6) Există un purgatoriu? Mai au şanse de mântuire (de intrare în ceruri), cei morţi?
Întrebare: În 1 Corinteni 3:13-15 se spune că, "...lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc". Romano-catolicii şi uneori ortodocşii apelează la acest pasaj pentru a-şi argumenta doctrina pedepsei temporare a acelora care nu sunt îndeajuns de buni pentru a merge direct în Cer. Ei indică faptul că în acest pasaj se vorbeşte despre aceia care "îşi vor pierde răsplata" când faptele lor vor fi "arse", dar care sunt în cele din urmă "mântuiţi". Ne învaţă Biblia prin acest pasaj că există un "iad temporar" (un "purgatoriu" - după terminologia catolică) unde oamenii plătesc pentru păcatele lor înainte de a fi admişi în Cer? Este acesta argumentul biblic al doctrinei catolice a purgatoriului?
Răspuns: Biblia nu susţine niciunde doctrina purgatoriului. Această doctrină este opusă multor dovezi ale Scripturii. Odată, iadul (sau, gheena) este un loc permanent, nu temporar, unde se află un "foc veşnic", conform lui Matei 25:41. Înseamnă, conform lui 1 Tesaloniceni 1:9 "o pierzare veşnică de la faţa Domnului" sau într-o traducere mai actuală, "o distrugere veşnică din prezenţa Domnului". O despărţire pe veşnicie şi definitivă de Dumnezeu. Isus a afirmat în Marcu 9:45,48 că, acesta este un loc unde "focul nu se stinge" niciodată şi unde trupul "nu moare"!
În al doilea rând, odată ce cineva ajunge în iad, acesta nu mai poate ieşi de acolo niciodată. Isus a spus în Luca 16:26, că există "o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată"! Faptul acesta rămâne neschimbat chiar dacă acesta regretă că se află acolo, după cum îl vedem pe bogat regretând amarnic, dar cu regrete prea târzii, că a ajuns acolo (vezi, textul din Luca 16:23,28)!!
În al treilea rând, doctrina purgatoriului înseamnă o insultă adusă suficienţei (şi eficienţei) morţii lui Isus Hristos, pe cruce. Când Isus a murit pentru păcatele noastre (1Cor.15:3), El a declarat că "s-a isprăvit!", "s-a terminat!" (vezi, Ioan 19:30). Înainte de cruce, El s-a rugat Tatălui spunând: "Eu...am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17:4). După aceea, în cartea Evrei ni se spune că, "El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu" (Evrei 10:12), "Căci printr-o singură jertfă El (Isus) a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi" (Evrei 10:14).
În al patrulea rând, singurul purgatoriu (sau, mai bine zis, "purificatoriu" - n.tr.) prin care a trecut vreodată cineva a fost acela trăit de către Hristos pe cruce atunci când El ne-a curăţit sau adaptând termenul, a purgat, a purificat, păcatele noastre! Evrei 1:3 ne spune că El, "a făcut curăţirea (purificarea) păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte".
În al cincelea rând(!), doctrina purgatoriului este bazată pe cartea apocrifă 2 Macabei, mai exact pe textul din cap.12, vers.46, unde se spune că "sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie (purificare) pentru cei morţi, ca să slobozească de păcat" (!). Dar această carte din cel de-al doilea secol înainte de Hristos nu pretinde în vreun loc să fie inspirată, cum de altfel nu o face nici o carte apocrifă. Ba chiar, prima carte a Macabeilor neagă că ar fi inspirată. Aceste cărţi apocrife nu au fost niciodată acceptate de Iudaism ca fiind inspirate de Dumnezeu. Nici nu-l vedem pe Isus sau pe vreunul dintre cei ce au scris Noul Testament citându-le ca fiind inspirate. Chiar părintele Ieronim, traducătorul Romano-catolic al celebrei versiuni a Bibliei latine Vulgate a respins 2 Macabei alături de alte cărţi apocrife. Pe deasupra, cartea 2 Macabei nu a fost adăugată oficial Bibliei de către Biserica Romano-Catolică decât din anul 1546, adică la vreo 29 de ani după ce Luther a tradus Biblia în germană iniţiând reforma în care a luat o puternică poziţie împotriva purgatoriului şi rugăciunii pentru morţi.
În cele din urmă, chiar şi atunci când cartea 2 Macabei a fost adăugată Bibliei de Roma, (împreună cu alte cărţi apocrife) ea contrazicea o altă carte apocrifă care se opune categoric rugăciunilor pentru morţi. Cartea 2 Ezdra (numită de romano-catolici, 4 Ezdra, neinclusă de ortodocşi - n.tr.), vorbind despre ziua morţii, spune ca "nimeni să nu se roage pentru un altul în aceea zi" (vezi, 2 Ezdra 7:105, Versiunea Catolică Douay). A respinge această carte dar a accepta pe cea a Macabeilor demonstrează arbitrariul deciziei de a alege cărţi care să sprijine învăţături ce nu se găsesc în Biblie!
Astfel, în 1Cor.3:13-15, Pavel nu vorbeşte de un purgatoriu, ci de "scaunul de judecată al lui Hristos" înaintea căruia trebuie să vină toţi credincioşii pentru a-şi primi răsplăţile pentru faptele "pe care le-au făcut când trăiau în trup" (vezi, 2Cor.5:10). Lucrarea fiecăruia va fi descoperită de foc. Dacă lucrarea cuiva stă în picioare, acesta va primi o răsplată, conform lui 1Cor.3:13-14. Iar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, acesta îşi va pierde răsplata, dar el va fi mântuit, însă ca prin foc. Din moment ce mântuirea de la iad este prin har şi nu prin fapte (după cum o mulţime de pasaje biblice ne-o dovedeşte: Rom.4:5; Efes.2:8-9; Tit 3:5-7, etc.), este clar că acest pasaj se referă la "lucrarea" şi la "răsplata" credinciosului în slujirea lui Hristos şi nu la vreun închipuit purgatoriu unde ei şi nu Hristos, suferă pentru păcatele lor!!