În ultimele săptămâni am fost prins într-o sarcină care pe de o parte a fost obositoare dar pe de altă parte a fost o lucrare din dragoste, pentru că o editură din America a considerat potrivit să republice un mic dar important tratat scris de predicatorul puritan Jonathan Edwards în secolul al 18-lea. Cu ocazia acestei republicări a operelor lui Edwards, editura m-a onorat întrebându-mă dacă pot scrie o introducere de vreo 25 - 30 de pagini la această lucrare. Din aceste motive, în ultimele săptămâni m-am cufundat în reexaminarea acestui tratat al lui Jonathan Edward, pe care l-am citit pentru prima dată, desigur, în urmă cu peste 40 de ani. Este vorba de tratatul intitulat "Semnele distinctive ale unei adevărate treziri" ("The Distinguishing Marks of True Revival").
Dacă ne amintim istoria bisericii noastre, cunoaştem acel eveniment pe care istoricii l-au numit "Marea Trezire", care s-a întins pe tot cuprinsul coloniilor din Noua Anglie, în mare măsură sub conducerea lui George Whitefield, John Wesley şi, în primul rând, chiar a lui Jonathan Edwards. Cu ocazia acestei treziri la religia adevărată, America a experimentat cea mai intensă trezire spirituală din întreaga sa istorie. Odată cu izbucnirea acestei treziri în Noua Anglie, s-au raportat multe incidente stranii, în care unii oameni, la predicile lui Edwards şi ale altora, au leşinat, şi-au pierdut cunoştinţa din cauza excesului emoţional. Iar în mijlocul acestei treziri unele sprâncene s-au ridicat din cauza schimbărilor ce se petreceau şi cu care oamenii nu erau obişnuiţi, din cauza zelului şi ardorii care însoţeau lucrarea Duhului Sfânt printre oameni. Odată cu aceste excese emoţionale au venit şi doctrine false, comportamente imorale ale unora care pretindeau că ei sunt rezultatul trezirii. Într-un cuvânt, multe feluri de abuzuri care i-au făcut pe criticii acestei treziri să insiste ca lucrarea ce a pornit trezirea să fie oprită. Astfel, în mijlocul acestei controverse Edwards a recurs la mintea sa pătrunzătoare şi la vastele sale cunoştinţe din Scriptură pentru a veni cu o analiză critică a lucrurilor ce se întâmplau în Noua Anglie în timpul Marii Treziri, încercând să ofere cititorului o hartă cu ajutorul căreia să poată discerne între adevărata trezire şi simple emoţii sau treziri superficiale, născute din firea pământească. În dorinţa sa de a oferi această analiză, el şi-a îndreptat atenţia spre textul pe care l-am citit mai devreme.
În orice caz, în timp ce reciteam acest tratat despre semnele distinctive ale trezirii, am început să mă gândesc la aplicaţiile pe care aceasta le-ar putea avea în situaţia noastră, la sfârşitul secolului XX, nu în Noua Anglie, ci aici în Orlando şi în împrejurimi. Eu, cel puţin, nu cred că ne găsim în mijlocul unei alte mari treziri aici în America, deşi unii au făcut astfel de afirmaţii. Dar în dimineaţa aceasta nu mă preocupă atât de mult o trezire naţională, nici măcar una locală; sunt interesat în schimb de o trezire personală. Adică, mă preocupă starea sufletelor voastre, a fiecăruia în parte, dacă sunt treze sau dacă rămân într-o stare de aţipeală dogmatică.
Spun asta pentru că, atunci când Edwards a privit la textul Scripturii şi a aplicat principiile la Marea Trezire în întregul ei, el a spus că există anumite semne care însoţesc orice lucrare autentică a lui Dumnezeu în vieţile oamenilor. Aceste semne pe care le prezintă el se aplică nu numai unei vaste regiuni cuprinse de o trezire, nici măcar unei biserici în mijlocul unei treziri locale, ci aceleaşi semne sunt relevante pentru creştinul individual, atunci când acesta îşi pune întrebarea: "Sunt eu cu adevărat o nouă făptură? Sunt eu cu adevărat în Hristos?" Sau, mai simplu: "Sunt eu cu adevărat creştin?" "Cum pot şti dacă religia pe care o practic şi o urmez este autentică sau e falsă?" "Cum pot deosebi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu sau nu?"
