Există curente de gândire religioasă şi seculară care în mod vădit minimalizează sau desconsideră rolul complet fundamental pe care Biblia îl are în viaţa unui om, mai ales a unui credincios. Aceste curente contrazic categoric ceea ce Dumnezeu spune despre caracterul îndestulător sau suficient al Cuvântului Său. Exemple în care există accentuate tendinţe de renunţare la autoritatea Scripturii în favoarea tradiţiei sau a ierarhiei ecleziastice găsim din belşug în jurul nostru!
Un atac asupra suficienţei Scripturii vine din partea acelora care-i neagă autoritatea (fie conştient sau nu) nefiind dispuşi să se lase conduşi de ea în chestiuni de credinţă sau comportament. E ca şi cum ar afirma că principiile existente în ea nu sunt suficiente pentru a răspunde la nevoile şi problemele vieţii şi că trebuie să apelăm la ceva extra-biblic, adică ceva din afara Bibliei pentru a obţine rezolvarea, să apelăm fie la ce spune tradiţia, ritualul, personalitatea religioasă conducătoare, sau alte cărţi unde înţelepciunea altcuiva decât Dumnezeu este atât de atrăgător expusă. Ea, Biblia, se spune că nu mai este deloc o hrană îndestulătoare pentru membrii bisericilor şi că acestora le mai trebuie şi altceva pentru ca să-i înţelepţească, să-i mântuiască şi să-i lumineze cu privire la Dumnezeu. Le stau acum la dispoziţie o mulţime de tehnici de gândire, de practici şi de scrieri pretins inspirate şi aparent foarte populare care pot să completeze "lacunele" Bibliei şi chiar să vorbească în locul ei. Ba mai mult dacă adoptăm aceste tehnici şi curente de gândire teologică modernă transferându-le în patrimoniul literar al Bisericii Creştine, succesul în domenii ca evanghelizarea, creşterea numerică, extinderea influenţei asupra societăţii, va fi asigurat?! Rezultatul este erodarea încrederii poporului lui Dumnezeu în Cuvântul Lui. Înseamnă o concesiune făcută înţelepciunii lumeşti care se vrea înlocuitoarea înţelepciunii divine!
Metode folosite în lumea rapace a afacerilor şi capitalului sunt studiate şi introduse în biserici în vederea creşterii numărului de membrii sau prosperităţii credincioşilor. Mulţi pastori şi responsabili de educarea poporului lui Dumnezeu sunt vrăjiţi de popularitatea şi renumele pe care-l pot avea prin experienţele, semnele şi miracolele vizibile care să însoţească lucrarea lor, chiar dacă acestea au o sursă îndoielnică a puterii lor spirituale. Lumea ocultului, a spiritismului, a parapsihologiei şi a paranormalului îşi are ca simpatizanţi pe cei care sunt mai degrabă plictisiţi de citirea şi studierea Cuvântului lui Dumnezeu dar interesaţi în dobândirea de puteri spirituale cu care să iasă biruitori în lupta spirituală de zi cu zi. Insatisfăcuţi în nevoile lor sufleteşti cele mai profunde, de pace în suflet, de fericire şi bucurie, aceştia apelează la psihologi, psihiatri, psihoterapeuţi, bio-energeticieni, vindecători populari, astrologi, magi, ghicitori, etc. Au inventat formule pentru sănătate, pentru prosperitate, pentru exorcism şi pentru meditaţie care nu sunt biblice şi nu sunt inspirate de puterea lui Dumnezeu.
În evanghelizare, Biblia nu mai este considerată eficace pentru convertirea ascultătorilor ei, ci sunt necesare alte mijloace care să fie angajate în evanghelizarea lumii (ex. o trupă de rock creştin, un cor, o poezie, etc.). Era o vreme când se considera că Biblia este suficientă în chestiuni privitoare la căsătorie şi familie. Astăzi constatăm o asemenea proliferare a consilierilor familiali, a rubricilor matrimoniale, a planificării familiei încât Biblia şi principiile ei în acest domeniu al vieţii este practic ignorată. Ea, Biblia este considerată, demodată sau nesofisticată şi nu poate oferi lămuriri în chestiuni ca homosexualitatea, toxicomania, violenţa, etc. şi este insuficientă pentru restaurare socială şi economică. Toţi cei ce mai îndrăznesc să susţină suficienţa Scripturii în astfel de domenii sunt priviţi astăzi ca nişte relicve ale trecutului, ca nişte primitivi şi înapoiaţi care au pierdut pasul cu "civilizaţia avansată" a zilelor noastre.
Această descriere nu reprezintă decât vârful aisbergului care a "torpilat" mărturia Bisericii Creştine. Să nu credeţi că am selectat cei mai rău. Mai există "atrocităţile doctrinare" promovate de unele segmente ale Creştinismului, gândirea pozitivă, vizualizarea, credinţa în credinţă, etc., tehnici, chipurile, biblice, ce pot completa mărturia Bibliei.
Deschizând Biblia la paragrafele care urmează ce descoperim?
2 Tim.3:16-17
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
2 Petru 1:3
Dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia prin cunoaşterea Lui...
TOT, TOT! Cum putem beneficia de acest tot? Prin învăţătura întregului Cuvânt. Acest tot ni s-a dat sub forma doctrinelor creştine. Ştiţi ce se zice atunci când cineva nu ştie ceva considerat elementar? Cum că a lipsit de la lecţia aceea? Este trist că foarte mulţi lipsesc de la multe lecţii! De asemenea, este tragic că nu se mai dau aceste lecţii despre cum se trăieşte plăcut lui Dumnezeu în familie, în societate, în Biserică! Lecţiile biblice sunt înlocuite astăzi în biserici fie protestante fie de rit vechi, cu liturghii sofisticate, cu ritualuri şi tradiţii. Conducătorii de biserici, de adunări s-au metamorfozat în maeştrii de ceremonii, în loc de a conduce studii biblice! Poporul Lui moare din lipsă de cunoştinţă, a spus unul din profeţi. Noi putem spune că moare din lipsa învăţării, predării acelor cunoştinţe divine, a transferării doctrinei biblice de pe paginile cărţii în gândirea şi viaţa credincioşilor, odată de către cei responsabili să o facă şi după aceea de lipsa interesului la ceilalţi. Însă, Dumnezeu mărturiseşte despre Cuvântul Său că este suficient. Dumnezeiasca lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia în Cuvântul Lui. Lucrul acesta ar trebui să ne redea speranţa că odată studiat, acesta va aduce un nou avânt în gândirea şi trăirea creştinilor.
