"Oamenii nu resping Biblia fiindcă găsesc greşeli în ea, ci fiindcă ea găseşte greşeli la ei" (John Blanchard)
"Un suflet umil şi doritor va descoperi mii de lucruri în Biblie pe care savantul mândru, arogant şi îngâmfat va eşua jalnic să le înţeleagă" (J.C.Ryle)
"Omul care o citeşte superficial va trăi superficial, iar un creştin superficial este cea mai patetică parodie a adevărului" (John Blanchard)
"Cele 10 porunci ale interpretării Bibliei"
1. Nu încerca să justifici interpretarea pe care tu o favorizezi/preferi ci, încearcă să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine textului.
2. Interpretează în mod inductiv un text. Aceasta însemnând a deduce adevăruri generale din fapte concrete, luând în considerare tot materialul biblic privitor la subiect.
3. Caută să ajungi la interpretarea care se potriveşte cel mai bine exprimării textului.
4. Bazează-ţi interpretarea pe cele mai bune texte disponibile în greceşte şi evreieşte.
5. Derivă interpretarea textului dintr-o atentă examinare a contextului imediat.
6. Nu cita surse savante, (1) afară din context, (2) pentru a sprijini interpretări care nu sunt confirmate de textul propriu-zis.
7. Interpretează profeţiile şi viziunile Scripturii în lumina propriilor lor revelaţii şi în conformitate cu învăţăturile explicite ale Bibliei.
8. Interpretează simplu expresiile simple, în afară de cazul în care contextul impune altceva.
9. Nu faceţi ca o parte din Scriptură să se contrazică cu o alta, ci interpretaţi fiecare parte în lumina propriilor ei revelaţii şi în contextul ei înainte de a încerca să înţelegeţi legătura care există între aceste părţi.
10. Interpretează realităţiile spirituale descrise de Biblie, având înţelegerea umilă a faptului că Dumnezeu este infinit mai mare decât finita noastră pricepere.
Jertfa Lui Hristos
"Nu există o moarte a păcatului fără moartea lui Hristos" (John Owen)
"Nu se pune problema morţii păcatului fără ca să aibe loc moartea lui Isus" (John Owen)
"Dacă Hristos nu ar fi murit, atunci păcatul nu ar muri, în veci, în păcătos" (John Owen)
Virtutea umană nu-i poate fi egal
"Ascultarea nu va repara nelegiuirile trecutului, căci ea este o datorie în sine, iar ceea ce la rândul ei este o datorie nu poate compensa o alta... Omul era dator cu ascultarea încă înainte de a fi păcătuit şi de aceea rămâne datoria lui şi după ce a făcut-o, cum a fost şi înainte. Totuşi, o datorie nouă (aceasta este păcatul, fărădelegea), nu poate fi plătită cu o datorie veche...De la creaţie, datoria noastră a fost ascultarea de lege...dar prin căderea în păcat ne-am făcut încă o datorie care este pedeapsa legii, iar după cum datoria de a asculta de lege trebuia satisfăcută prin respectarea ei, tot aşa datoria de plată a încălcărilor ei, trebuie satisfăcută prin suferinţă" (Stephen Charnock)
"Ispăşirea (moartea) lui Hristos este suficientă (pentru mântuirea) tuturora, dar eficace doar pentru unii, şi anume, doar pentru aceia care-şi însuşesc (acceptă) beneficiile ei"
"Hristos nu a murit condiţionat pentru oameni, ci dacă vor crede. Dar, El a murit pentru toţi aleşii lui Dumnezeu, pentru ca aceştia să creadă". (John Owen)
"Nu toţi sunt mântuiţi prin moartea lui Hristos, dar toţi care sunt mântuiţi, sunt mântuiţi prin moartea Lui; moartea Lui este suficientă pentru a-i salva pe toţi, la fel cum soarele este suficient pentru a-i lumina pe toţi; dar dacă cineva clipeşte (îşi închide ochii!), pe acela soarele nu-l va lumina" (Henry Smith)
Este pentru toţi