Acest tratat se întinde pe multe pagini şi nu am timp să fac un rezumat al tuturor celor spuse în el, dar aş vrea să folosesc timpul din această dimineaţă privind la cele cinci semne principale despre care Edwards spune că sunt caracteristice unei treziri autentice prin puterea şi prezenţa Duhului Sfânt.
Ioan, avertizând că în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi, spune: "Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu...". El continuă apoi şi vorbeşte despre Anticrist, care neagă că Isus a venit în trup. Evident, în secolul I aceste cuvinte erau îndreptate împotriva Docetiştilor, un grup de eretici care negau realitatea "întrupării". Dar, aplicând aceste cuvinte la zilele sale, în Noua Anglie, Edwards spune că primul semn al unei treziri autentice este acesta: noi câştigăm un profund respect pentru Isus cel biblic. Câştigăm un profund respect pentru Isus cel biblic.
Am cântat un imn în această dimineaţă, "O, cât de adâncă e dragostea lui Isus." Preaiubiţilor, există multe motive pentru care oamenii vin la biserică sau se alătură instituţiei bisericii. Vor ca afacerile lor să prospere. Vor să-şi facă mai multe contacte. Vor să-şi extindă reţeaua. Poate sunt singuri şi tânjesc pentru părtăşia cu alte fiinţe umane. Există multe motive pentru care ne adunăm împreună. Şi cineva poate veni la biserică în mod regulat pentru toate aceste motive, fără să fi fost vreodată convertit, rămânând într-o stare de moarte spirituală. Dacă vrei să afli în ce stare eşti tu, viu sau mort, primul semn pe care trebuie să-l cauţi este respectul şi dragostea ta personală pentru Isus. Pentru că lucrarea pe care o face Duhul Sfânt atunci când îi regenerează pe oameni este să le direcţioneze dragostea şi zelul către Hristos. Deci, în cuvinte simple, te întreb: Îl iubeşti pe Isus? Ai tu dragoste în inima ta pentru Hristos? Pentru că, dacă Duhul Sfânt nu ar lucra în inima ta, nu ai putea avea dragoste pentru Isus. Inima ta ar fi o inimă de piatră. Poate că asculţi cu răbdare şi politeţe în fiecare duminică dimineaţa cum predicatorul vorbeşte sau citeşte din Sfânta Scriptură, dar dacă eşti în Hristos atunci în sufletul tău există o dragoste îndreptată spre El.
Observaţi cum Edwards insistă că acest respect trebuie să fie pentru Isus cel biblic. E o diferenţă esenţială. Acum câţiva ani am fost invitat să ţin o prelegere la Institutul Young Life din Colorado Springs, Colorado. În timp ce predam teologie celor din conducerea institutului, am avut ocazia să îi avertizez cu seriozitate, spunându-le: "Ştiţi, nu cunosc nici o organizaţie în toată lumea care să fie mai eficientă decât Young Life în câştigarea elevilor de liceu pentru Hristos." Apoi am continuat: "Trebuie să aveţi mare, mare grijă aici, pentru că în acest caz puterea voastră vă poate anula eforturile. De ce spun asta? Pentru că voi, lucrătorii din această organizaţie, aţi devenit atât de eficienţi, aţi devenit experţi în prezentarea creştinismului într-un mod care să placă acestor tineri. Aţi reuşit atât de bine să înlăturaţi plictiseala şi concepţiile greşite despre creştinism, încât L-aţi făcut pe Hristos atractiv pentru aceşti tineri." Dar apoi am continuat: "Pericolul constă în aceea că ei nu vor răspunde la chemarea adevăratului Isus ci vor răspunde organizaţiei Young Life, distracţiei şi plăcerii care le-au fost prezentate. Trebuie să fim conştienţi de existenţa acestui pericol."