Ex. Iar prin a sublinia suficienţa Scripturilor, vă rog să nu vă gândiţi că susţin GÂNDIREA ÎN CERC. Cine a spus că Biblia este O Singură Carte?
Doctrina sănătoasă a Scripturii, integritatea învăţăturii biblice ar trebui să fie ţelul nostru. De ce? Pentru că ştim că ea este Cuvântul lui Dumnezeu şi NU opiniile, presupunerile şi speculaţiile cuiva. Biblia este întotdeauna un, "Aşa vorbeşte Domnul"!
EXEMPLU:
În diversele religii ale lumii există alte 30 sau 40 de cărţi, fiecare din acestea pretinzând a fi o revelaţie superioară. Isus însă a spus că, "cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" [Mat.24:35].
Biblia nu încearcă să-şi apere inspiraţia ei. Şi nici nu are nevoie s-o facă. Nu veţi găsi nici un verset care să spună, "într-adevăr, cartea aceasta este adevărată, aşa că aţi face bine să o credeţi!!" În schimb, în cazul Bibliei notăm un fapt interesant: cartea Genezei începe cu cuvintele, "Dumnezeu a zis", cuvinte care apar de nouă ori numai în primul capitol. Afirmaţia, "Aşa vorbeşte Domnul", apare de 23 de ori în cartea Vechiului Testament, Maleahi. Astfel avem, "Dumnezeu zice (vorbeşte)" de la Geneza la Maleahi. "Domnul a vorbit", apare de 560 de ori în primele cinci cărţi ale Bibliei şi de cel puţin 3800 de ori în întreg Vechiul Testament!
Isaia afirmă de cel puţin 40 de ori că mesajul său a venit direct de la Domnul. Ezechiel, face acest lucru de 60 de ori, iar Ieremia de 100 de ori! Pe deasupra, Domnul Isus Hristos a citat de cel puţin de 24 de ori diferite cărţi ale Vechiului Testament şi, doar a citat.
Ea trebuie să ni se facă cunoscută pentru ca omul să poată auzi ceea ce Dumnezeu are de spus şi nu omul. În zumzetul de voci din lumea noastră este nevoie ca cineva să ne îngăduie să auzim vocea Scripturilor, vocea lui Dumnezeu şi ce are El să ne spună!
De aici accentul şi preocuparea noastră ar trebui să fie de a învăţa cărţi ale Bibliei verset cu verset, capitol după capitol sau învăţătură după învăţătură, fiindcă făcând aşa evităm să vă aducem nişte doctrine teologice gata formulate pe care să le primiţi aşa cum sunt fără să le chestionaţi. Tot aşa se pot evita şi "caii de bătaie" preferaţi ai unor predicatori care cu subiectivism selectează din întregul Scripturii doar ceea ce lor le place şi cred că li se potriveşte. În urma acestor studii este de aşteptat ca d-voastră să vă formaţi singuri propria teologie şi doctrinele pe care să le susţineţi. Învăţătura sănătoasă trebuie să se stabilească prin învăţarea sistematică a Bibliei şi nu prin catehizare sau aderare la un set de doctrine preformulate ale unui cult. Vrem să vedem ceea ce Biblia scoate în evidenţă, nu ceea ce pastorul subliniază! "Domnule, vrem să-l vedem pe Isus!" (Ioan 12:21) ar trebui să fie dorinţa noastră în studiile biblice.
Tot despre doctrina biblică se mai poate spune că nu poate fi însă niciodată folosită pentru a înălţa un zid de despărţire sau zid de diviziune de alţii care nu se aliniază doctrinelor noastre moştenite. Despre aceasta (Chuck Smith), pastorul lui Calvary Chapel din Costa Mesa, California spunea: "Nouă nu ne place să înălţăm ziduri doctrinare aşa cum le place altor denominaţiuni. Este într-adevăr o practică sănătoasă să înalţi ziduri doctrinare, fiindcă îi ţii pe membrii bisericii tale la adăpostul lor. Aceştia la rândul lor, se simt în siguranţă rămânând în perimetrul doctrinelor bisericii de care aparţin. Dar înălţând astfel de ziduri întotdeauna îi vei ţine pe alţii în afară. Vei acomoda pe unii şi vei aliena pe alţii. Şi nu se presupune să facem lucrul acesta".
EXEMPLU: Omul care a încercat să devină membru al unei biserici calviniste şi uneia arminianiste!
Deci, doctrina este necesară, dar când intraţi pe uşa acestei biserici nu vi se înmânează o complicată declaraţie de credinţă încărcată de termeni teologici vehiculaţi prin seminarii, ci este de aşteptat ca în urma studiului sistematic al Scripturii, d-voastră să realizaţi dacă crezul acestei biserici este învăţătură sănătoasă sau nu. Dacă, la această adunare se predică Biblia sau se slăveşte învăţătura unui om sau a unui cult. Dacă ortodoxia este vorbă goală sau doctrină ce se identifică cu Biblia. Dealtfel, această responsabilitate revine personal fiecărui credincios creştin care calcă pragul acestei biserici sau al alteia pentru că D-zeu este direct interesat ca acesta să păstreze "credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna". El face asta, cercetând Scripturile în fiecare zi şi aflând dacă ce i se spune este aşa (Fapte 17:11).
Există doctrine biblice clare care nu se pot compromite şi pe baza cărora părtăşia noastră cu alţii este sau nu posibilă. Le ştiţi care sunt: Trinitatea, Dumnezeirea lui Isus, Învierea Lui trupească, Jertfa de ispăşire, mântuirea prin har şi prin credinţă nu prin fapte, autoritatea finală a Scripturii.