"Misticul Soare al Neprihănirii (a spus sf.Ambrozie) a răsărit pentru toţi, a venit la toţi, a pătimit şi a înviat din morţi pentru toţi - dar dacă cineva nu crede în El (în Hristos), acela se lipseşte singur de binele pe care i-l poate face. Doar dacă unul îşi închide ferestrele pentru a elimina razele soarelui asta nu înseamnă că soarele nu este pentru toţi". (Isaac Barrow)
"Dacă El ar ascunde păcatul, sau l-ar ignora, ar greşi. Dacă l-ar fi lăsat încă asupra noastră, ar fi dus la moartea noastră. De aceea, a trebuit Isus să ia asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturora, şi astfel să ne scape, pentru că luându-o asupra Lui, după cum a şi făcut-o în dragostea şi Legea Lui, înseamnă că dacă acum El trăieşte şi noi vom trăi împreună cu El, şi cine şi-ar dori mai mult ?" (John Bunyan)
"El nu ne-a judecat după păcatele noastre". De ce nu ne-a judecat Dumnezeu pentru păcatele noastre? Nu fiindcă l-a judecat pe un Altul pentru ele? Pe un Altul care a luat păcatele noastre asupra Lui şi despre care s-a spus că "Dumnezeu l-a pedepsit cu mânia Lui îngrozitoare"? Şi pentru ce l-a pedepsit, dacă nu pentru păcatele noastre? O, Doamne îndurător, Tu eşti prea drept să te răzbuni de două ori pentru aceleaşi nelegiuiri şi fiindcă ţi-ai îndreptat îngrozitoarea mânie asupra Lui, acum nu o vei mai abate şi asupra noastră, ci pedepsindu-l pe El după fărădelegile noastre, pe noi, ne vei răsplăti după meritele Sale!!" (Sir Richard Baker)
Întruparea Domnului Isus
"Aceasta este minunea şi surpriza ideii şi actului întrupării: că Dumnezeu putea şi devenea trup; că Dumnezeu intra în această viaţă pe care noi oamenii o trăim, limitându-se în timp şi spaţiu pentru ca ochii oamenilor să-l poată vedea şi să nu moară. Doar aşa l-au putut "vedea" Cel Nevăzut. Creatorul apărea în mijlocul creaţiei Sale într-un fel în care aceasta să-l poată vedea şi cunoaşte. De aceea, aproape de încheierea acestei misiuni El a putut spune cu satisfacţie: "Am făcut cunoscut numele Tău, oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume" (Ioan 17:6), fiindcă prin întrupare a putut face acest lucru cu succes". (adaptare după, Charles Swindoll)
"Fiindcă Hristos este om, el poate ispăşi pentru el şi poate simţi împreună cu el. Fiindcă Hristos este Dumnezeu, ispăşirea săvârşită de El are o valoare absolută, iar unirea omului cu Dumnezeu pe care astfel o realizează, este desăvârşită" (John Blanchard)
"Prin întrupare, El a luat chipul unui rob în timp ce a păstrat chipul lui Dumnezeu. Este exact ceea ce face posibilă mântuirea noastră şi o realizează" (William Hendricksen)
"Povestea încarnării este o poveste a coborârii şi a înălţării...Mă gândesc la ideea coborârii jos, jos de tot apoi a înălţării sus, sus de tot. Mă gândesc la coborârea nu doar în umanitate, ci la acele nouă luni care preced naşterea umană...şi apoi la coborârea şi mai jos în moartea trupului de om. Cineva se poate gândi la imaginea unui scufundător, care se dezbracă de haină după haină, dezgolindu-se, şi zvâcnind în aer, plonjează în apa verzuie, caldă şi luminată de razele soarelui, coborând până la apa rece şi întunecată din adânc, la noroiul şi mizeria de pe fundul mării, dar urcând din nou, cu plămânii goliţi de aer, la apa caldă şi luminoasă ieşind în cele din urmă în bătaia soarelui ţinând triumfător în mână obiectul pentru care a sărit în apă. Acest obiect recuperat este natura umană, însă pe lângă aceasta şi întreaga creaţie, noul univers" (după C.S.Lewis)
Credinţă
Despre obiectul credinţei:
"Credinţa nu priveşte la ea însăşi" (Vance Havner)
"Credinţa nu este un act săvârşit o singură dată, ci o neîntreruptă privire aruncată din inimă, lui Dumnezeu" (A.W.Tozer)
"Credinţa nu are nici o valoare, dacă nu ne leagă de Dumnezeu" (Vance Havner)
"Nădejdea mea e pusă-n nimic altceva
Decât în al Lui sânge şi-n neprihănirea Sa.
