Înapoi
Acasă
Biblia

Binecuvântări în prezent, împreună cu persecuții

James Montgomery Boice


Un lucru pe care îl învățăm la scurtă vreme după ce începem să studiem Biblia este că metodele lui Dumnezeu nu sunt metodele noastre. Gândurile Lui nu sunt gândurile noastre. De aceea ar trebui să ne așteptăm ca atunci când ne apropiem de Scriptură și citim despre învățăturile lui Hristos să descoperim că sunt surprinzătoare. Pur și simplu nu sunt în concordanță cu felul în care gândim noi în mod normal. Acest lucru e adevărat în ce privește majoritatea învățăturilor Sale despre ucenicie, pe care le-am studiat împreună, și în mod deosebit se aplică la cea pe care o studiem acum. Pentru că aceasta e surprinzătoare chiar privită în lumina celor dinaintea ei. Înainte de ea, Isus a vorbit despre ucenicie și, în general, a pus accentul pe costul uceniciei. A spus că nimeni nu poate fi ucenicul Lui, nimeni nu-L poate urma, nimeni nu poate fi mântuit dacă nu se leapădă mai întâi de sine însuși, renunță la tot de dragul lui Hristos și Îl urmează, luându-și crucea și purtând-o până la sfârșit. Asta înseamnă să asculte de Domnul Isus Hristos până la moarte. Am început să înțelegem acest lucru. Și totuși, imediat după ce a spus aceste lucruri, Hristos spune în acest pasaj: ,,Așa e, dar vă promit binecuvântări și mai mari, chiar în viața aceasta."
Cuvintele Sale exacte sunt acestea: ,,Nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viața veșnică." (Marcu 10:29-30)
Aceste cuvinte sunt cu adevărat șocante. Atât de șocante încât, atunci când le citim, aproape că o luăm de la capăt, spunându-ne: ,,Cred că n-am citit ceva corect." Nu ne-am fi așteptat la așa ceva. Sau, dacă am citit corect, am vrea să-I spunem lui Isus: ,,Cu siguranță e ceva ascuns printre rânduri." Sau am vrea să-I spunem: ,,Nu se poate, Isuse, dacă mă gândesc la tot ce-ai spus până acum, cu siguranță glumești când spui asta." Și totuși El nu glumește. Exact asta vrea să spună: dacă renunți la tot și Îl urmezi, El te va binecuvânta material de o sută de ori mai mult decât ai avut înainte, și o va face în viața aceasta. Pe măsură ce analizăm afirmația Lui, ea devine tot mai uimitoare.

Mai întâi, El vorbește despre răsplăți. Chiar și acest lucru e surprinzător, pentru că nu există nimic propriu uceniciei care să implice răsplățile. Mai mult, El vorbește despre răsplăți în viața aceasta. Asta înseamnă răsplăți materiale, aici și acum. E adevărat, știu că există și răsplăți spirituale. Mai știu că aceste răsplăți spirituale, dacă le măsurăm cinstit, sunt mai mari decât cele materiale. Isus spunea că nu-ți folosește la nimic să câștigi întreaga lume, o lume de lucruri materiale, și să-ți pierzi sufletul. Lucrurile spirituale sunt întotdeauna mai mari, și totuși, cu toate acestea, El vorbește aici despre lucruri materiale.
Cuvântul care mă izbește pe mine atunci când citesc aceste pasaj este cuvântul ,,holde". Pentru că, vedeți, poți spiritualiza sau cel puțin dematerializa orice altceva. Însă când e vorba de ,,holde", nu mai poți face asta. Holdele sunt aici și acum. Cea mai mare parte a bogăției unei persoane din antichitate consta în pământuri. De aceea, El vorbește de fapt despre bogăție, posesiuni, holde. Noi le-am numi terenuri. Iar El spune: ,,Te voi binecuvânta și cu ele."
Când începem să ne gândim la aceasta, trebuie să ne întoarcem înapoi la context. Când studiem contextul acestor cuvinte, numai din el devine cât se poate de evident faptul că despre aceasta vorbește Isus. Pentru că aici avem întâmplarea cu tânărul bogat care a venit la Isus dar a plecat întristat pentru că avea mari avuții. În cazul lui, avuțiile erau bariera în calea urmării lui Isus. După ce Isus a vorbit cu tânărul..., (tânărul a plecat întristat pentru că avea mari avuții iar Isus a rămas probabil întristat pentru că tânărul plecase)..., Petru se pare că a încercat să-l mângăie pe Isus, pentru că Isus îl privise pe tânăr plecând și acum era trist din cauza aceasta. Petru îi spune cam așa: ,,Ei bine, Doamne, ai pierdut unul, dar gândește-Te la cei mulți pe care îi ai deja." ,,De fapt", îi spune Petru, ,,uită-te la noi, ucenicii, noi am lăsat totul ca să Te urmăm." Iar Isus, care niciodată nu s-a lăsat copleșit de sentimente ci întotdeauna era preocupat de cei din jur, a folosit ocazia ca pe o oportunitate să-i învețe, spunând: ,,Nimeni nu a renunțat la ceva pentru Mine și să nu fie răsplătit de o sută de ori mai mult chiar în viața aceasta."
Vezi, atunci când citești contextul pur și simplu nu poți evita faptul că El vorbește despre binecuvântări materiale aici și acum, pe lângă toate binecuvântările spirituale pe care știm că le avem. Și acestea de o sută de ori mai mult. De o sută de ori. Vreau să spun, chiar și Iov, în final a primit doar de două ori mai mult decât a avut inițial. Iar aici Isus vorbește despre o sută de ori, chiar în viața aceasta.