Dar şi în alte domenii ale credinţei, studiul biblic poate aduce acea limpezire/clarificare care să facă posibilă unitatea celor ce sunt divizaţi de crezuri mai puţin esenţiale decât cele enumerate mai sus. Desigur că cerând un efort şi puţin mai mult devotament acest studiu nu se realizează uşor. Pastorul sau învăţătorul trebuie să sacrifice din vizitele de curtoazie şi din activităţile sociale ce-i atrag un capital de popularitate considerat necesar pentru a fi ascultat de mulţime, şi să se retragă de unul singur, devenind omul unei singure cărţi, având o singură viziune fixă care este dealtfel menirea pe care D-zeu i-a dat-o slujbei sale: "El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii, evanghelişti, pe alţii, pastori şi învăţători pentru desăvârşirea (echiparea) sfinţilor, în vederea lucrării de zidire a trupului lui Hristos (Biserica!), până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui D-zeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos, ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire... " (Efes.4:11-14).
Şi este de aşteptat ca ei să facă lucrul acesta nu folosind cuvinte bombastice, cuvinte mari, terminologie de seminar teologic, ci simplitatea cuvintelor lui Isus. Isus nu a spus niciodată, "Dacă mă iubeşti paşte/hrăneşte girafele mele ci paşte/hrăneşte mieluşei mei"! Sau, aşa cum dr.Donald Grey Barnhouse le spunea teologilor vremii sale, "coborâţi fânul din pod, la gura vacilor!"
Cineva a spus că, "fiecare seminar existent este o condamnare a rolului de învăţător al bisericii"! Biserica ar trebui să fie tocmai locul unde aceşti grei termeni teologici şi enunţări doctrinare complicate să aibă parte de explicaţii. Locul unde teologia să fie tradusă în limba omului de rând, fără nejustificata temere că aceasta şi-ar pierde din relevanţă şi ar fi înjosită. Isus, care este Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu, s-a întrupat şi aceasta a fost de veacuri interpretată ca o coborâre şi o umilire, fără de care mântuirea oamenilor nu ar fi fost posibilă. Este nevoie să ne amintim că El este Cuvântul lui D-zeu? Că El s-a făcut "teologie în carne şi oase"? Că El este mai perfect decât orice teologie vreodată formulată de oameni? Atunci de ce să le fie oare atât de frică unora să-şi "întrupeze" teologia lor? Să o coboare la nivelul oamenilor de rând? Nu cumva fiindcă aceştia înţelegând mai uşor Biblia decât formulele lor teologice să o aleagă pe aceasta în schimbul lor? Biserica ar trebui să fie locul unde să aibe loc învăţarea sfinţilor credincioşi, locul unde teologia este formulată din studiul Scripturii şi aplicată la condiţiile de viaţă cele mai vitrege ale unui om de rând. Doar atunci aceasta va ajunge să respecte ceea ce se vorbeşte în stratosfera teologică a seminariilor şi a institutelor biblice.
DOCTRINA NU ESTE UN CUVÂNT MURDAR!
Un prim lucru pe care trebuie să-l înţelegem despre doctrină este că nu înseamnă un cuvânt murdar chiar dacă a fost uzat de comunişti!
Sunt unii care spun: "doctrina nu contează, nu este importantă, nu vrem să-i divizăm pe oameni, nu este o problemă pentru biserică". Dar doctrina trebuie să însemne învăţătura sănătoasă desprinsă din studiul atent al Scripturii, să însemne valorile divine care să fie transmise altora. (vezi 2 Tim.1:13; Tit 1:9). Doctrina este importantă fiindcă ceea ce crezi îţi determină comportamentul. Dacă eşti neglijent în doctrina ta vei fi neglijent şi-n comportamentul tău. Mulţi creştini sunt foarte plini de zel dar mai puţin plini de învăţătura sănătoasă şi în timp ce cu entuziasm doresc să plece misionari în Africa se încurcă stupid în relaţii amoroase nebiblice, sunt daţi afară de la slujbe fiindcă sunt iresponsabili, nu-şi plătesc datoriile şi nu pot să facă nimic cu propriile mâini care să le folosească altora.
"Omul care citeşte Biblia superficial, va trăi superficial, iar un creştin superficial este cea mai jalnică/patetică parodie a adevărului" (John Blanchard)
UNDE SE VORBEŞTE ÎN BIBLIE DE DOCTRINĂ?
Dar ne vorbeşte undeva Biblia despre doctrină? Unde este menţionată în Biblie? Să vedem ce importanţă îi este acordată de către Dumnezeu în propriul Său Cuvânt? Este biblic conceptul de doctrină?
Doar în Noul Testament, Scriptura foloseşte cuvântul doctrină de aproape 50 de ori după unii, de mai multe zeci de ori, aş spune eu. Bineînţeles nu apare sub forma cuvântului "doctrină" ci "învăţătură", care în greceşte apare sub mai multe forme înrudite cu actul de învăţare, cu învăţătura, sau învăţătorul şi care provine în româneşte din latinescul doctrina. În greacă acestea sunt, didache, didasko, didaskalos. Putem uşor vedea legătura cu cuvintele de acum româneşti, dascăl, dăscălire, (doctor în teologie, etc) deşi acestea în sensul lor actual nu descriu complet sensul cuvintelor greceşti.
Scopul didactic al învăţăturii este de a modela, forma voinţa/gândirea/mentalitatea celui ce-o primeşte, prin comunicarea cunoştinţei. Doctrina are în calcul influenţarea şi modificarea înţelegerii persoanei care este instruită. Aceste sensuri aparţin cu desăvârşire învăţăturilor lui Hristos: Marcu 9:31; 10:1; Ioan 18:20, 2 Ioan 9,10, Fapte 13:12, etc. Învăţăturilor credinţei creştine: Fapte 2:42; 11:26; Col.1:28; Evrei 5:12,etc. (Spiros Zodhiates)
CUM SĂ TRATĂM DOCTRINA?
Tit 2:7 "...Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi"
(NIV - În învăţătura ta dă dovadă/demonstrează integritate, seriozitate şi o sănătoasă vorbire - nu-i nevoie de cuvinte întortocheate, slavonizate, cu înţelesuri tainice ascunse celor ignoranţi şi neiniţiaţi care să mai aibe nevoie de tălmăcire!)...