Nu îndrăznesc în nimic să mă bizuiesc,
Decât în al Său Nume dumnezeiesc!
Pe Hristos stau, stânca tare
Oriunde altundeva, sunt nisipuri mişcătoare!" (Edward Mote)
Despre necesitatea credinţei:
"A trăi prin credinţă este un lucru mult mai sigur şi mai plăcut decât să trăieşti după simţuri sau după fapte" (C.H.Spurgeon)
"Credinţa este o încredinţare de sine Marelui Doctor, o lăsare a cazului nostru în mâinile Lui" (Augustus H.Strong)
Credinţa înseamnă a fi absolut sigur de făgăduinţa lui Dumnezeu şi că ceea ce aştepţi de la El, se va împlini. Bazarea cuiva pe faptele pe care le face nu poate să producă decât o iluzie că vor fi suficiente, că ele vor satisface cumva standardul de sfinţenie la care aspiră, şi că ascultarea acestuia este uniformă, imaculată. Credinţa este o "încredere neclintită", o "puternică încredinţare", un "ştiu că", pe când legalismul înseamnă un "sper că", un "poate", "vom vedea", "voi afla atunci". Cu alte cuvinte, el reprezintă o năzuinţă deşartă. În vreme de prigoană, legalismul nu ţine. Odată, un creştin a fost adus în faţa unui tribunal care-i condamna pe creştini. Acesta le-a spus că în ciuda a tot ceea ce-i făceau nu puteau să-l clatine fiindcă el credea că dacă îşi încredinţase viaţa în mâna lui Dumnezeu, El îi va fi credincios în necazul lui. Atunci judecătorul l-a întrebat: "Crezi oare că cei de teapa ta vor ajunge în slavă, cu Dumnezeu?" Răspunsul a fost: "Eu, nu cred că! Eu, ştiu sigur că aşa va fi!"
Credinţa nu este un "cred că". Ea este un "ştiu sigur". Credinţa creştinului este o speranţă transformată în certitudine.
Bietul pliniu
Pliniu, guvernatorul Romei în Asia Mică a celui de-al doilea secol după Hristos a fost atât de stupefiat de creştinii aduşi înaintea lui pentru a fi judecaţi încât a decis să-i scrie o scrisoare Împăratului Traian pentru a-i solicita sfatul. Iată ce spune că l-a încurcat şi tulburat atât de mult la aceşti oameni. Odată un creştin necunoscut a fost adus înaintea lui, iar Pliniu a început să-l ameniţe spunându-i:
"Te voi exila!"
"Nu poţi s-o faci" a venit răspunsul, "căci toată lumea este Casa Tatălui meu!"
"Atunci, te voi omorâ!"
"Nu poţi s-o faci", a răspuns creştinul, "fiindcă viaţa mea este ascunsă împreună cu Hristos în Dumnezeu"
"O să-ţi confisc averea!" a strigat Pliniu
"Nu poţi s-o faci fiindcă averea mea este în ceruri!"
"O să te alung dintre oameni şi nu o să mai ai nici un prieten!" a venit o ultimă ameninţare.
