I.D.E.Thomas, predicator la First Baptist Church din Maywood, California crede că marea majoritate a creştinilor din zilele noastre nu au citit nici o altă scriere puritană cu excepţia "Călătoriei Creştinului" ("Pilgrim's Progress"), de John Bunyan şi că nu au auzit de existenţa unei literaturi puritane. Mulţi din autorii acestei literaturi sunt predicatorii creştini ai secolelor XVI şi XVII. Aceste opere de literatură creştină sau născut din pasiunea acestora de a comunica Cuvântul lui D-zeu fiecărui om. Deşi este adevărat că de-a lungul timpului puritanismul s-a transformat în acţiunea politică care l-a propulsat pe Cromwell până în poziţia de Lord Protector al Angliei, puritanii au fost mai întâi de toate nişte oameni devotaţi personal Domnului Isus Hristos. La fel cum s-a spus despre democraţia modernă că este mai degrabă odrasla Reformei decât a reformatorilor, tot acelaşi lucru se poate spune şi despre revoluţia politică a sec.al XVI-lea că este mai mult o creaţie a Puritanismului decât a puritanilor.
Pentru mulţi imaginea puritanului nu a fost una atrăgătoare. El a fost descris ca fiind omul rigid, posomorât şi ursuz, căruia îi lipsea bucuria şi plăcerea vieţii. Însă aceasta este o descriere inexactă, de multe ori chiar o caricatură. Cercetările din ultima vreme produc reabilitarea imaginii puritanului şi îi scot în evidenţă trasăturile nobile ale caracterului său. Printre acestea se numără masiva capacitate intelectuală, cunoaşterea impresionantă a revelaţiei biblice, pătrunderea şi evidenţierea multor adevăruri care au marcat definitiv practica şi experienţa creştinilor de atunci şi până în zilele noastre. De aceea, ei rămân unici în istoria Creştinismului pentru puterea cu care au aplicat aceste adevăruri în vieţile lor şi i-au îndemnat pe alţii să le trăiască.
Acestora li se datorează forma clară şi dezvoltată a multor doctrine teologice transmise evanghelicilor din zilele noastre. Cu menţiunea că pentru dezvoltarea şi definirea acestora oameni ca Samuel Rutherford se trezeau foarte devreme dimineaţa, 3 dimineaţa, pentru a avea timp de rugăciune şi studiu. Sau ca şi John Preston care se desfăta atât de mult în studiile sale încât îşi ura orele de somn în care lenjeria de pat era atârnată în aşa fel încât să-l dezgolească în timpul nopţii şi să-l trezească când cădea de pe el!!
În timpul celor o sută de ani de Puritanism în Anglia, a fost greu să se observe o tradiţie comună şi consecventă. Adeseori, crezurile lor s-au confundat cu cele ale oponenţilor lor. Cu toate acestea există câteva principii distincte care caracterizează mişcarea Puritană din aceea vreme. Printre cele mai renumite se află următoarele:
1. O aderenţă completă la teologia calvinistă, care subliniază absoluta suveranitate a lui Dumnezeu.
2. O recunoaştere a autorităţii supreme a Scripturii.
3. Un crez pasionat în importanţa predicării Cuvântului ca mijloc de aducere a oamenilor la Hristos.
4. O atitudine militantă pentru obţinerea şi păstrarea purităţii Bisericii lui Hristos.
5. O moralitate strictă şi dominatoare.
6. O susţinere ferventă a libertăţii civile.
La aceste principii aş îndrăzni să evidenţiez atenţia puritanilor asupra sublinierii importanţei doctrinei siguranţei veşnice ("nu se poate pierde mântuirea") sau a siguranţei mântuirii. Din inepuizabila literatură puritană I.D.E.Thomas a cules nepreţuite maxime spirituale, adevărate giuvaeruri literare care rezumă în câteva cuvinte studii îndelungate (dar nu le înlocuieşte!!) asupra doctrinei mai sus menţionate. De fapt, ele se doresc să fie servite ca apetisante pentru descoperirea personală de către fiecare creştin a propriei siguranţe veşnice, nu fără efort şi nu fără confruntare în studiu cu Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Aceasta este dorinţa celui ce le-a cules şi la ea mă aliniez şi eu!
Ce este siguranţa veşnică?