Tit 2:1 "Tu însă (în contrast cu cei descrişi anterior de Pavel: şi care sunt cei ce:"...buimăcesc familii întregi, învăţând pe oameni, pentru un câştig urât, lucruri pe care nu trebuie să le înveţe...de aceea, mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă şi să nu se ţină de basme evreieşti şi de porunci date de oameni, care se întorc de la adevăr...Ei se laudă că cunosc pe D-zeu, dar cu faptele lor îl tăgăduiesc... "Tit 1:10-16), vorbeşte lucruri care se potrivesc (adecvate) cu învăţătura sănătoasă."
1 Tim.4:13, 16 "Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătura pe care o dai altora... Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii (NIV - "Veghează cu atenţie asupra vieţii şi doctrinei tale...") pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă"
2 Tim.1:13 "Dreptarul învăţăturilor sănătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ţine-l cu credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus".
Fapte 2:42 "Ei (cei dintâi creştini) stăruiau în învăţătura apostolilor... "
Care este aceasta? Unde o putem găsi? Am stăruit şi rămas noi în aceasta? Am continuat în învăţătura lor? Acestea sunt întrebări pe care trebuie să şi le pună toţi, indiferent de biserica de care aparţin.
1 Tim.4:6 "Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Isus Hristos, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum"
Tit 1:9 "Episcopul... să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă şi să înfrunte pe potrivnici"
1Tim.6:1 "Toţi cei ce sunt sub jugul robiei, să socotească pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău"
Tit 2:10 "...ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru"
UN BUN SLUJITOR - SĂ SE ŢINĂ DE EL - LUCRURILE POTRIVITE EI - CURAT ÎN ÎNVĂŢĂTURĂ - SĂ ÎMPODOBEASCĂ ÎNVĂŢĂTURA LUI DUMNEZEU CU FAPTE BUNE
DE CE TREBUIE SĂ AVEM ASTFEL DE ATITUDINI FAŢĂ DE ÎNVĂŢĂTURILE BIBLIEI? DE CE TREBUIE SĂ LE TRATĂM ASTFEL?
Iată ce raţiuni i-a oferit apostolul Pavel, iubitului său Timotei:
2Tim.4:1-4 "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus...propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite"!
Vor vrea fantezii, nu vor suporta învăţătura sănătoasă. Nu vor mai vrea să asculte de adevăr ci vor rătăci în căutarea miturilor făurite de oameni. A basmelor şi a "poveştilor vânătoreşti" care să înlocuiască ora de studiu biblic! Putem spune liniştiţi(?!) că, vremea despre care se vorbeşte A VENIT!
1 Tim.4:1-7 "Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor...Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti..."
2 Tim.3:1-7 "...având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia...Care învaţă întotdeauna şi nu pot niciodată ajunge la deplina cunoştinţă a adevărului"
Sau apostolul Petru, bisericii:
2 Petru 2:1-2 "În norod sau ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat...Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi din pricina lor calea adevărului va fi vorbită de rău"
Sau apostolul Ioan, bisericii:
2 Ioan 9, 10, 11 "Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura acesta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi, Bun venit! Căci cine-i zice Bun venit! se face părtaş faptelor lui rele."
Doctrina sănătoasă a Scripturii inspirată din cuvintele sănătoase ale Domnului Isus nu mai constituie deloc preocuparea de căpătâi a multora, mai ales a multora care populează cercurile religioase ale vremurilor noastre!
CONSECINŢELE NEGLIJĂRII DOCTRINEI
Ce spune Biblia însă, despre o astfel de neglijare şi despre astfel de oameni? Care sunt consecinţele necunoaşterii învăţăturilor sănătoase ale Bibliei şi lipsei cunoştinţelor doctrinare? De lipsa unei bune şi sigure temelii pe care să-şi clădească viaţa şi experienţa lor creştină? Să ne gândim doar la câteva din pericolele generate de neglijarea învăţăturii sănătoase:
1. întâi de toate membrii bisericii pot deveni nişte analfabeţi biblici. Nu cunosc Cuvântul Stăpânului lor! A cunoaşte cuvântul Lui înseamnă a-l cunoaşte pe El.
2. unde lipseşte doctrina sănătoasă nu poate fi decât normal să fie prezentă doctrina bolnavă, otrăvitoare. Doctrine false, greşite ce duc la un trai greşit. Comportamental membrii acelei biserici îl fac de ruşine pe Mântuitorul lor. A.W.Tozer a spus: "O grădină neîngrijită va fi în scurt timp biruită de buruieni. Inima care nu se ocupă de cultivarea adevărului şi de smulgerea erorilor, va deveni în scurt timp o sălbăticie teologică
"Sfinţenia în viaţă depinde mult de învăţătura sănătoasă. Evlavia este fiica doctrinei biblice şi de aceea trebuie hrănită cu laptele mamei ei. Petru a spus: "...ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat pentru ca prin el să creşteţi..." (William Gurnall)
"Nu este posibil să ai o viaţă creştină reală până ce nu-ţi dezvolţi cel puţin trei aspecte ale ei: o viaţă interioară de devoţiune, o viaţă exterioară de slujire şi o viaţă intelectuală de gândire" (Elton Trueblood)
"Doctrinele slabe nu vor fi o stavilă unor ispite puternice" (William S.Plummer)
"Doctrina fără fapte este ca şi un pom fără roade. Faptele fără doctrină sunt ca un pom fără rădăcini" (Talbot W.Chambers)
3. membrii aceştia devin o victimă sigură a mişcărilor religioase false, fiind atraşi de profeţi falşi.
(Vezi, ex. Adventismului, ) + Erezia este lepra minţii (John Trapp)
O pepinieră a cultelor - cobaii învăţătorilor falşi - "un biscuite doctrinar"
"Creşterea spectaculoasă a cultelor se face în proporţie directă cu analfabetismul biblic din bisericile creştine"
"Orice doctrină care nu este bazată pe crucea lui Hristos, duce în rătăcire" (Oswald Chambers)
1 Tim. 1:3-4, 6-7
"După cum te-am rugat la plecarea mea în Macedonia, să rămâi în Efes, ca să porunceşti unora să nu înveţe pe alţii, altă învăţătură, şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu.... Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării. Ei vor să fie învăţători ai Legii şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc."
1 Tim. 6:3-5
"Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie şi nu ştie nimic; ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni."