Şi încă odată răspunsul calm a fost,
"Nu poţi s-o faci fiindcă am un priten nevăzut de care tu nu poţi să mă
desparţi!"
Săracul Pliniu! Ce-a putut să facă necăjitul guvernator cu toată puterea de a lăsa sau de a lua viaţa oamenilor, de a ameninţa, tortura, şi exila după bunul plac? Nimic, unui adevărat creştin! Eşti tu intimidat de oameni şi de trufia lor ? Dacă eşti un creştin, suflarea lor otrăvită nu te poate atinge. Înaintea ta despoţii şi tiranii sunt dezarmaţi şi şi neputincioşi!
Credinţa este un dar:
"Credinţa este un dar de la Dumnezeu. Nu este un merit, un efort personal sau o strădanie religioasă a omului. De fapt, a confunda credinţa cu cele menţionate mai sus, indică o bază legalistă a legăturii cu Dumnezeu şi a vieţii spirituale (dacă mai poate fi una!), şi nu o autentică relaţie cu Dumnezeu bazată pe credinţă şi pe meritul lui Isus Hristos! O astfel de "credinţă" este o urâciune şi o amăgire, respinsă de Dumnezeu. Ea este o ispitire a harului Său îmbelşugat care ne-ar "dărui-o fără plată" în schimbul acceptării de către noi a neprihănirii lui Hristos în locul neprihănirii de sine. Este necesară reafirmarea permanentă a acestui adevăr fundamental, fiindcă omul, în rebeliunea sa împotriva lui Dumnezeu, rămâne totuşi o fiinţă incurabil religioasă care caută să-şi satisfacă acest instinct prin a-şi crea propriile divinităţi şi crezuri compatibile cu acestea. Pe acestea le preferă, negreşit, în favoarea Dumnezeului Celui Viu, fiindcă aceste marionete îi permit lui să tragă sforile şi să evite orice constrângere rezultată din vreo obligaţie morală faţă de ele!"
(Acest pasaj este adaptat şi inspirat după Geoffrey B. Wilson)
"Credinţa îl recunoaşte pe Isus ca fiind Domnul inimilor noastre pe când legalismul, efortul de sine, întronează eu-l pe tronul inimilor. În schimbul primirii adevăratei credinţe, în dar, păcătosului i se solicită renunţarea necondiţionată la orice merite personale şi încetarea oricărei tentative de a-şi găsi justificare prin fapte... Numai abandonarea tuturor ideilor preconcepute despre credinţă, poate face loc credinţei cu care un păcătos se poate, cu adevărat, apropia de Dumnezeu. "Lumea i-ar oferi lui Dumnezeu, aproape orice, cu excepţia acestui element strict necesar, al credinţei...fiindcă, "numai credinţa", este prea umilitoare" (după Frank Gabelein - fost director la Stony Brook School şi coeditor la cunoscuta revistă "Christianity Today" )
Descrierea unui credincios
"Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; el pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte la alţii, pentru a păstra pentru el. El vede nevăzutul; el aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul!" (A. W. Tozer)
Ţie ţi se potriveşte o astfel de descriere? Eşti un adevărat credincios?
Iad
"Toate drumurile care duc în iad sunt drumuri cu sens unic"
Anonim
"Iadul este adevărul înţeles prea târziu!"
H.G.Adams
"Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin"
Augustin
"Chiar dacă lacrimile fiecărui păcătos damnat ar fi cât un ocean întreg, totuşi luate împreună toate aceste oceane nu ar putea vreodată să stingă măcar o scânteie a focului cel veşnic"
Thomas Brooks
"Cei osândiţi vor sta în iad atâta vreme cât lui Dumnezeu îi este dat să stea în paradis"
T.Brooks
"Moartea a doua este continuarea morţii spirituale, într-o altă dar nesfârşită existenţă"
E.G.Robinson
"În iad, chiar şi Evanghelia este o veste proastă"
Anonim
"Acela va avea iadul ca datorie, care nu a primit cerurile în dar"
"Prea târziu!" stă scris pe porţile Iadului.
