateu, ci mai degrabă un agnostic - adică, nu ştiu dacă există un Dumnezeu!
CREŞTINUL: Sunteţi un agnostic convins sau moderat?
PROFESORUL: Ce vrei să spui?
CREŞTINUL: Un agnostic convins spune că, "nu poţi ştii dacă există un Dumnezeu" iar un agnostic moderat spune, "nu cred că există un Dumnezeu".
ROFESORUL: Eu cred că sunt un agnostic convins!
CREŞTINUL: Puteţi fi sigur că Dumnezeu nu există? Sau, puteţi ştii sigur că este sigur că Dumnezeu nu există?
PROF.: Nu, nu pot spune asta cu siguranţă!
CREŞT.: Atunci sunteţi un agnostic moderat, în realitate!
PROF: Probabil că ai dreptate. NU ştiu sigur dacă Dumnezeu nu există.
CREŞT.: Îmi păreţi mai degrabă un om care spune că nu a avut dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi de aceea nu ştie dacă există!
PROF: Ai dreptate! Nu mi s-au adus nici un fel de dovezi convingătoare ale existenţei unui Dumnezeu care să-mi influenţeze viaţa şi destinul.
Să zicem că un om se ridică în picioare la o adunare a unor experţi religioşi şi spune: "Eu sunt Domnul Dumnezeu. Sunt Creatorul Universului. Eu v-am creat şi v-am dat un scop în viaţă. Pentru a descoperi menirea vieţii trebuie să mă cunoaşteţi şi să aveţi o relaţie personală cu Mine!"
Ei bine, a existat odată un astfel de om. Doar El a făcut fără echivoc astfel de afirmaţii. Nimeni altcineva. Aceasta este marea noastră şansă! El a existat şi examinând afirmaţiile Sale putem determina dacă are dreptul să ne pretindă aşa ceva. Dovezile din viaţa Lui vor determina justeţea sau falsitatea acestor afirmaţii.
Buda nu a pretins niciodată că este Dumnezeu. El a spus, sunt un învăţător în căutarea adevărului!
Mahomed nu a pretins că este Dumnezeu. În schimb a spus că "dacă Dumnezeu nu-şi aruncă veştmântul milei Sale peste mine, nu am nici o speranţă".
Confucius, nu a afirmat niciodată că este Dumnezeu. De fapt, el a spus: "niciodată nu am spus că sunt sfânt" ....
UNICITATEA LUI ISUS CONSTĂ ÎN AFIRMAŢIILE CARE INDICĂ DUMNEZEIREA LUI.
Doar Isus a pretins că este singurul Dumnezeu adevărat şi Viu! Afirmaţiile Sale îl obligă pe cel ce le aude să aleagă (să decidă cu privire la El). Îl obligă pe om să-şi aleagă poziţia pe care să se situeze. În ascultare faţă de El sau în rebeliune faţă de El! Pur şi simplu ceea ce El spune aici nu ne permite să rămânem neutri faţă de El! Dacă este Dumnezeu, atunci trebuie să facem tot cea ce ne cere (de aceea le-a spus aceste lucruri Iudeilor) Dacă nu, atunci suntem liberi să-l respingem şi nu există consecinţe pentru aceasta.
Noul Testament, în lumina cercetării moderne - Deissman
As a source of pure historical information the Johannine Gospel stands behind the Synoptic Gospels. But that does not prejudice its religious value. It is just this Gospel with its indifference to minute historical records that painted the ever-present Christ before the eyes of the community. It reveals to us, as likewise the Johannine letters, the Living One who is the Spirit, who is the Word, who is the Paraclete with the Father, who is the Vine and we its branches. There stands forth He who is the Shepherd, He who is the Door, He who is the lasting atonement for our sins. The Johannine Gospel, in which Christ always says emphatically, "I am," does not reveal the Christ who has been the Word, Spirit, Vine, and Shepherd in the past, but the Christ who is the Word, Spirit, Vine, and Shepherd today. And when the Gospel of John says, using the imperfect, "In the beginning was the Word," it does not mean something completed in the past, but the eternal coming of Christ from the beginning, revealing the eternal, living God. It is this powerful, vibrating conviction running through the Johannine letters which constitutes the religious value of the Johannine writings, and not their biographical details. It is from this conviction that the facts of the past receive their divine light, and in particular the Cross receives its light by the exalted Christ.
C.S.Lewis: "Doar un învăţător moral, un profet? Aceasta nu este o opţiune posibilă!
(vezi, "Creştinismul redus la esenţe" - pag.38;
Josh McDowell: Capitolul 7 "Mărturii care cer un verdict" - pag.113 - TRILEMA : Domn, mincinos sau alienat? - Isus declară că este Dumnezeu, pag.114)
Acestea cuvinte, de aici, nu oferă aceste alternative. Nu ne permit acceptarea unor astfel de variante!