2 Ioan 9,10,11
"Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura acesta, are pe Tatăl şi pe Fiul. Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi, Bun venit! Căci cine-i zice Bun venit! se face părtaş faptelor lui rele."
SCOPUL ÎNVĂŢĂTURII BIBLICE ESTE DE A COMUNICA CUNOŞTIINŢE CARE SĂ INFLUENŢEZE ŞI SĂ TRANSFORME VIAŢA. Doctrina biblica nu ne este dată numai să ne informeze ci şi să ne reformeze. Iar acele doctrine care nu ne schimbă inimile le putem pune la îndoială . Vedem acest scop prezent în scrierile lui Pavel, Ioan, etc. De exemplu, uitaţi cum Pavel se aşteaptă cum ceea ce i-a învăţat, doctrinele pe care le-a transmis lor, să-i schimbe, să-i facă diferiţi de cei ignoranţi:
1 Tes.4:1-8 sau 4:13, unde nu dorea ca din ignoranţă să fie ca cei fără speranţă. Şi ce doctrină le-a prezentat? Aceea a răpirii!
Sau Ioan: 1 Ioan 4:13 ştim, ştim... Ce doctrină a dorit să le încredinţeze? Aceea, a siguranţei mântuirii!
ESTE ADEVĂRAT CĂ DOCTRINELE BIBLIEI AU FOST SUCITE ŞI RĂSUCITE, dar ...la fel cum nu putem arunca aurul şi diamantele doar fiindcă au fost pângărite de mâinile hoţilor, nu putem nici să renunţăm la învăţăturile lui Hristos! (adaptare după John Howe)
Dacă s-ar face sondaje de opinie privitoare la cititul Bibliei oare unde am fi noi? În America s-au făcut. Din cei ce afirmă o autentică relaţie cu Hristos, born-againers, doar 25% recunosc că citesc Biblia în fiecare zi. 57% dintre aceştia îşi deschid Biblia numai Duminica atunci când şi pastorul o face. Iar 32% nu o citesc fiindcă spun că este prea greu de înţeles. Poate că responsabilitatea mai mare revine liderilor acestora care nu o deschid pentru ei lămurindu-i înţelesul astfel încât aceştia să poată să o priceapă şi să fie hrăniţi cu Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea s-a spus că până ce oamenii nu vor ajunge să înţeleagă că Biblia este un ghid practic al vieţii de zi cu zi este mai mult ca sigur că vă rămânea pe raft alături de lucrările complete ale lui Shakespeare sau Eminescu.
- Întotdeauna o Biblie destrămată va fi indiciul unei vieţi care nu se destramă!
- "cea mai mare furtună de praf" din istoria umanităţii!
- Deci, doctrina biblică ni-l face cunoscut pe Dumnezeu, ne protejează sufletele de falsul spiritual, ne schimbă viaţa. Iată destule motive pentru a dori să o cunoaştem!
BENEFICII ALE CUNOAŞTERII DOCTRINELOR SĂNĂTOASE ALE SCRIPTURII
BUCURIE
Veţi fi surprinşi să aflaţi la ce anume vă folosesc doctrinele Scripturii! Veţi crede că la mântuire, la înţelepciune, la cunoştinţe, la închinare, la sfinţirea noastră şi deşi este adevărat că vă folosesc în toate aceste aspecte, a priva o biserica de învăţăturile conţinute în Biblie înseamnă pe lângă a o priva de toate aceste binecuvântări ale lui Dumnezeu şi a-i răpi bucuria.
Întâi de toate, bucurie, o biserică fericită - o schimbare la faţă - un zâmbet pe faţă apar în mediul în care cuvintele pline de mângâiere şi speranţă ale Scripturii sunt proclamate cu regularitate.
Ioan în 1 Ioan 1:4 a spus că, "vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină."
Ieremia 15:16 "Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele,..."
David: Ps.119:111 "Învăţăturile Tale sunt moştenirea mea de veci, căci ele sunt bucuria inimii mele."
Bucuria care rezultă din primirea de inimile noastre a cuvintelor sănătoase ale Scripturii nu este comparabilă cu nimic altceva.
"Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?" (Luca 24:32) Iată ce au spus aceşti doi evrei care neîndoielnic cunoşteau doctrinele expuse de Hristos în timp ce-i acompania pe drum.
MÂNTUIRE - Ioan 20:30-31 (1 Ioan 5:13)
REGENERARE SPIRITUALĂ - 1 Petru 1:23 (Ioan 1:13, 3:5) Fără de care nimeni nu intră în Împărăţia lui D-zeu!
CĂLĂUZIRE - Credincioşii nu vor fi dezorientaţi. Vor primi călăuzire. Ps.119:105 "Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea."
MATURITATE - ştiu deja ce spune Biblia! Nu mai sunt copii aruncaţi încoace şi-n colo de orice vânt de învăţătură. Efes.4:14
ÎNŢELEPCIUNE - Ps.19:8
VICTORIE - asaltaţi de duşman: "Este scris!"
SFINŢENIE - Ps.119:9-11 "Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău...Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! "
Ioan 17:17 ....
STABILITATE - când apar metode de dezvoltare spirituală, ca cele descrise mai înainte, de obţinere de noi puteri spirituale, aceştia nu cedează noilor curente ci inimile le sunt întărite prin har. Adevărurile vechi de veacuri nu sunt neputincioase ci au pentru aceştia puterea de a-i transforma şi asemăna tot mai mult cu Isus -
MĂRTURIE - În 1 Tim.3:15 se spune că Biserica este "casa lui D-zeu, stâlpul şi temelia adevărului" - nu poligonul ereziilor! - nu o stepă în care bat tot felul de "vânturi" doctrinare + ciulini de Bărăgan! Biserica pare să fie mult mai preocupată de rezultatele Evangheliei decât de menţinerea purităţii ei! (A.W.Pink)
- ţinând sus Cuvântul vieţii vom ajuta la alungarea confuziei care domneşte în ţara noastră!