"Dumnezeu nu are decât un iad şi este al acelora pentru care păcatul a fost în mod obişnuit, un rai pe acest pământ!"
Thomas Brooks
"Ieşire" nu este un cuvânt aflat în vocabularul iadului.
Robert G.Lee
"Şi tu vei fi un credincios într-o bună (?!) zi. Dacă niciodată nu ai crezut pe pământ, vei crede pentru totdeauna în iad!"
B. North
"Iadul poate fi o locuinţă. Dar cu siguranţă, nu va fi un loc de odihnă"
Thomas Watson
"Oamenii nu se află în iad fiindcă Dumnezeu este mâniat pe ei. Ei se află în mânie şi-n întuneric, fiindcă ei i-au făcut luminii, care se revarsă fără încetare de la Dumnezeu, ceea ce i-a făcut omul care şi-a scos singur ochii!"
William Law
"Dacă îmi este teamă de păcat, nu trebuie să-mi fie teamă de iad"
Rowland Hill
"Ştiţi ce face Cerul să fie Cer? Comuniunea cu Dumnezeu. Dar ştiţi ce face Iadul să fie Iad? Este separarea de Dumnezeu!"
R.B.Kuiper
"Cei pierduţi, vor suferi veşnic satisfacerea dreptăţii divine, însă niciodată nu o vor satisface"
John Murray
"Acelora care sunt pentru Dumnezeu nişte păcătoşi incorigibili (încăpăţânaţi), Dumnezeu le va fi un Judecător implacabil (încăpăţânat)"
Matthew Henry
"În iad, păcătosul va fi totdeauna pe moarte, dar nu va muri niciodată"
T.Watson
"Iadul va fi răsplată aceluia care nu a primit Cerul în dar".
Anonim
"Ziua Judecăţii de Apoi este îndepărtată. Ziua Judecăţii tale, este aproape!"
Exemplu
O fată i-a spus odată unui pastor: "Când spuneţi că toţi oamenii sunt fraţi sper că nu vreţi să spuneţi ca fratele meu!"
Biserică
"Reacţia pe care Biserica nu ar trebui să o producă în comunitatea ei este indiferenţa. Dumnezeu nu a rânduit Biserica pentru a fi un frigider în care să se păstreze o pietate perisabilă. El a dorit-o să fie un incubator din care să iasă convertiţi! A avea o biserică are rost doar în vederea evanghelizării restului lumii!"
"Biserica este singura organizaţie omenească care există doar pentru beneficiul ne-membrilor ei, evidenţiind prin aceasta adevărul că misiunea stă la baza existenţei bisericii". (William Temple)
Legea ne desparte de, ne îndepărtează şi ne izolează de Dumnezeu
Harul ne apropie de Dumnezeu, ne uneşte cu El şi ne alipeşte la El
Legea ne obligă să privim la noi înşine
Harul ne îndeamnă să privim la Dumnezeu
Legea ne obligă să recunoaştem că suntem neputincioşi şi neajutoraţi
Harul ne face să ne încredem în ceea ce Dumnezeu poate şi este dispus să facă
Legea ne face preocupaţi de sine
Harul ne preocupă cu Dumnezeu
Legea ne arată că suntem păcătoşi, nelegiuiţi şi pierduţi
Harul ne descoperă că Dumnezeu este plin de îndurare şi de o dragoste salvatoare
Legea îţi spune: FĂ!
Harul îţi spune: FĂCUT!