Am văzut, cu ocazia Seminarului Isus şi în multe alte ocazii în care am prezentat reacţii critice la Scriptură, cum în lume şi în Biserică există mulţi înlocuitori ai lui Isus. Marxiştii îl au pe Isus al lor, Isus Eliberatorul. Filosofii existenţialişti îl consideră pe Isus adevăratul erou existenţialist. Astfel Isus a devenit, în cultura noastră, ca un nas de ceară care poate fi modelat şi adaptat ca să se potrivească concepţiei fiecăruia despre ce e un erou. De aceea trebuie să ne întoarcem la Isus cel biblic, la adevăratul Isus. Nu la un Isus care este produsul unei imaginaţii bogate. Îl iubeşti pe Isus cel biblic? Edwards spune că acesta e primul semn al adevăratei treziri.
Al doilea semn este prezentat în termeni negativi: atunci când o persoană e cu adevărat trezită de Duhul Sfânt, ea experimentează o nouă repulsie faţă de lucrările lui Satan. De fapt, aceasta poate deveni atât de intensă încât, în zelul lor, noii creştini pot deveni insuportabili în atitudinile lor critice la adresa necreştinilor. Astfel, se poate abuza de acest semn. Şi totuşi, realitatea din spatele lui e aceea că lumea îşi pierde farmecul. Lumea îşi pierde strălucirea şi nu mai suntem complici ai împărăţiei lui Satan, pentru că împărăţia lui e această lume. Ioan spune: "Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume." "Ei sunt din lume..." Adică, oamenii care stau departe de Dumnezeu. "Ei vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii."
Cât de ispititoare şi atrăgătoare sunt pentru tine lucrurile acestei lumi? Nu te înşela în această privinţă. Evident, atunci când cineva devine creştin, tot farmecul şi atracţia acestei lumi nu dispar instantaneu. Suntem încă ispitiţi de păcat. Încă flirtăm cu lucrurile acestei lumi. Dar diferenţa trebuie să fie făcută evidentă prin punctul central spre care se focalizează interesele, visele şi realizările noastre.
Azi dimineaţă, în drum spre locul acesta, ascultam la radio emisiunea Ora Luterană, iar predicatorul urma să vorbească despre bani, dar a promis de la început că nu va cere bani pentru programul de radio, pentru construcţia vreunei clădiri sau pentru altceva de genul acesta. Vroia să vorbească despre bani la modul general. Iar una din ideile pe care le-a prezentat era o idee pe care am auzit-o de multe ori. El spunea că, dacă vrei să ştii care sunt priorităţile inimii tale, priveşte la lista cu cheltuieli. Pentru că această listă cu cheltuieli e o reflectare obiectivă a priorităţilor tale. Dacă cineva ţi-ar fura această listă de cheltuieli şi ar citi-o, ce ar crede acea persoană despre dragostea ta pentru lucrurile lui Dumnezeu, în comparaţie cu preocupările tale pentru lucrurile acestei lumi?
Când am auzit aceste cuvinte azi dimineaţă, mintea mea a început să lucreze şi mi-am zis: O! Cât de des trebuie să ni se amintească acest lucru, pentru că acolo unde e inima noastră, acolo tind să ajungă şi bogăţiile noastre. Astfel, dacă am fost treziţi la lucrurile lui Dumnezeu, asta înseamnă că acum experimentăm o înstrăinare de vechile obiceiuri, de lumea aceasta, de lucrurile şi de împărăţia lui Satan.