"Este o nouă convertire; îl va schimba pe un om de cum a fost înainte la fel cum o face convertirea. Este o nouă demonstraţie a tuturor binecuvântărilor pe care le-a primit" (Thomas Goodwin)
"Siguranţa (mântuirii) este fructul care creşte pe tulpina credinţei" (Stephen Charnock)
"Siguranţa veşnică este bobocul slavei; este suburbia paradisului" (Thomas Brooks)
"Siguranţa este spuma credinţei noastre" (Anonim)
"Credinţa este pecetea noastră; dar siguranţa mântuirii este pecetea lui Dumnezeu" (Christopher Nesse)
"Sunt cu totul al Lui; sunt mai ales, al Lui; ... sunt pe veci al Lui" (Thomas Brooks)
"Siguranţa (mântuirii) este un optimum maximum. Adică, cea mai bună şi cea mai mare milă ce ni s-a făcut. De aceea, Dumnezeu o va oferi doar celor mai buni şi mai apropiaţi prieteni ai Lui" (Thomas Brooks)
"Siguranţa este reacţia noastră la darul mântuirii şi reflecţia la încrederea noastră în Hristos"
"Doar credinţa în Hristos, justifică. Siguranţa este savurarea acestei justificări" (Sinclair Ferguson)
"Credinţa ne îndeamnă să umblăm, dar siguranţa (veşnică) ne face să o rupem la fugă!" (Thomas Watson)
"Credinţa ne mântuieşte, iar siguranţa ne linişteşte" (C.H.Spurgeon - nu a fost un puritan!)
Pot să am viaţă veşnică şi să nu ştiu?
"Un copil al lui Dumnezeu poate avea Împărăţia în inima lui şi să nu ştie. Paharul s-a aflat în sacul lui Beniamin fără ca el să ştie că era acolo" (Thomas Watson)
"La fel cum un nou-născut are viaţa înainte de a-şi dea seama, şi înainte ca să fie conştient de sine, timp de mai mulţi ani, nu se poate spune că din această cauză el nu are viaţă sau raţiune" (Richard Baxter)
"Siguranţa mântuirii este o roadă care creşte din rădăcina credinţei. Fructele nu se culeg din pom iarna. Dar fiindcă nu văd o coroană bogată să nu recunosc existenţa rădăcinii şi sevei ei? Când Maria a plâns la picioarele lui Isus ea nu a fost sigură de dragostea Lui, însă Hristos o trimite de la El după ce ea îşi demonstrează credinţa şi înainte ca mângâierea să picure de pe buzele Lui! " (Stephen Charnock)
"Noi facem pace cu Dumnezeu de îndată ce credem, dar nu şi cu noi înşine, de îndată. Iertarea s-a dat de mâna şi cu pecetea prinţului şi totuşi se întâmplă să vedem că nu a ajuns în mâna prizonierului" (William Gurnall)
"Siguranţa (mântuirii) nu este esenţa unui creştin. Ea este necesară la bene esse-ul (bunăstării) lui, adică stării de linişte şi de bucurie a creştinului. Însă nu este necesară esse-ului, adică, fiinţei lui. Un om poate fi un credincios adevărat şi dacă ar putea ar da toată lumea ca să ştie că este un credincios. Să avem harul şi să fim siguri că avem harul, înseamnă slavă peste slavă, este raiul pe pământ" (Thomas Brooks)
"Nimeni nu are siguranţă tot timpul. Ca şi pe o alee umbrită de copaci şi luminată intermitent, tot aşa unele poteci sunt în întuneric iar altele în lumină. La fel este de obicei şi viaţa celui mai sigur creştin" (Ezekiel Hopkins)
"Mulţi creştini au primit iertarea în curţile Împărăţiei cerurilor, dar încă nu a fost pecetluită în conştiinţele lor" (Thomas Brooks)
Când ne lipsesc mângâierile înseamnă că ne-am pierdut mântuirea? Înseamnă că nu mai avem siguranţa veşnică?