Legea ne oferă nelinişte, insatisfacţie, nesiguranţă
Harul ne oferă încheiere, odihnă şi siguranţă
Legea ne spune să ne temem
Harul ne spune să nădăjduim
Legea ne osândeşte şi pretinde pedepsă, fără milă
Harul aduce mântuire şi oferă îndurare
Legea se aşteaptă la perfecţiune din partea noastră
Harul ne oferă perfecţiunea lui Hristos în schimbul imperfecţiunii noastre
La fel cum uleiul nu se amestecă cu apa tot aşa nici harul lui Dumnezeu nu se poate amesteca cu Legea. Nu încercaţi să o faceţi! După cum ne-o demonstrează realitatea peisajului nostru religios, dintr-o astfel de combinaţie s-au născut "monştrii"!! (după, Dale Ratzlaff, Sabbath in Crisis)
Păcatul
"Prin a îngădui un singur păcat în viaţa noastră ne dezarmăm singuri şi ne lipsim de apărarea (protecţiei) conştiinţei noastre împotriva altora. Cel ce poate să-şi sfideze conştiinţa pentru unul singur nu poate pleda nevinovat faţă de un altul, pentru că dacă nu este speriat de Dumnezeu (în conştiinţa lui) din cauza unuia singur, nu va fi nici de celelalte. "Cum aş putea să fac asta şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" a spus Iosif atunci când i s-a oferit nu numai să se culce cu nevasta lui Potifar ci şi să mintă! Pentru el porunca a 9-a a fost la fel de importantă ca şi a 7-a!" (William Gurnall)
"La fel cum omul poate fi ucis înecat cu o muscă cum ar fi sfâşiat de un leu, tot aşa şi un păcat mic poate trimite sufletul în iad cum ar face-o un păcat mare" (Daniel Cawdray)
Reputabilul Richard Baxter a schiţat acest imaginar dialog care ar trebui purtat cu diavolul:
Diavolul: "Dar, nu e vorba decât de un păcat, restul vieţii tale este bun şi sfânt! Haide, fă-l!"
Răspuns: "Dacă un om este un ucigaş, sau un trădător, îl vei ierta fiindcă restul vieţii lui este bun, dar totuşi este acuzat doar de un singur păcat ? ... "Cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate" (Iacov 2:10). Într-adevăr, Dumnezeu judecă după simţirile inimii, după caracteristica principală a vieţii cuiva...dar inima şi viaţa cuiva este păcătoasă, pământească şi carnală chiar dacă ea se caracterizează printr-un singur păcat grosolan! De ce? Pentru că chiar dacă are un singur idol, omul acela este un idolatru, chiar dacă are o nevastă şi mai ţine o curvă, omul acela este un preacurvar. Dacă l-ai iubi pe Dumnezeu ai renunţa la păcatul tău, dar dacă iubeşti un singur păcat mai mult decât pe Dumnezeu, atunci întreaga ta viaţă este caracterizată de acesta"
Comentariul puritanului Ezekiel Hopkins:
"Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate" (Iacov 2:10), spune că încălcarea unei porunci înseamnă şi încălcarea celorlalte, dar nu este echivalentul încălcării lor, fiindcă sunt mulţi care poate fură, dar nu ucid, mulţi care ucid dar nu comit adulterul, pentru că încălcarea unei singure porunci înseamnă sfidarea autorităţii pe care o are fiecare şi prin care au fost date toate poruncile. Deoarece autoritatea marelui Dumnezeu este una şi aceeaşi în toate aceste legi, cel ce încalcă una dintre ele nesocoteşte această autoritate şi, evident, declară că nu le respectă nici pe celelalte"
"Un păcat nu rămâne singur atunci când este justificat"
"Un singur păcat se dublează atunci îi luăm apărarea"
"Scuzând un păcat ne vom face vinovaţi de două" (adaptări după Henry Smith)
De ce trebuie examinate inimile şi conştiinţele ? Nu trebuie examinate şi faptele?
