Înapoi
Acasă
Biblia

Stabilirea priorităților în relații

de James Montgomery Boice


Trăim într-o vreme de mari dezintegrări. Dar, în mijlocul unei astfel de vremi, una din cele mai puternice și mai eficiente forțe pentru unitate este relația din familie. Vorbesc adesea la căsătorii despre importanța familiei. Unul din lucrurile pe care le spun este că familia e prima și cea mai de bază dintre toate instituțiile umane. Toate celelalte instituții care s-au dezvoltat în istoria rasei umane se bazează, într-un anume sens, pe familie și izvorăsc din aceasta. Câtă vreme rezistă familia, rezistă și societatea. Când familia falimentează, toate aceste forme ale instituțiilor umane cad împreună cu ea. Și totuși e o surpriză, în lumina acestor lucruri, să deschidem la una din afirmațiile lui Hristos despre ucenicie și să Îl descoperim cum spune:

,,Dacă vine cineva la Mine, și nu urăște pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu."

Și să mai spui că ucenicia nu costă! În acest pasaj Isus pare să spună că prețul uceniciei e chiar relația cu familia naturală. Și, în loc să întărească familia și să o apere, așa cum ne-am fi așteptat de la El să facă, El pare, cel puțin în acest text, să dezbine familia. Isus spune aici ceva foarte, foarte important. Și trebuie să privim în profunzime la aceasta dacă vrem să înțelegem ce vrea cu adevărat să spună în versetele următoare, atunci când vorbește despre socotirea prețului.

Dați-mi voie să pun altfel problema. De trei ori în acest pasaj, la care am început să privim data trecută, îl vedem pe Isus spunând că o persoană nu poate fi ucenicul Său. O spune în versetul 26. O spune în versetul 27 și o spune a treia oară în versetul 33. Prima dată El spune: ,,Dacă nu urăști pe tatăl tău și pe mama ta, pe soția ta și copiii tăi, pe frații și surorile tale, ba chiar viața ta, nu poți fi ucenicul Meu." A doua oară El spune: ,,Și oricine nu-și poartă crucea, și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu." Iar în versetul 33 El spune: ,,Oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu."
Deci, indiferent ce altceva ar spune El aici, cel puțin spune aceasta: ,,În toate domeniile, în orice vreme și în toate felurile, trebuie să socotești prețul, pentru că nimic, nimic, nimic din experiența umană, din ce îți aparține sau de care ești legat, nu poate să fie pe primul loc. Dacă vrei să fii un ucenic al Meu, urmează-Mă și moștenește cerul." Acestea sunt cuvinte dure, foarte dure.

Trebuie să privim acum mai de aproape la aceste cuvinte. Am început săptămâna trecută să privim la a doua parte a lor pentru că acolo Isus vorbește despre socotirea prețului. Dar, vedeți, deși am început de acolo, și am făcut-o pentru că acela e un principiu de bază, ce trebuie să facem e să ne întoarcem la versetele anterioare și să vedem că e vorba de ceva mai mult decât ce am numi ,,contabilizarea costurilor". Când vorbești despre relații personale, și mai ales despre acel fel de relații personale care există într-o familie între soți și soții, între părinți și copii și între frați și surori, vorbești de fapt despre ceva care, dacă se distruge, e mai mult decât costisitor. E dureros. Și astfel, Isus spune: ,,Când te hotărăști să Mă urmezi, socotește și acest cost, ca să vezi dacă ești pregătit, atunci când va fi nevoie, să suporți suferința de dragul Meu."