"Ia seama să nu crezi că te-a părăsit harul doar fiindcă eşti lipsit de mângâiere...A triumfat vreodată credinţa mai mult ca atunci când Mântuitorul a strigat "Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu!"? Atunci a fost miezul zilei în privinţa credinţei, dar în privinţa bucuriei, a fost miezul nopţii" (William Gurnall)
"Siguranţa (veşnică) a unui om este tot atât de valabilă atunci când este umilit până la pământ de păcatul lui, cum este atunci când este răpit în al treilea cer şi gustă din slava lui" (John Owen)
"Sentimentul păcatului poate fi mai mare şi mai profund decât cel al harului şi totuşi să nu depăşească harul. Omul poate simţi durerea din deget mai puternică decât sănătatea întregului său corp şi totuşi el poate ştii că durerea din deget e o nimica toată în comparaţie cu starea întregului său organism" (Thomas Adams)
"Într-adevăr mângâierile mari adeveresc realitatea mântuirii tale, dar nu şi măsura ei; copilul firav se trezeşte adesea în poala celui tare" (William Gurnall)
"Este natural ca sufletul să se bizuie pe ceva mai prejos decât Hristos: să se bizuie pe creaturi, pe daruri, pe îndatoriri, pe experienţe, pe consolări cereşti, pe dovezi, şi chiar pe siguranţa mântuirii. Acum, pentru ca Domnul să-i vindece pe ai Săi de această slăbiciune şi pentru ca să-i facă să trăiască bizuindu-se doar pe Isus Hristos, le refuză mângâierea, siguranţa (mântuirii), şi altele şi îi lasă pe copiii luminii să umble în întuneric pentru o vreme. Creştini, ţineţi minte întotdeauna că deşi plăcerea siguranţei înlocuieşte lipsa mângâierii, a trăi doar bizuiţi pe Hristos şi lipsiţi de siguranţă aduce cea mai mare slavă lui Hristos! Cel ce crede ce vede sau ce simte, este fericit, dar de trei ori mai fericite sunt sufletele care cred când nu văd, care iubesc atunci când nu ştiu dacă sunt iubite şi care în lipsa oricărei mângâieri sau siguranţe, pot să trăiască mulţumite doar cu Hristos. Cel ce a învăţat această artă sfântă, nu poate cădea în disperare, dar cel ce nu o cunoaşte nu poate atinge fericirea" (Thomas Brooks)
Paşi în descoperirea siguranţei veşnice
"Cel ce vrea să aibe asigurarea mântuirii sale şi mângâierea pe care ea o aduce, nu poate sta nemişcat şi să spună: "Sunt atât de nesigur şi neliniştit încât nu-mi stă capul la datorie!". Dimpotrivă, el trebuie să-şi facă datoria (de creştin), să-şi exercite mântuirea până ce îndoielile şi neliniştile sale vor dispărea" (Richard Baxter)
"Intenţia şi scopul întregii Scripturii este ca să aducă suflete la cunoaşterea lui Hristos, după aceea, la acceptarea lui Hristos şi apoi să le întărească cu siguranţa actualei lor poziţii în Hristos" (Thomas Brooks)
"A face din sentimente şi simţuri reperele condiţiei noastre spirituale nu înseamnă decât să ne provocăm linişti sau nelinişti, să ne credem drepţi sau nedrepţi, salvaţi sau pierduţi, timp de un ceas, poate timp de o zi...Nu înseamnă asta a ne arunca sufletele încoace şi-n colo şi să le pierdem într-un labirint de temeri şi scrupule? Nu se aruncă ocară asupra lui Hristos şi i se face pe plac satanei? Nu înseamnă a ne tortura singuri? De aceea, suflete nesigur, sfatul pe care ţi-l dau este acesta: crede şi Scriptura să-ţi fie singurul judecător al condiţiei tale spirituale. Aplică verdictul Cuvântului împotriva verdictului pe care ţi-l dau sentimentele şi simţurile... Dacă decizi să faci din sentimente şi simţuri judecătorul stării tale atunci trebuie să te mulţumeşti să trăieşti în frică şi să te scalzi în lacrimi" (Thomas Brooks)
"Ori de câte ori Dumnezeu iartă păcatul, El îl înfrânge. (Mica 7:9). Doar atunci când păcatului i-a fost distrusă puterea de a porunci, îi este înlăturată puterea lui de a condamna. Dacă un răufăcător este în temniţă cum poate şti că prinţul l-a iertat? Când vine o strajă şi-i dă jos lanţurile şi cătuşele şi îl eliberează din temniţă. Doar atunci poate şti că este iertat. De aceea, cum vom şti noi că Dumnezeu ne-a iertat? Doar dacă lanţurile şi cătuşele păcatelor noastre au fost frânte putând să trăim liberi după voia lui Dumnezeu. Acesta este binecuvântatul semn al iertării noastre!" (Thomas Watson)
"Mişcarea este cel mai bun indiciu la vieţii. Cel ce îşi poate mişca mădularele nu poate fi mort. Picioarele sufletului sunt sentimentele pe care le are. Nu ai descoperit la tine o ură faţă de păcatul în care ai fost târât? Nu ai descoperit la tine o întristare reală a inimii tale, din cauza indispoziţiei de a face bine? Fără o mântuire adevărată aceste sentimente nu ar exista" (Joseph Hall)
"Un alt semn al credinţei reale şi al mângâierii date de ea este că, cei ce au gustat-o, NU POT FI NICIODATĂ SĂTURAŢI, ci întotdeauna o doresc mai mult şi trudesc mai mult pentru ea" (Ezekiel Culverwell)
"Nici un credincios nu ar trebui să se mulţumească să spere şi să creadă că este mântuit. El ar trebui să-i ceară Domnului o deplină asigurare pentru ca speranţele de mântuire să devină pentru el certitudini" (C.H.Spurgeon)
Am căutat-o dar n-am găsit-o...