Sunt sigur că înțelegeți că trebuie să fim înțelepți atunci când vorbim despre aceasta. Pasajul acesta nu e singurul din Scriptură la care trebuie să ne gândim. Pe de o parte, ar trebui să fie cât se poate de evident că nu trebuie să privim la această problemă doar din punct de vedere materialist. Isus vorbește despre o binecuvântare reală, dar aceasta nu e o formulă pentru a te îmbogăți. Vedeți, chiar și textul ne învață asta, pentru că, dacă ar fi o formulă de îmbogățire... dacă Isus ar spune: ,,Iată, vreau să fii bogat și aceasta e metoda"... atunci ar însemna să îți petreci cea mai mare parte a vieții acumulând cât mai mult iar la momentul potrivit să dăruiești totul lui Isus, știind că înainte să mori El îți va da înapoi de o sută de ori mai mult. Evident că nu despre asta vorbește textul, pentru că ar însemna să renunți la ucenicie. Aceasta nu ar mai însemna să-L urmezi pe Isus.
Trebuie să mai spunem, când ne gândim la aceasta, că este la fel de evident faptul că Dumnezeu într-adevăr îi cheamă pe unii creștini la sărăcie, sau cel puțin îi cheamă pe unii la o viață plină de nevoi. Iar pe alții, ca în cazul tânărului bogat din această ocazie, îi cheamă să renunțe la acele lucruri care, în cazul lor, sunt o barieră în calea uceniciei și a ascultării de El. Știm, de exemplu, că însăși ucenicii, chiar cei ce stăteau acolo, cei mai mulți dintre ei s-au răspândit în lume în zone cu probleme și, din câte știm, nu au fost bogați, deși, fără îndoială, au avut suficient pentru slujirea lor. Trebuie să privim lucrurile în acest context.
După ce am făcut asta, trebuie să spunem, cu toate acestea, că e o promisiune de binecuvântare. Dacă nu altceva, Isus spune cel puțin că El se va îngriji de ucenicii Săi, și eu cred că mai spune celor ce Îl vor urma le va da în viața aceasta mai mult decât ar fi avut sau decât s-ar fi bucurat de ele dacă nu L-ar fi urmat.
Personal, eu cred că Dumnezeu ne dăruiește din bunurile acestei lumi atât cât are încredere că nu ne va periclita slujirea creștină sau nu ne va distruge sufletele. Motivul pentru care mulți dintre noi nu au mai mult este acela că Dumnezeu știe că am cheltui mai mult pentru noi și nu am folosi acele bunuri cu folos în slujba Sa.