"Creştinismul a fost atât de diluat, încât dacă ar fi otravă nu ar face rău nimănui, dacă ar fi apă nu ar satisface pe nimeni, şi dacă ar fi medicament nu ar face bine nimănui!" (adaptat după A.W.Tozer)
1 Tim.4:6 "Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături pe care ai urmat-o până acum".
Cei ce învăţăm şi noi trebuie să ne hrănim. V-aţi duce vreodată la un doctor care a încetat să mai studieze având nevoie de o operaţie pe cord deschis şi acesta să spună, "am citit într-o carte cu ani în urmă cum se face şi cred că te pot opera"? Nu! V-aţi duce atunci la un pastor care încetează să mai studieze? De aceea, mulţi nu merg la biserică fiindcă liderii lor n-au nimic de spus de la Dumnezeu ci doar din partea ierarhilor superiori, din partea patriarhiei sau din partea cultului. Biblia nu mai poate fi abordată fără ochelarii de cal ai organizaţiei!
Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor (Maleahi 2:7)
LE-A PLĂCUT SAU A FOST ADEVĂRAT?
În multe bisericii şi inclusiv aici, uneori oamenii se întreabă dacă le-a plăcut studiul şi nu dacă a fost corect, biblic. Un curent de anti-intelectualism străbate biserica exprimat de sfidarea cu care unii spun: nu contează doctrina, haideţi să-l simţim pe Domnul!
CITAT:
Este evident că pentru foarte mulţi creştini îndemnul de a învăţa cum să discearnă adevărul de erezie nu a fost luat în serios, astfel încât aceştia tratează doctrina fie ca având o importanţă mică, considerând acuzaţiile de erezie ca fiind nepoliticoase, necuvenite şi intolerabile, nepotrivite caracterului dragostei divine aşa cum îl cunoaştem din 1 Cor.13, fie tratează doctrina ca fiind prea importantă considerând pe oricine nu se aliniază lor ca fiind eretici sau sectanţi. Pe scurt, mulţi credincioşi par să creadă că nu există aproape nici un eretic, sau că toţi cei care se află în afara grupului lor, sunt eretici şi abătuţi de la credinţa adevărată. Aceste două poziţii faţă de diferenţele de doctrină nu par să arunce deloc lumină în privinţa adevăratei manifestări a Bisericii Creştine din vremea noastră. Cred de asemenea că mai există şi o a treia categorie, a acelora care dezgustaţi de aceste două poziţii extreme, nu iau nici o poziţie rămânând indiferenţi şi ignoranţi în ce priveşte însemnătatea doctrinei biblice. Însă, indiferenţa faţă de doctrină nu este o soluţie la diferenţele de doctrină, a spus cineva. Cauza discernământului doctrinar se află în acest punct, în mare pericol. A spune, nu contează doctrina, haideţi să ne apucăm de evanghelizare este tot atât de ridicol cum ai spune unor echipe de fotbal, nu contează mingea, haideţi să începem să jucăm! (Peter Lewis).
Există deja grupuri religioase care operează bazate pe o excesiv de îngustă şi părtinitoare înţelegere a ortodoxiei, anatemizând pe oricine nu se conformează concepţiei lor despre doctrina ortodoxă. Dar acestea nu pot deţine monopolul asupra ortodoxiei şi asupra interpretării adevărului biblic la fel cum noi nu putem spune că am trimis primul om pe Lună.
De data aceasta nu voi face referiri la nici un grup care din punctul de vedere al Bibliei se încadrează în ortodoxie sau erezie pentru ca în acest fel să se poată distinge cu uşurinţă concepţia biblică despre ortodoxie şi doctrină sănătoasă. Voi izola ceea ce Biblia spune despre doctrină fără să asociem cu ceea ce alţii spun despre ea.
NECESITATEA DOCTRINEI
La ieşirea dintr-un climat de intensă îndoctrinare comunistă, probabil că cei mai mulţi reacţionaţi neplăcut la pomenirea cuvântului doctrină şi la ideea că pentru a avea o viaţă creştină sănătoasă este nevoie de doctrină. Chiar şi cei mai mulţi creştini care afirmă anumite doctrine acordă o atenţie minimă doctrinei deşi pe baza acesteia au sau nu au legătură cu alţii. Dintre multele obiecţii care se aduc împotriva sublinierii necesităţii doctrinei în Creştinism, vreau să indic 5 care par cele mai răspândite. Aşadar, despre doctrină se spune că,
1. nu este importantă
2. nu este practică
3. nu ajută unităţii creştinilor ci mai degrabă îi divizează
4. nu este spirituală şi fiind doar informaţie aceasta ţine numai de creier
5. nu se poate cunoaşte fiind greu de definit sau imposibil de formulat
Însă importanţa doctrinei poate fi cel mai bine demonstrată prezentând răspunsurile pozitive la aceste acuzaţii negative care i se aduc.
IMPORTANŢA DOCTRINEI
În gândirea populară, doctrina priveşte lucrurile neesenţiale care nu sunt importante pentru majoritate. Ea este doar pentru oamenii învăţaţi, pentru teologi, pentru preoţi, pastori şi slujitori ai Bisericii. Deşi poate fi banalizată, doctrina creştină are totuşi un rol extrem de important pentru toţi oamenii. Doctrina creştină (adică, învăţăturile Scripturii) răspund celor mai fundamentale întrebări ale vieţii. La întrebări ca, cine este Dumnezeu, cine suntem noi şi de ce ne aflăm aici (Ps.8:3-8, Evrei 11:6). Modul în care răspundem la aceste întrebări modelează decisiv felul în care trăim. A le ignora înseamnă a trece nepăsători şi groaznic de inconştienţi prin viaţă, faţă de ceea ce este cu adevărat important.
Doctrina este deosebit de importantă fiindcă de o sănătoasă proclamaţie a învăţăturilor biblice depinde înţelegerea de către noi a evangheliei, a mântuirii şi a speranţei pe care o putem avea în Hristos. Nimic mai puţin decât chiar destinul nostru etern depinde de ea. Şi nu vreau să spun prin aceasta că toţi trebuie să devenim teologi sau cunoscători ai fiecărui detaliu de interpretare pentru a putea fi mântuiţi. Dar, Biserica ca întreg trebuie să se îngrijească să proclame adevărata evanghelie şi ca fiecare să aibă şansa să o audă.