"Este deosebit de important să-ţi cercetezi păcatele spiritului tău, ale inimii şi ale minţii tale. La fel cum păcatele conducătorilor sunt mai mari decât ale oamenilor de rând, păcatele inimii sunt mai mari decât ale trupului, fiindcă ea este cea care-i determină comportamentul. De asemenea, este foarte important să te examinezi pe sine pentru a-ţi descoperi păcatele inimii deoarece dintre toate păcatele, acestea se maschează cel mai uşor, urmările lor sunt mult mai grave, fac mai puţin zgomot, şi asemenea otravei, efectul lor este mai puternic asupra capului deşi durerea ei este percepută mai mult în burtă. Nu este ceea ce un guvern uman face când e vorba de înaltă trădare? Îi caută să-i judece pe cei ce au instigat-o nu doar pe cei ce au săvârşit-o. De aceea, şi tu nu urmări atât de mult poftele mădularelor care se războiesc cu sufletul tău, cât gândurile stricate ale inimii care le oferă acestora prilejul de a fi satisfăcute. Poftele care se războiesc în mădularele voastre nu sunt decât instrumentele păcatului. Găseşte puterea care se foloseşte de ele şi principiul care le stârneşte. De "înalta trădare" a legilor lui Dumnezeu, inima ta este mai vinovată decât trupul tău!" (Thomas Goodwin)
Cu cine să ne comparăm? Avem un model?
"După chipul şi asemănarea cui a fost creat sufleteşte omul? Dacă după Dumnezeu, atunci El este standardul după care trebuie să se compare şi nu după alte creaturi!" John Shaw
De ce? Fiindcă..
"Examinarea de sine este o inchiziţie spirituală înfiinţată în inima omului" (Thomas Watson)
Să ne grăbim să o facem. De ce?
"Examinarea de sine îl va ajuta pe creştinul căzut şi sângerând, să-şi vindece rana cât este proaspătă şi înainte ca să se cicatrizeze" (George Swinnock)
"Pasărea este omorâtă cu uşurinţă cât timp este în ou, dar odată ce a scos ciocul şi a învăţat să zboare, o putem omorâ doar dacă o prindem. La fel, judecându-ne singuri şi cercetându-ne adesea vom putea să stârpim păcatul înainte de a prinde rădăcini în suflet" (George Swinnock)
Cu ce folos?
"Examinarea de sine este poteca bătătorită ce duce la desăvârşire" (William Secker)
Ajutorul Lui este necesar!
Psalmul 139:23-24
"Cercetează-Mă, Dumnezeule şi cunoaşte-Mi inima! Încearcă-Mă şi cunoaşte-Mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!"
"Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face" (Evrei 4:13)
"Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. Nu este nici întuneric, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme, ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui" (Iov 34:21-23)
"Descoperă-ţi acum singur păcatul pentru ca mai târziu să nu-ţi arate Dumnezeu ruşinea la toată lumea!"
"Noi ar trebui să ne asigurăm ca, asemenea preoţilor lui Israel care aveau scris "Sfinţenie Domnului" pe mitrele lor, să avem scris numele Lui în inimile noastre. Este o mare diferenţă între cei care cercetează Biblia pentru a descoperi dacă numele lor este scris în Cartea Vieţii şi cei care după ce au aflat-o, o cercetează pentru a afla dacă în inimile lor stă scris numele Domnului!"
"Biserica care nu evanghelizează, se fosilizează!" (A.W.Pink)
Spurgeon a spus că, "cel ce este cu adevărat mântuit nu se va mulţumi să meargă singur în ceruri!"