Totuși, este o mare promisiune. Și, ca toate marile promisiuni din Scriptură, are menirea să ne încurajeze în anumite domenii ale vieții. Această promisiune ne încurajează în mai multe feluri. Primul este acela că ne încurajează să îl slujim pe Isus Hristos. Adică, să pornim în serviciul Său, știind (putem spune asta) că Dumnezeu nu datorează nimănui nimic. Uneori expresia ,,a nu rămâne dator cu nimic" e folosită în mod greșit. Sunt unii oameni cărora li se spune: ,,Dacă îi dăruiți lui Dumnezeu asta și asta, Dumnezeu vă va dărui asta și asta." Deci dacă vrei asta, fă așa. Aceasta e manipulare. Nu despre acest lucru vorbește textul. Nu vorbește în acest fel. Dar, cu toate acestea, dacă o înțelegem corect, este o mare încurajare de a-L sluji pe Isus Hristos, știind că vom fi binecuvântați în această slujire.

Acum, dați-mi voie să sugerez modurile în care vom fi binecuvântați. În primul rând, din text reiese în mod evident că vom avea binecuvântări mai mari, chiar binecuvântări materiale, în slujirea lui Hristos, decât am avea altfel. Dacă vei vorbi cu cei din lume despre aceasta, te vor considera nebun. ,,Să renunț la tot și să devin creștin? Asta e pur și simplu ridicol." Și totuși, când mergi la credincioși și îi întrebi, aceasta va fi mărturia lor. Credincioșii îți vor spune, dacă sunt serioși în urmarea lui Hristos și nu I se împotrivesc pe cale, dacă Îl urmează cu seriozitate îți vor spune că niciodată nu ești în dezavantaj, chiar din punct de vedere material, atunci când Îl urmezi pe Isus.
Trebuie să-i întrebi: ,,Avraame, ce ai găsit tu? Citim în Scriptură povestea ta, prin câte ai trecut. Ai fost un om căruia Dumnezeu i-a spus să-și părăsească țara și familia și tot ce are, și să plece de acolo, să devină un rătăcitor pe acest pământ. Ce ai găsit tu, Avraame? Ai lăsat totul și ai fost timp de mulți ani un pelerin. Nu crezi că ai ieșit în dezavantaj? Nu poți spune că ai fost binecuvântat de o sută de ori mai mult în slujba lui Dumnezeu." ,,O", îți va răspunde Avraam, ,,nu ai citit până la capăt? E adevărat, Dumnezeu m-a chemat să las în urmă toate acele lucruri, care ar fi însemnat moartea sufletului meu. Religia, cultura, țara, valorile din Ur și Caldeea. E adevărat că Dumnezeu m-a chemat să fiu un rătăcitor pe pământ și un pelerin în țară. E adevărat și că singurul teren care a fost într-adevăr al meu a fost ogorul cu peștera în care am îngropat-o pe Sara. Dar, o, Dumnezeu a fost mai mult decât credincios promisiunilor Sale! El mi-a promis că îmi va da o familie mare, și așa a făcut. Mi-a dat o familie atât de numeroasă, încât, odată, când împărații răsăritului i-au atacat pe cei din câmpie, mi-am adunat slujitorii, 318 oameni înarmați, pe care i-am folosit ca pe o armată cu care l-am adus înapoi pe Lot. Ei bine, asta nu-i nimic, dacă te gândești la marea familie a lui Dumnezeu pe care El mi-a dăruit-o, pentru că eu, într-un fel, sunt tatăl acestei familii. Chiar și azi, familia mea e mai numeroasă decât nisipul de pe țărmul mării sau decât stelele de pe cer. În ce privește pământul, e adevărat, nu a fost proprietatea mea, în felul în care lumea privește lucrurile, dar l-am cutreierat în sus și în jos. Am putut să mă bucur de el. Am fost peste tot și de atunci Dumnezeu l-a dăruit în mod literal urmașilor mei, pentru totdeauna."

Pavel spunea, din propria experiență, scriindu-le filipenilor: ,,Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos." (Filipeni 4:19)
Vorbind despre sine, chiar în finalul vieții sale, când era în închisoare, Pavel scrie: ,,Am de toate, și sunt în belșug. Sunt bogat..." (Filipeni 4:18)
Aceasta e mărturia creștinilor. Nici unul dintre apostoli, nici unul dintre martiri nu a putut spune vreodată că faci o afacere în pierdere urmându-L pe Domnul Isus Hristos.