Este adevărat că unele chestiuni doctrinare sunt mai puţin importante decât altele. Unul din rolurile cele mai cruciale ale teologiei creştine, şi unul dintre cele mai neglijate este de a separa ceea ce este cu adevărat important - esenţialul - de ce este mai puţin important -neesenţialul (vezi Rom.14 care este un foarte bun exemplu). Astfel, tratată cum se cuvine doctrina este foarte importantă în viaţa omului şi cultivarea doctrinei sănătoase ar trebui să fie, într-o anumită măsură, preocuparea fiecărui individ.
Comportamentul nostru este adevărata oglindă a doctrinei noastre. (Michel de Montaigne). Adevărul biblic ne-a fost dat pentru a ne schimba vieţile, nu pentru a stimula discuţii (Dick Dowsett). Doctrina Creştinismului a fost atât de diluată şi a ajuns atât slabă încât dacă ar fi otravă nu ar face rău nimănui, iar dacă ar fi medicament nu ar vindeca pe nimeni! (A.W.Tozer).
DOCTRINA ESTE PRACTICĂ
R.B.Kuiper a spus că , "Acela care accentuează trăirea creştină în defavoarea doctrinei creştine este vinovat de o mare greşeală. Neglijează faptul deloc neînsemnat că trăirea creştină este înrădăcinată în doctrina creştină".
Este din nou un obicei în zilele noastre să se afirme că practica este mai importantă decât teoria - că a face bine (orthopraxis) este mai presus de a crede bine (orthodoxie). Dar aceasta este doar o teorie omenească. Realitatea este că ceea ce credem determină ceea ce facem. Scopul pentru care D-zeu instruieşte mintea este ca să poată transforma viaţa (Al Martin). Astfel fiindcă doctrina reprezentând ceea ce credem, afectează ceea ce facem ea este importantă din punct de vedere practic.
Trebuie totuşi să recunoaştem că efectele practice ale doctrinei sunt limitate. Doctrina nu determină sau comandă acţiunile noastre fără excepţie. Adeseori acţionăm conform dorinţelor sau poftelor noastre, contrar crezurilor noastre. De exemplu, cineva poate să susţină chiar sub forma unei doctrine, că a minţi este greşit dar egoismul sau interesul acestuia pot câştiga întâietate faţă de convingerile doctrinare şi să-l ducă la minciună. Caracterul practic al doctrinei se găseşte nu atât în determinarea/formarea comportamentului nostru cât în informarea lui. Adică, oferindu-ne cunoştinţa cu care prin harul lui Dumnezeu, să putem face ce este bine.
Ce vreau să reţineţi este că ar trebui să considerăm atât doctrina cât şi practica la fel de importante. Ceea ce contează în final este ca omul să trăiască în ascultare faţă de Dumnezeu şi să experimenteze dragostea Lui. În acest sens, practica este mai importantă decât doctrina. Cu toate acestea, Dumnezeu ne-a arătat limpede în Cuvântul Lui că foloseşte doctrina pentru formarea şi sfinţirea noastră practică (1 Tim.1:3-7; 2 Tim.3:15-17, În 1 Tim.6:3 doctrina biblică este numită "învăţătura care duce la evlavie").
Cei ce înlătură doctrina biblică...(vezi, Bis.Ortodoxă) sunt cei mai mari duşmani ai practicii/trăirii creştine.
Importanţa practică a doctrinei creştine este aşadar mare. Doctrina ne ajută să ne formăm o imagine realistă despre noi înşine şi despre lumea din jurul nostru fără de care suntem sortiţi unei vieţi zadarnice (Mat.22:23-33; Rom.12:3; 2 Tim.4:3-4). Doctrina ne poate proteja de falsuri spirituale care distrug credinţa şi conduc la comportament deviant (1 Tim.4:1-6; 2 Tim.2:18; Tit 1:11). Doctrina ne pregăteşte să slujim şi altora (vezi Efes.4:11-12).
DOCTRINA UNEŞTE
Poate critica cea mai des întâlnită privitoare la doctrină este aceea că i-ar diviza pe oameni, în special pe credincioşi. Într-adevăr privind la istoria Creştinismului (dar şi la a altor religii ale lumii) putem vedea că doctrinei i s-a îngăduit să-i divizeze pe oameni în moduri detestabile. Dar privită din punct de vedere biblic, doctrina de fapt intenţionează să-i unească pe oameni. Deşi este adevărat că doctrina duce în mod inevitabil uneori la divizarea oamenilor este aşa fiindcă oamenii sunt atât de diferiţi, acţionează atât de diferit şi o fac pe baza crezurilor lor foarte diferite. Ceea ce nu este de dorit este ca doctrina să-i divizeze pe oameni care s-ar cuveni să fie uniţi sau ca particularităţile acestora să fie exprimate în mod greşit în doctrine divizive. Adică, doctrina nu ar trebui să-i dividă şi să-i împiedice să aibe părtăşie pe creştinii care în afară de particularităţile caracterului lor şi personalităţilor diferite care-i fac să-şi exprime credinţa în mod diferit, nu au nici un alt temei de despărţire. De asemenea, ea, doctrina nu ar trebui să-i aducă în punctul în care să-i urască sau să fie intoleranţi cu cei diferiţi de ei în manifestarea credinţei lor.
MOTIVE CÂND SĂ TE DESPARŢI
Biblia le porunceşte creştinilor să se ferească (despartă) de învăţătorii falşi sau de eretici din motive doctrinare (Rom.16:17; 2 Ioan 9,10). Făcând aceasta ei sunt uniţi împotriva ereziei (Efes.4:12-13). De aceea, a lua poziţie împotriva ereziei promovează unitatea creştină(!).
- 1 Cor.7 - 1 Tim.6:3-5 - Tit 3:10 - Mat.18:17 - Rom.16:17 - 2 Tes.3:6,14 - 2 Tim.3:5
În timp ce creştinii se maturizează împreună în înţelegerea doctrinei biblice ei devin mai uniţi în gândirea lor care este modelată de neschimbătoarele principii biblice. Pe deasupra, o înţelegere echilibrată a doctrinei poate să-i ajute pe cei divizaţi de diferenţele doctrinare să descopere care puncte sunt minore sau greşite şi care nu sunt, putându-se realiza reconcilierea acestora (Filip.3:15-16).