Despre Ioan 3:16 se spune că versetul conţine cele mai multe SUPERLATIVE aflate într-un singur verset. Iată câteva dintre ele :
Cel mai mare motiv: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea"
Cel mai mare iubitor: "Dumnezeu"
Cel mai mare gest: "a dat"
Cel mai mare sacrificiu: "pe Fiul Său"
Cel mai mare privilegiu: "oricine crede în El"
Cea mai mare salvare: "să nu piară"
Cea mai simplă condiţie: "a crede"
Cel mai mare dar: "viaţă veşnică"
Cel mai scump cadou: "Isus"
Cel mai nevrednic primitor: "lumea"
Adevăruri cutremurătoare despre moarte
"Omul poate sfida gravitaţia, dar nu şi groapa"
"Cele două mari certitudini ale vieţii sunt păcatul şi moartea"
"Chiar dacă trăiesc în grupuri, societăţi, mulţimi (împreună), oamenii mor unul câte unul"
"Moartea nu acceptă, refuzuri" (Euripides)
"Moartea nu acceptă mită" (Benjamin Franklin)
"Chiar din clipa când venim pe lume, începem să o părăsim (să ieşim din ea)" (D.Martyn Lloyd-Jones)
"Nici chiar Papa nu ne poate acorda o amânare de la moarte" (Moliere)
"A te gândi la moarte este cea mai mare dovadă de realism, căci moartea este singura certitudine a vieţii" (J.I.Packer)
"A fi familiar cu groapa, înseamnă prudenţă" (C.H.Spurgeon)
"Am fost lut, suntem carne şi vom fi mâncare pentru viermi" (Henry Smith)
"Moartea aşteaptă păcatul, la fel cum munca îşi aşteaptă răsplata" (Thomas Taylor)
"Moartea nimiceşte totul, în afară de adevăr" (Anon.)
"Toţi oamenii sunt egali în prezenţa morţii" (Publilius Syrus)
"Moartea este marele comunist - ne face egali pe toţi!"
"Aşa cum moartea te găseşte, eternitatea te pecetluieşte" (Anon.)
"Moartea pecetluieşte caracterul şi faptele omului, pe veci. Aşa cum îi găseşte în această lume, vor fi şi în următoarea" (Nathaniel Emmons)
"Dacă nu mori cum trebuie de prima oară, nu poţi întoarce să mori mai bine, a doua oară" (Robert Murray M'Cheyne)
"Orice moarte este nefirească" (J.I.Packer)
"Moartea nu este un punct terminus, ci doar o joncţiune" (J.Charles Stern)
"Întreaga viaţă, este o pregătire pentru moarte" - Cât de bine ne-am pregătit?
"Filozofia care nu ne învaţă cum să stăpânim moartea, (mai bine zis, cum s-o primim), nu merită doi bani" (J.I.Packer)
"Cel ce a trăit cum nu trebuie nu va ştii cum să moară"
"Doar cei ce l-au primit (cu credinţă) pe Hristos sunt gata să primească şi moartea (cu demnitate)" (Anon)
"Să nu fim oare mângâiaţi atunci când ne amintim că moartea nu este decât rechemarea noastră acasă dintr-un exil, în patria noastră cerească?" (Jean Calvin)
"Putem fără a greşi, să afirmăm că acela care nu priveşte cu bucurie la ziua morţii lui şi la ziua învierii lui, nu a avansat deloc în credinţa Creştină (în şcoala lui Hristos)" (Jean Calvin)
"Fie ca nădejdea pe care o ai a cerurilor, să stăpânească (şi să învingă) frica ta de moarte. La urma urmei, de ce ţi-ar fi frică să mori, dacă speri să trăieşti prin moarte?" (W.Gurnall)
"Moartea nu este neaşteptată pentru nici un sfânt; celui ce are tot timpul masa pregătită, venirea unui oaspete nu este o surpriză" (George Swinnock)
"Toată viaţa este circumscrisă morţii, dar pentru credincios dincolo de acest cerc se găseşte o nelimitată sferă a vieţii. Nu trebuie decât ca el să moară o dată pentru a ieşi din acest cerc şi a nu mai avea de-a face cu moartea" (James Hamilton)
"Moartea este (vestiarul) o sală de aşteptare, un vestibul, unde ne îmbrăcăm cu nemurirea" (C.H.Spurgeon)
"Isus a transformat moartea dintr-o cavernă înspăimântătoare, într-o punte ce duce la glorie" (C.H.Spurgeon)