Această promisiune este o încurajare în a-L urma pe Isus Hristos, nu numai din cauză că binecuvântările promise sunt mai mari decât am fi avut altfel, dar este o încurajare și din cauză că binecuvântările promise sunt sigure, adică vor veni cu siguranță.
Vedeți, există o nuanță de ironie în povestirea tânărului bogat care a renunțat la Hristos din cauza lucrurilor pe care le avea și la care nu vroia să renunțe. Ironia constă în aceea că a întors spatele acelor posesiuni care erau sigure pentru a se agăța de acelea care, fără îndoială, erau nesigure. Aurul putea să îi fie furat înainte de sfârșitul anului. Putea să-și piardă prietenii. La fel ca în cazul fiului risipitor, prietenii puteau să înceapă să îl evite și să-i întoarcă spatele. Isus spune, dimpotrivă: ,,Dacă vii după Mine, Eu te voi binecuvânta. Iar binecuvântările pe care ți le voi da, pentru că Eu sunt cel ce ți le dau, sunt binecuvântări sigure." O, nu știu ce crezi tu despre lucrurile materiale, dar eu aș prefera mai degrabă să le încredințez în mâinile lui Isus Hristos, să facă ce vrea cu ele, știind că acolo sunt mai în siguranță decât dacă le-aș investi în acțiuni la bursă sau le-aș păstra la bancă. Știind că la Isus, aceste lucruri nu numai că sunt în siguranță, dar se și înmulțesc. Cred că pot fi și mai categoric. Nu numai că în serviciul lui Hristos averile noastre sunt în siguranță, dar putem fi siguri și că, în cazul în care Isus Hristos ne cheamă și noi ne împotrivim, El ne va lua, dacă trebuie, chiar și acele lucruri pe care le avem. Pentru că, vedeți, Isus nu ne va permite să alegem altceva în afară de El. Dar, iată, vii în serviciul lui Hristos cu toate lucrurile tale, cu averile, cu dorințele, cu aspirațiile tale și spui: ,,O, Doamne, eu vreau să fac asta. Dar nu știu cum pot să renunț la aceste lucruri ca să Te slujesc pe Tine." Atunci El te cheamă pe nume, tu îți ridici privirea și Îl vezi, iar când Îi vezi fața, dragostea și gloria Lui, privești apoi la lucrurile tale și ți se par niște nimicuri. Apoi spui: ,,Nu, am înțeles greșit. Am privit lucrurile ca un păcătos. Cum aș putea să cred că acestea au vreo valoare, când am ocazia să Te slujesc?" Atunci le lași deoparte, pornești după Isus, și ce se întâmplă? El te primește și începe să te binecuvinteze, iar după ani și ani, îți privești mâinile și iată că sunt din nou pline. Nu îți vine să crezi și spui: ,,Iată tot ce mi-a dăruit." Dar, vezi, acum nu mai există acea tensiune între lururile materiale și Isus, iar tu te poți întoarce spre El și-I poți spune: ,,Îți mulțumesc, îți mulțumesc, Doamne, pentru tot ce mi-ai dăruit. Știu că aceste lucruri sunt în siguranță, pentru că le-am primit din mâna Ta."
Vedeți, în serviciul lui Hristos chiar și lucrurile pe care le facem sunt binecuvântate. Familiile creștine sunt cele mai puternice și mai fericite familii din lume. Părtășia creștină este mai reală și mai permanentă decât orice lucru. Prietenii creștini sunt cei mai adevărați și mai fideli prieteni. Nu vreau să spun că lucrurile sunt perfecte. Nici un creștin nu ar putea spune vreodată așa ceva. Dar sunt mult, mult mai bune decât orice am putea găsi vreodată în afara slujirii lui Hristos.

Apoi mai vreau să spun ceva. Suntem încurajați în slujirea noastră pentru că acele binecuvântări pe care Dumnezeu le dă sunt binecuvântate. Vreau să spun, în sensul că El ni le dă, nu doar ca să ne bucurăm de ele ca o răsplată, ci ca să fie binecuvântate atunci când le folosim slujind altor oameni. Și Dumnezeu le binecuvintează din belșug. Vedeți, ce face Isus cu averile noastre este ce a făcut cu pâinile și peștii în Galilea. Au venit la El și I-au spus: ,,Iată, este aici o mare mulțime care trebuie hrănită, și tot ce avem noi sunt cinci pâini și doi peștișori, de la acest băiat." Dar Isus a răspuns: ,,Aduceți-i la Mine." El a luat mâncarea, iar în mâinile Sale, în timp ce o binecuvânta, a înmulțit-o, astfel încât a fost de ajuns să hrănească toată acea mare mulțime. Vedeți, poate că e bine să fim binecuvântați de Isus și, cu siguranță, atunci când suntem, trebuie să mulțumim pentru aceasta. Ne bucurăm în bunătatea Lui. Dar, o, să pui acele lucruri în serviciul Său și El să le binecuvinteze, înmulțindu-le, e o bucurie mai mare decât oricare alta! Iar aceasta, mai presus de toate, ne încurajează să Îl slujim.