"Poate ai fost mai doritor să dobândeşti siguranţa (mântuirii) şi roadele ei, care sunt bucuria, mângâierea sau pacea, decât ai fost să dobândeşti sfinţenia şi caracterul care să te asemene cu Dumnezeu şi să-ţi asigure părtăşia cu El. S-ar putea ca cererile tale de a avea siguranţă să fie pline de zel şi de intensitate, pe când cererile tale de sfinţenie, de apropiere şi de asemănare cu Dumnezeu să fie rare şi anemice. Dacă aşa stau lucrurile, nu este de mirare că-ţi lipseşte siguranţa! Siguranţa asigură mângâierea ta, dar sfinţenia asigură cinstea lui Dumnezeu. Sfinţenia ("cei ce vor să fie fericiţi trebuie mai întâi să fie sfinţi", a mai spus cineva) omului reprezintă acum cea mai mare fericire a lui, iar în ceruri fericirea cea mai mare a omului va fi sfinţenia lui perfectă" (Thomas Brooks)
"Braţul raţiunii este prea scurt pentru a pune mâna pe comoara siguranţei (mântuirii)" (Thomas Brooks)
"O bine întemeiată asigurare este întotdeauna slujită de trei fecioare: dragostea, umilinţa şi bucuria sfântă" (Thomas Brooks)
"Nu se pot avea semne perfecte ale siguranţei dacă nu se văd semnele perfecte ale mântuirii" (Thomas Brooks)
"Evanghelia este baza siguranţei credinciosului, în timp ce Duhul Sfânt este cauza ei" (J.C.P.Cockerton)
"Teama de a cădea şi siguranţa mântuirii sunt surori vitrege"
"Înţeleasă din punct de vedere biblic, doctrina siguranţei îl ţine pe sfânt în vârful degetelor" (J.A.Motyer)
"Asigurarea credinţei nu se dobândeşte prin faptele legii. Ea este o virtute evanghelică şi ne este oferită doar prin Evanghelie" (C.H.Spurgeon)
Beneficii/roade ale siguranţei mântuirii/veşnice
"A fi într-o stare de har îi va aduce omului multă bucurie după această viaţă, dar a se descoperi pe sine în această stare îi va aduce bucurie atât în această viaţă cât şi în cea care va urma. Îl va face să fie binecuvântat de două ori, binecuvântat în ceruri şi binecuvântat în propria lui conştiinţă" (Thomas Brooks)
"Siguranţa lucrurilor veşnice îl va face pe un suflet să cânte de bucurie lipsit de griji, aşa cum ne spune martirul: "Sufletul meu este pus la odihnă, somnul mi-e dulce la sânul lui Hristos. Voi cânta de bucurie şi nu voi avea griji... " (Thomas Brooks)
"Dacă o inimă plină de dragoste nu are frică de ziua judecăţii, ei nu-i va fi frică nici de cădere" (John Cotton)
"Un suflet aflat în siguranţă nu va vrea să meargă în ceruri neînsoţit" (Thomas Brooks)
"Există o răsplată nu numai în păzirea poruncilor Sale ci şi pentru păzirea lor (Psalm 119:11). Pentru 13 ani de temniţă, Iosif a avut cinstea de a trăi regeşte timp de 4 ani. Pentru cei 7 ani de izolare, David a avut o glorioasă domnie neîntreruptă de 40 de ani. Pentru că a stat câteva ore printre lei, Daniel este înălţat mai presus de 120 prinţii... O, suflete nesigur, roagă-te serios, luptă-te pentru siguranţa ta şi răsplata îţi va fi pe măsura strădaniilor tale" (Thomas Brooks)
"Creştinul sigur înseamnă mai multă acţiune decât noţiune, mai multă dovadă decât bravadă, mai multe fapte decât cuvinte, mai multă trudă decât vorbă... " (Thomas Brooks)
"Siguranţa şi mângâierea sunt de dorit, dar rodnicia este absolut necesară...Motivul pentru care Domnul ne oferă mângâierea şi siguranţa iubirii Lui este pentru a avea bucurie în slujirea Sa, pentru a ne încuraja în lucrarea Lui şi pentru a ne angaja cu totul inimile în acestea" (David Clarkson)
"Dându-i siguranţa veşniciei Dumnezeu l-a făcut pe David neînfricat şi nepăsător" (Thomas Brooks)
"După slava lui Dumnezeu cea mai mare dorinţă pe care o putem avea este propria noastră mântuire iar cea mai plăcută experienţă este siguranţa mântuirii noastre...Toţi sfinţii se vor bucura de cer când vor pleca de pe pământ, doar câţiva se bucură de el câtă vreme se află pe pământ" (Joseph Caryl)