Este mai degrabă înţelegerea doctrinară superficială cea care duce la dezbinarea creştinilor decât aprofundarea doctrinelor acestora. A cunoaşte doctrinele Bibliei este un pas ce poate fi făcut înspre unitatea creştinilor. Pentru ca unii să fie cu adevărat câştigaţi, aceştia trebuie câştigaţi de către adevăr! (Spurgeon)
DOCTRINA ESTE SPIRITUALĂ
Deşi unii consideră preocuparea faţă de acurateţea doctrinară intelectualism nespiritual sau snobism, în realitate doctrina sănătoasă este foarte importantă pentru a avea o spiritualitate sănătoasă. Doctrina creştină ne învaţă despre Dumnezeu, despre planul Lui pentru vieţile noastre, cum suntem din punct de vedere spiritual atunci când suntem despărţiţi de El şi cum ne schimbă harul lui Dumnezeu atunci când îl cunoaştem, pe scurt tot ceea ce trebuie să ştim pentru a cultiva o autentică spiritualitate.
Rom.6:17-18: "aţi ascultat din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o";
2 Tim.1:13 "dreptarul învăţăturilor..." se ţine "spiritual"!
"La fel cum sămânţa este făcută pentru pământ, tot aşa şi inima este făcută pentru adevărul lui D-zeu şi adevărul lui D-zeu pentru ea"
DOCTRINA SE POATE CUNOAŞTE/DEFINI
Unii evită studierea doctrinei creştine fiindcă sunt convinşi că este prea dificilă de înţeles. În timp ce copiii mici, oamenii înapoiaţi mintal sau alţii este posibil să nu fie capabili de înţelegerea problemelor doctrinare, marea majoritate a adulţilor - mai tineri sau mai bătrâni - sunt în stare să înţeleagă mai mult decât s-au străduit să o facă. Fiecare individ este responsabil să dobândească cunoaştere doctrinară atâta cât îi permit facultăţile lui mintale, nivelul educaţional sau ocaziile vieţii.
Scriptura le porunceşte tuturor creştinilor Să cunoască doctrina. În general, piedici spirituale ce se pot îndepărta şi nu piedici intelectuale ce nu se pot, îi împiedică să progreseze în înţelegerea lor doctrinară (Evrei 5:11-14). Hristos a dat Bisericii învăţători care să-i ajute pe credincioşi în cunoaşterea doctrinei (Efes.4:11). Evident că aceşti învăţători trebuie să stăpânească doctrina la un nivel superior majorităţii creştinilor şi aceasta cu scopul de a împărtăşi cât mai mult adevăr membrilor trupului lui Hristos. Doctrina sănătoasă este suficient de dificilă încât să necesite, onestitate şi disciplină, dar în acelaşi timp suficient de accesibilă tuturor celor care se bizuie pe harul lui Dumnezeu pentru a o cunoaşte.
DOCTRINA CONDUCE LA DISCERNĂMÂNT SPIRITUAL
În vremurile în care trăim discernământul spiritual este în mare suferinţă. Doctrina ne oferă parametri externi şi obiectivi pentru experienţele noastre lăuntrice şi subiective, putând astfel să discernem adevărata spiritualitate de cea falsă sau artificială, sau chiar demonică (Col.2:22-23; 1 Ioan 4:1-3). Episcopul J.C.Ryle spunea că, "Poţi să vorbeşti de experienţe religioase cât vrei, dar dacă acestea nu au rădăcini doctrinare sunt asemenea unor flori culese ce au fost înfipte în pământ şi care se vor ofili, murind foarte repede". Chuck Smith: "Nu contează cât de sus sari în timpul unei experienţe spirituale ci cât de drept umbli după trecerea ei"
NEVOIA UNUI ETALON, A UNUI CRITERIU : Evrei 4:12 "Kritikos" - pentru a putea prinde cu ocaua mică - programul de pregătire al casierilor din American Banking Association
- creştinii critici sunt în mare căutare! cu discernământ!
A-L PRACTICA DUCE LA ÎNOBILARE NU LA ÎNJOSIRE! Fapte 17:11 "o inimă mai aleasă"
EXISTENŢA FALSULUI POSTULEAZĂ EXISTENŢA ORIGINALULUI: "Plima" (?) + "Puma". "Panasoanic" + "Panasonic"!
LUMEA REACŢIONEAZĂ URÂT: "trăieşte şi lasă şi pe alţii să trăiască!"
CRITICISMUL NU ÎNSEAMNĂ ANTAGONISM, DUŞMANIE - nu-i nici imoral, antisocial, necreştineşte, nedemn! (Se poate critica Protestantismul fără a porni un război cu Irlanda catolică. Islamul, fără Bosnia.)
SĂ DEZAGREĂM ÎN MOD AGREABIL!
CA OBIECTIV SUPREM: CÂŞTIGAREA SUFLETULUI NU A DISPUTEI!
În preocuparea faţă de o exactă înţelegere a doctrinei creştine împlinim unul dintre aspectele celei mai mari porunci a lui Dumnezeu - de a-l iubi pe Dumnezeu cu toată mintea noastră (Mat.22:37). Această poruncă ne spune foarte categoric să facem orice efort pentru a ne conforma doctrinele şi crezurile noastre adevărului (vezi Rom.12:2), iar aceasta înseamnă doctrină.
Biblia îi încurajează pe creştini să-şi folosească cunoaşterea lor doctrinară pentru a deosebi adevărul de eroare şi binele de rău. Exemplul clasic este 1 Ioan 4:1-3. sau 2 Ioan 9,10.
EXEMPLU:
Pavel nu vorbeşte doar de discernământul spiritual ci şi oferă argumente doctrinare în replică la crezul eretic că nu ar fi nici o înviere a celor morţi - 1 Cor.15:12-19.
Ambele sunt aspecte ale aceleiaşi activităţi. Nu se contrazic ci se completează. Spiritualitatea adevărată include supunerea minţii faţă de învăţăturile Bibliei iar doctrina sănătoasă recunoaşte că înţelegerea de către noi a adevărului biblic depinde de iluminarea făcută de Duhul Sfânt. Deci, în discernământul său creştinul se inspiră din cunoştinţa ce i-a fost dată de Dumnezeu a doctrinei biblice având sensibilitate faţă de Duhul Sfânt.