Acum, această problemă a urii față de tată și mamă, soție și copii, frați și surori ni se pare ca o palmă dată peste față. Ea conține însă un număr de mari adevăruri și vreau să ne ocupăm de ele pe rând.
Mai întâi, dacă nu face nimic altceva, cu siguranță ea subliniază cerințele radicale ale Împărăției lui Hristos. Când Isus ne spune să Îl urmăm, trebuie să înțelegem că nu e ca și cum ar spune: ,,M-aș bucura dacă ai putea să faci parte din comitetul Meu de conducere." Isus nu spune: ,,Am ceva de făcut și am nevoie de ajutorul tău, și știu că ești ocupat. Dar noi ne întâlnim doar de trei ori pe an, iar toate cheltuielile sunt plătite. De aceea, dacă ai putea strecura asta în programul tău și ai putea veni să ne ajuți, ei bine, ai fi de mare ajutor pentru organizație. Iar dacă ți se pare o sarcină prea grea, ne-am bucura să avem măcar numele tău. Poți să stai acasă. Îți vom trece doar numele pe listă și nu-ți vom cere nimic mai mult." Vedeți, Isus n-a spus asta. Isus a ridicat pretenții radicale și a spus: ,,Când vrei să Mă urmezi, Eu sunt Cel pe care Îl vei urma. Nimic altceva nu va putea vreodată să aibă prioritate sau să îți stea în cale." Aceasta înseamnă că, odată cu venirea Împărăției lui Hristos, ceva radical a intrat în lume. Nimic în întreaga istorie a lumii nu a putut cere vreodată așa ceva vreunui bărbat sau vreunei femei înainte de venirea lui Hristos. Statul poate avea pretenții limitate. Cerințele unei familii, deși mari, legitime și stabilite de Dumnezeu, nu sunt absolute. Există limite în ceea ce poate pretinde o familie. Nu la fel stau lucrurile cu Împărăția lui Hristos. Vedeți, în Împărăția lui Hristos nu există limite. Iar dacă ai înțeles măcar ceva despre chemarea la ucenicie, din ce am încercat să explic în această serie de studii, cu siguranță trebuie să fi înțeles asta până acum.
Ce înseamnă chemarea la ucenicie? Să te lepezi de tine însuți. Să îți iei crucea și să Îl urmezi pe Isus. Iar dacă o vei face, acesta este cel mai radical angajament pe care vei fi chemat să îl iei în întreaga ta viață.
Deci acesta e primul lucru. Cerințele radicale ale Împărăției lui Hristos.

Al doilea lucru este autoritatea unică a lui Isus Hristos. Pe aceasta o vedem în felul următor. Ne punem întrebarea: ,,Cine în lumea asta poate ridica o astfel de pretenție?" Aș putea eu oare să vă spun: ,,Dacă cineva dorește să devină membru al Bisericii Nr. 10 și vrea să slujească acolo, trebuie să își urască tatăl și mama, soția și copiii, frații și surorile, ba chiar propria-i viață, altfel nu se poate alătura Bisericii Nr. 10"? N-aș putea spune așa ceva. Nu poți vorbi despre firma ta, organizația ta, școala ta sau orice altceva și să spui: ,,Dacă nu îți urăști tatăl și mama, soțul sau soția, frații și surorile, atunci nu poți lucra aici." Nici unul dintre noi nu poate spune așa ceva. Și totuși, iată-L pe Isus Hristos, acest învățător care a trăit acum două mii de ani, venind cu o pretenție care, la suprafață, e absolut ridicolă, dacă El e doar un om. Am putea spune: ,,Cum se poate ca un om în toate mințile să vină cu o astfel de pretenție și să spună: ,,Dacă vrei să Mă urmezi, trebuie să te lepezi de cele mai naturale reacții și sentimente umane. Trebuie să întorci spatele soției tale. Trebuie să întorci spatele soțului tău. Trebuie să întorci spatele copiilor tăi."" Cum ar putea spune așa ceva un om în toate mințile? Cum a putut spune Isus așa ceva, dacă El a fost doar un om?
Dar, vedeți, tocmai despre asta e vorba. Isus nu e doar un om. Isus Hristos e Dumnezeu și în calitatea Sa de Dumnezeu El ne cere acest lucru. Ați văzut, deja începem să înțelegem. Poate spui, ,,Eu tot nu înțeleg." Dacă nu înțelegi aceasta, nu înțelegi ce înseamnă să ai de-a face cu Dumnezeu. Dumnezeu e autoritatea supremă. Cu Dumnezeu nu te târguiești. Nu poți spune, ,,Doamne, cum să-Ți spun, sunt cinci lucruri în viața mea iar Tu ești unul dintre ele. Asta înseamnă 20 la sută. Vreau ca Tu să reprezinți primele 20 de procente din viața mea." Nu poți face așa ceva cu Dumnezeu. Tot ce ai e de la Dumnezeu. Viața ta. Relațiile tale. Tot ce îți aparține. Totul e de la Dumnezeu. De aceea, dacă înțelegi câtuși de puțin cine este Dumnezeu, trebuie să spui: ,,Doamne, Tu trebuie să fii absolut totul în toate." Vedeți, așa mai merge.
În același timp, asta îndreaptă lucrurile.