"Siguranţa ne va ajuta în toate îndatoririle noastre creştine. Ne va înarma împotriva ispitelor, va răspunde tuturor obiecţiilor şi ne va susţine în orice situaţii..." (Edward Reynolds)
"Doar cel ce este sigur de dragostea lui Dumnezeu umblă drept înaintea Lui" (Thomas Manton)
"Siguranţa mântuirii îl face pe un copil al lui Dumnezeu să creadă că cea mai importantă afacere a vieţii este încheiată, cea mai mare datorie, achitată, boala cea mai mare, vindecată şi sacrificiul cel mai mare, o lucrare isprăvită" (J.C.Ryle)
Celor ce aţi citit aceste citate ale puritanilor despre siguranţa mântuirii vă reamintesc că ele nu pot înlocui cuvintele Scripturii. Vă îndemn să descoperiţi din ce pasaje biblice s-au inspirat autorii lor şi poate în urma auzirii cuvintelor lui Dumnezeu veţi putea şi voi la rândul vostru să spuneţi împreună cu apostolul Ioan (1 Ioan) "ştim", care este expresia unei extraordinare asigurări pe care Ioan o dobândise personal:
ŞTIM...
"că îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui" (2:3) "dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui D-zeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El" (2:5) "...dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este" (3:2) "Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă pentru că iubim pe fraţi..." (3:14) "ştim că ne ascultă...ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut "(4:15) "ştim că oricine este născut din D-zeu nu păcătuieşte...ştim că suntem din D-zeu şi că toată lumea zace în cel rău...ştim că Fiul lui D-zeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui..." (5:18-20) "V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi care credeţi în Numele Fiului lui D-zeu, aveţi viaţa veşnică" (5:13)
MAI ŞTIM CĂ...
Isus a zis: "Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea". (Ioan 10:28) Condiţia care se pune ca cineva să posede siguranţă veşnică (adică, "în veac să nu piară") este ca să asculte glasul Lui, să-l urmeze pe Isus şi El să-l cunoască pe acel credincios (vezi, unor credincioşi aparenţi El le spune în Matei 7:23 "Niciodată nu v-am cunoscut..." şi atunci respectivi îşi "pierd mântuirea"!! Pe care nu au avut-o niciodată)
Celor ce-i cunoaşte Isus le oferă această siguranţă a mântuirii: "nimeni nu-i va smulge din mâna Lui". Din nou, pentru a descoperi la cineva siguranţa veşnică, trebuie să ne întrebăm dacă respectivul se află "în mâna Lui". Dacă nu, acel om nu este în siguranţă indiferent de ce crede despre el însuşi sau despre D-zeu!!
Dacă cineva se teme că păcătuind îşi periclitează mântuirea atunci să audă cuvintele lui Pavel din Romani: "Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui D-zeu? D-zeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? ("Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus...8:1) Hristos a murit! Ba mai mult, El a înviat, stă la dreapta lui D-zeu şi mijloceşte pentru noi! ("Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit" - 1Ioan 2:1; "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire" - 1Ioan 1:9) Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? ...Căci sunt bine încredinţat (sunt foarte convins!) că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă faptură (deci, creatură), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui D-zeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru"
Este clar că pentru cei care se află în dragostea lui Isus, nimic nu-i poate despărţi de El şi nimic nu-i poate priva de ea? Nici chiar eu însumi, dacă aş vrea, nu mă pot despărţi de El! Fie ca Domnul Isus să ofere tuturor celor ce sunt ai Lui asigurarea că mântuirea lor este o chestiune definitivată şi că veşnicia le este asigurată! Iar pe ceilalţi, să-i lipsească de o pace amăgitoare ce le poate pune în pericol siguranţa veşnică!
Teodor Macavei