În al treilea rând, şi aceasta s-ar putea să ne deranjeze: al treilea semn pe care Edwards l-a indicat ca un semn al adevăratei treziri este un înalt respect şi o foame după Scriptură, după Cuvântul lui Dumnezeu. Cred că v-am mai povestit experienţa convertirii mele. Înainte să devin creştin, n-am citit niciodată Biblia. În primele două săptămâni după ce am devenit creştin, am citit întreaga Biblie, din scoarţă-n scoarţă, neglijând orice altă activitate din viaţa mea, pentru că nu mă mai săturam de ea şi nu puteam înţelege cum unii creştini cred că această carte e plictisitoare şi o neglijează. Poate că avem o părere înaltă despre doctrina Scripturii, dar suntem oare atraşi de învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu? Eu ştiu că atunci când merg la biserică..., nu mă refer la această biserică, ci atunci când sunt într-o călătorie şi merg la o altă biserică..., atunci când intru în biserică duminică dimineaţa, eu nu vreau să aud psihologie. Nu mă interesează terapia psihologică. Nu mă interesează nici măcar lucrurile practice. Ce tânjesc eu să aud atunci când intru în biserică duminica dimineaţa este un cuvânt de la Dumnezeu. Vreau să aud cuvinte din această Carte. Vreau să aud adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru că toate celelalte lucruri nu mă mişcă. Îmi găsesc plăcerea doar în ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu.
Iar dacă stai pe locul tău duminică de duminică, dacă te plictiseşti atunci când auzi citindu-se Scriptura şi nu vrei să auzi o predică din Scriptură, s-ar putea ca acesta să fie un indiciu că eşti mort spiritual. Dar atunci când Duhul e la lucru, El ne îndrumă spre Cuvântul inspirat de Duhul Sfânt. Ioan spune: "Noi suntem din Dumnezeu..." Vorbeşte aici despre comunitatea creştină şi despre comunitatea apostolilor: "Cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă."
Îi aud azi pe unii susţinând că sunt creştini şi totuşi ei critică şi judecă învăţăturile de pe paginile Noului Testament. Ei spun: "Isus îmi place, Pavel nu-mi place." Nu-L poţi avea pe Isus fără Pavel. Dacă Îl ai pe Unul, îl ai şi pe celălalt. Sunt legaţi împreună. Nu ştim nimic despre Isus afară de ce ne-au scris Apostolii despre El. Iar atunci când cineva îmi spune: "Nu îmi plac învăţăturile lui Pavel", acea persoană spune de fapt: "Nu-mi place de Isus." Pentru că Duhul Sfânt îi atrage pe oameni la Cuvântul lui Dumnezeu. Iar dacă tu ai fost trezit de Duhul Sfânt, atunci ar trebui să ai în inima ta dorinţa să guşti şi să cunoşti lucrurile lui Dumnezeu.
Ştiu că studiul Bibliei poate fi dificil. Nu vreau ca în dimineaţa aceasta să-l fac pe cineva să se simtă vinovat. Nu vreau asta. Nu încerc să te conving să te înscrii într-un studiu biblic sau altceva asemănător. Ar fi grozav dacă ai face-o. Încerc să-ţi ofer posibilitatea să-ţi iei temperatura spirituală. Dacă nu te interesează Scriptura, eşti probabil mort şi în drum spre iad, pentru că Dumnezeu, Duhul Sfânt, atunci când trezeşte suflete El le conduce spre locul în care se hrănesc din adevărul lui Dumnezeu.
Haideţi să ne rugăm.
Tatăl nostru, Îţi mulţumim că ne-ai trezit, dar cât de repede căutăm siguranţa şi confortul paturilor noastre, ca să ne întoarcem la o aţipeală dogmatică... De aceea avem nevoie din nou ca Duhul Tău Sfânt să lucreze în noi, astfel încât să avem un zel în dragostea noastră pentru Isus, care să ne facă să dispreţuim lucrările lui Satan. Atrage-ne spre Scriptură cu o pasiune şi o dragoste pentru adevăr, înteţeşte flăcările dragostei noastre pentru Tine şi pentru poporul Tău. Cerem aceste lucruri în Numele lui Isus. Amin.
Tradus de Florin Vidu