Vedeți, nu se întâmplă prea des ca atunci când Isus cheamă un bărbat sau o femeie să îl cheme să întoarcă spatele familiei sale și să renunțe la ea. În general, lucrurile nu se întâmplă astfel. Dar sunt cazuri când se întâmplă. Uneori familia se opune iar Isus Hristos spune: ,,Ai de ales între Mine și familia ta. Trebuie să vii după Mine." Uneori familia devine o piedică. Isus cheamă pe cineva într-o anumită lucrare, de exemplu să fie misionar. Iar familia spune: ,,O, nu vrem ca fiul nostru să facă așa ceva. Nu vrem ca fiica noastră să facă așa ceva. Vrem ca tu să fii o persoană importantă." Și astfel ei devin o piedică. Însă Isus spune: ,,Ascultă, într-o astfel de situație trebuie să vii după Mine. Trebuie să întorci spatele oricui te împiedică să devii un ucenic." Dar, vedeți, însăși faptul că El este Domn suveran, faptul că Isus este Dumnezeu face ca lucrurile să fie în regulă. Căci, dacă Isus, care te iubește, te-a creat și știe ce vrea să facă cu tine, dacă El te cheamă să faci așa ceva, nu o face pentru că te urăște, nu pentru că vrea să-ți facă viața nefericită, nici măcar pentru că El vrea să-ți respingi familia. Isus cunoaște toate lucrurile și în El locuiește toată înțelepciunea. El este cel ce spune: ,,Acesta e cel mai bun lucru pentru tine. În cazul tău, asta înseamnă ucenicia. Iar tu vei găsi adevărata împlinire, adevărata fericire și bucurie în serviciul Meu dacă vei urma acest drum."
Dacă Isus a fost un simplu om, cum putea să spună El așa ceva? Ai râde de El. Ai spune: ,,De unde știi Tu ce-o să fie?" Dar dacă Isus este Dumnezeu, ne putem încrede în El și putem să pășim pe calea pe care El ne-o pune înainte. Autoritatea unică a lui Isus Hristos.

Al treilea lucru care ne învață aceste versete este despre ura față de tată și mamă, soție și copii, frați și surori, este prioritatea inevitabilă a adevăratei ucenicii. Vedeți, am spus mai devreme că nu e normal. Nu e natural. Nu e regulă ca Isus să ne cheme într-un astfel de mod încât noi să fim nevoiți să renunțăm la familiile noastre. Isus ne-a creat familiile. Familiile sunt o bucurie. În cele mai multe cazuri privim la familiile noastre și spunem: ,,Da, familiile noastre ne-au fost de mare ajutor. N-am fi unde suntem acum, nu numai ca ființe umane într-o lume seculară, dar și ca creștini într-o lume creștină, dacă n-ar fi fost familiile noastre." Privesc în urmă la familia mea și Îi mulțumesc lui Dumnezeu oridecâteori îmi amintesc de ea. Toate lucrurile care le-am învățat de la ei. Tot sprijinul pe care mi l-au dat. Nu se întâmplă prea des să fim nevoiți să întoarcem spatele familiilor noastre. Nu știu nici măcar din punct de vedere statistic cât la sută dintre creștini sunt chemați la aceasta. S-ar putea să fie un mic, mic, mic procent. Dar important este să fii gata să o faci dacă Isus Hristos ți-o cere. Fiindcă dacă nu ești gata, atunci Domnul Isus Hristos nu ocupă cu adevărat primul loc în viața ta. Dacă nu e cu adevărat primul în viața ta, El nu e Domnul vieții tale. Iar dacă nu e Domnul vieții tale, nu e Mântuitorul tău. Tu nu ești cu adevărat ucenicul Lui.
Cineva poate spune: ,,Vai, dar asta e greu. E greu să fii nevoit să-ți ordonezi prioritățile în așa fel încât să fii gata să renunți la ceva ce-ți este, omenește vorbind, cel mai drag. E adevărat, pare greu. Dar cei ce Îl urmează pe Hristos descoperă că această ordonare a priorităților vieții este de fapt o forță eliberatoare. Vedeți, oamenii care sunt legați în această lume sunt cei indeciși. Ei au loialitățile împărțite. Aceștia trag de mine într-o parte, ceilalți în altă parte, acesta îmi cere să fac asta iar acela îmi cere să fac cealaltă. Nu știu încotro s-o apuc. Nu știu ce să fac. Oamenii aceștia nu au o viață consecventă. Ei sunt legați de împrejurări. Adevărații oameni, oamenii liberi, sunt cei ce și-au găsit Stăpânul. Cei care au găsit pe cineva în care pot avea încredere. Cineva care e centrul priorităților lor, astfel încât ei pot spune: ,,Pentru mine lupta s-a terminat. Am fost eliberat de Isus Hristos. Știu pe cine urmez. Știu ce încerc să fac. Aceasta e direcția în care vreau să merg și o să-L urmez pe Isus Hristos indiferent unde m-ar duce acest drum, indiferent de prețul cerut." Vedeți, astfel de oameni sunt eliberați în Hristos pentru a schimba literalmente lumea.