Permiteți-mi să mai spun ceva. Am vorbit despre această promisiune ca o încurajare pentru slujire, dar dați-mi voie să arăt că e și o încurajare să ne încredem. Să ne încredem în Dumnezeu, în special când vremurile sunt grele. Cu siguranță că asta a intenționat și Isus, pentru că atunci când a vorbit despre binecuvântările cu case, frați, surori, mame, copii și holde, El le-a menționat împreună cu persecuțiile. N-a vrut să ascundă acest lucru. El a spus: ,,Doar pentru că vă binecuvintez cu lucruri materiale, cu familii și cu relații, asta nu înseamnă că nu veți avea parte de persecuțiile care vin peste toți cei ce vor cu seriozitate să trăiască pentru Mine în această lume rea. Veți avea parte de persecuții." Dar, observați: "Iar în veacul viitor, viața veșnică." Ce le spune aici este aceea că îi va călăuzi prin persecuții și că la sfârșit vor fi binecuvântați în același fel ca la început.

Persecuțiile vin din mai multe părți. Persecuțiile vin din partea lumii, pentru că lumea îi urăște pe urmașii lui Isus Hristos. Isus a spus că așa va fi. El a spus: ,,Dacă lumea Mă urăște pe Mine, puteți fi siguri că și pe voi vă va urî." Și totuși, când vin persecuțiile un creștin poate spune cam așa: ,,E adevărat că vin persecuții, și n-ar trebui să fiu surprins de asta. Isus a spus că aceste lucruri se vor întâmpla. Dar, știi, când privesc la viața mea văd atâtea dovezi ale binecuvântărilor lui Dumnezeu, atâtea dovezi ale bunăvoinței Sale față de mine încât sunt încurajat. E adevărat că lumea nu mă vrea, dar Isus mă vrea. E adevărat că lumea mă urăște, dar Isus mă iubește. E adevărat că nu sunt prieten cu lumea, dar, o, sunt prieten cu Cel ce e prietenul păcătoșilor! Chiar faptul că El m-a binecuvântat în aceste feluri, aceste lucruri pe care le pot menționa specific sunt o mare încurajare pentru mine să merg mai departe prin persecuții și să Îi rămân credincios, să fiu o mărturie credincioasă indiferent de consecințe, știind că Cel ce a promis că va fi cu mine până la sfârșit va rămâne cu mine până la sfârșit și mă va conduce în siguranță până în glorie."
Așa lucrează Dumnezeu cu poporul Său. Dumnezeu nu e un Dumnezeu zgârcit. Dumnezeu nu e un Dumnezeu lipsit de generozitate. Dumnezeu nu e un Dumnezeu care să își găsească plăcerea în suferința poporului Său. Dumnezeu ne vrea binele și El ne binecuvintează în multe, multe feluri. De o sută de ori mai mult. Ce spunem noi? De o mie de ori! De un milion de ori mai mult decât am putea avea în această lume despărțiți de Isus Hristos.
David, în ultimii ani ai vieții, scria: ,,Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar nu am văzut pe cel neprihănit părăsit sau pe urmașii lui cerșindu-și pâinea." Și totuși, trebuie să spun că promisiunea este pentru cei neprihăniți. Altfel spus, este pentru cei care au găsit neprihănirea lui Dumnezeu, prin harul Său, în urmarea lui Isus Hristos. Dacă te agăți de lucrurile acestei lumi și spui: ,,Sunt ale mele", nu Îl poți avea pe Isus. Dar dacă renunți la ele și îl urmezi pe Isus, împreună cu El vei avea de toate din belșug, mai mult decât vei avea vreodată nevoie.

Tradus de Florin Vidu


Cuprins | Umblarea Creștinului