Mai e și un al patrulea lucru. Sunt pericolele acestei lumi. Pericolul perfid, insistent și fatal al tentațiilor acestei lumi. Sunt sigur că înțelegeți de ce e așa. Dacă, în lumina acestui verset, conform învățăturii lui Isus Hristos, e posibil să fii ținut la distanță de ucenicie, și prin urmare să fii ținut departe de mântiure de un lucru atât de bun în esența sa cum ar fi dragostea pentru soț sau soție, sau copii, sau frați, sau surori; dacă e posibil ca acel fel de dragoste, naturală și dată de Dumnezeu, să îl împiedice pe cineva să ajungă la mântuire, atunci cât de perfide trebuie să fie ispitele acestei lumi? Și cât de periculoase? Dacă lumea ne poate atinge prin soțul nostru; dacă lumea poate ajunge la noi prin soția sau copiii noștri, atunci unde mai putem fi oare în siguranță într-o astfel de lume? Niciunde. Lumea ne poate ispiti din toate părțile. Satan poate ajunge la noi prin oricine dacă o poate face prin un membru al familiei noastre. Lumea e un mare pericol. Asta ne spune Isus Hristos.

Așa că luăm un pasaj ca acesta și, dacă avem cât de puțină înțelegere, ne întoarcem de la el către Cel ce l-a rostit și spunem: ,,Doamne Isus Hristoase, dacă lumea e așa cum e; dacă mă găsesc într-un pericol atât de mare, cum aș putea oare să mă păstrez sfânt și neprihănit pentru Tine în această viață de ucenicie?" Bănuiesc că sunt multe răspunsuri la această întrebare. Cu siguranță, harul e unul din ele. Dar dați-mi voie să spun, în opinia mea, că cel mai important lucru este să fii gata să Îl mărturisești pe Isus Hristos înaintea oamenilor, în mod deschis și în orice vreme.
Ei bine, poate că cineva va spune (poate chiar aud pe cineva gândind astfel): ,,E ușor pentru tine să spui așa ceva. Dar, vezi, acesta nu e tocmai lucrul despre care vorbește Isus Hristos. Iată un om care se întoarce acasă și se întâlnește cu un vechi prieten. Nu și-a văzut prietenul de mulți ani și îi spune: ,,Sunt creștin." Prietenul îl părăsește. Și, ce-i cu asta? Mare pagubă.. Mai e un alt prieten, un alt prieten și așa mai departe.
Nu despre așa ceva vorbește Isus. El vorbește despre un soț, o soție, un frate, o soră. Vorbește despre copii și părinți. Altfel stau lucrurile aici, pentru că nu poți abandona pur și simplu astfel de relație. Ieși dintr-o relație, găsești alta. E în regulă. Dar aici e vorba de membrii familiei tale. Ce zici de asta?" Recunosc că așa e. Lucrurile sunt diferite în acest caz. Dar dați-mi voie să sugerez ceva. Două lucruri.

Mai întâi, însăși faptul că Dumnezeu te-a chemat ar trebui să fie o încurajare: Dumnezeu poate lucra la fel și în viețile lor. El nu garantează acest lucru. Nu găsesc nici o garanție în Scriptură că Dumnezeu de fiecare dată lucrează neapărat în acest fel. Dar adesea El o face. Putem vedea acest lucru observând ce se întâmplă în familiile creștine, în acele familii în care un membru devine creștin. Iată o persoană provenind dintr-o familie păgână care devine un credincios în Isus Hristos și care vorbește despre acest lucru cu soțul, soția, părinții, sau altcineva. Mai întâi întâmpină ostilitate, pentru că familia vede fapta lui ca o respingere a valorilor lor: ,,Noi te-am crescut cum trebuie. Ce te-a apucat să devii creștin?" Vedeți, ei nu înțeleg nimic. Și totuși, adesea ostilitatea dispare și e urmată de curiozitate. ,,Bine, spune-mi și mie. Ce ți s-a întâmplat de fapt? Asta chiar că e ciudat. Nimic de felul acesta nu i s-a întâmplat vreodată unuia dintre noi. Am avut și noi pojar, vărsat de vânt și așa mai departe. Dar nimeni nu s-a înbolnăvit de microbul ăsta. Spune-ne, cum s-a întâmplat." Astfel, curiozitatea dă ocazie discuțiilor și, pe măsură ce trece timpul, adesea curiozitatea e urmată de respect. Respect, nu din toată inima, dar respect față de schimbarea care a avut loc și față de ordinea stabilită de Isus Hristos. În astfel de situații mulți devin creștini.

Mai e și un al doilea lucru pe care vreau să îl spun. S-ar putea, deși Dumnezeu nu garantează acest lucru, s-ar putea ca după ce devii creștin, să mergi acasă, să vorbești despre aceasta cu familia ta iar ei să nu respingă doar lucrurile pe care le spui ci să te respingă pe tine. S-ar putea ca ruptura să fie adâncă. Ar putea interveni o prăpastie între tine și întreg trecutul tău, mediul tău familial. Un astfel de lucru i s-a întâmplat omului născut orb dar care L-a găsit pe Isus Hristos și a primit nu numai vederea fizică, ci și cea spirituală. El s-a dus la farisei iar aceștia l-au excomunicat și l-au dat afară din biserica lor pentru că era un urmaș al lui Isus. Astfel de lucruri se pot întâmpla. Dar, dacă se întâmplă, ai această mare mângăiere: dacă Dumnezeu a pregătit așa ceva pentru tine, și El o face în unele cazuri; dacă El te trece prin experiența și durerea respingerii de către propria familie ca să-L poți urma pe Hristos, trebuie să știi că Dumnezeu, cu toate acestea, ți-a pregătit o nouă familie. O familie în care relațiile, deși pot fi încordate în această lume, sunt cu toate acestea veșnice, pentru că sunt clădite pe ce a făcut El pentru noi în Isus Hristos. Ce mare familie e aceasta! Are un Tată, pe Însuși Dumnezeu. Are o mamă, Biserica nevăzută. Are un Domn, chiar pe Domnul Isus Hristos. Are o chemare, de a-L urma. E o familie fericită, pentru că e o familie care respinge orice lucru care provoacă dezbinare între bărbați și femei. Respinge mândria. Respinge păcatele prezentate atât de clar în Cuvântul lui Dumnezeu. Are un drum pe care să meargă în ce privește virtuțile omenești. Virtutea sa e roada Duhului - dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Toate aceste lucruri. E o familie care are o Carte. Un set de reguli. O dorință, să-L slujească pe Isus Hristos și să fie folosită de El. E o familie care privește spre un țel, în principal spre revenirea lui Isus Hristos, când El își va începe domnia în toată autoritatea și puterea. E o familie care așteaptă cu nerăbdare ziua când vom fi uniți cu El prin înviere și vom fi adunați laolaltă în jurul tronului de har al lui Dumnezeu ca să-I cântăm laude și să-L slujim o veșnicie pe Regele și Răscumpărătorul nostru binecuvântat.
Vedeți, ucenicia costă. Iar prețul e mare. Pentru unii e un preț dureros. Dar e mai mult decât compensat chiar și în viața aceasta, ca să nu mai vorbim de cea viitoare.

Tradus de Florin Vidu


Cuprins | Umblarea Creștinului