Pentru început trebuie menţionat că fiecare metodă a fost testată practic şi a dat rezultate! Problema este că se crede că o metodă este mai eficientă decât alta sau că ar trebui aleasă în funcţie de caz. Intenţia acestui material este de a vă familiariza cu câteva dintre aceste metode de evanghelizare a celor amăgiţi spiritual, pentru a avea la dispoziţie un model şi puţin din experienţa altora din acest domeniu al confruntării falsurilor spirituale şi deprogramării cultice a indivizilor. Într-un limbaj mai pe înţeles, sugestii pentru câştigarea cultiştilor la Hristos!
O CLARIFICARE DE TERMENI, NECESARĂ
Termenul "cultist" nu se doreşte să fie jignitor la adresa nimănui ci este doar descriptiv pentru cel ce face parte ca membru dintr-un cult, care este un grup de oameni strânşi în jurul interpretării specifice a Scripturii de către un om, lider proeminent, sau o organizaţie autoritară, care pretinde să se armonizeze cu Creştinismul biblic dar negând doctrine fundamentale ale acestuia ca, Trinitatea, dumnezeirea Domnului Isus, naşterea din fecioară, învierea trupească a lui Hristos, mântuire prin har şi prin credinţă - aceasta este definiţia unui "cult" şi a unui "cultist". Această clarificare este necesară în confuzia creată de către denumirea unor biserici protestante sau neoprotestante în acest fel. Trebuie făcută devreme ce există o utilizare predominant defăimătoare a termenului, ignorându-se faptul că în latină "cultus" înseamnă un mod diferit de închinare, sau venerare. Utilizat în acest sens termenul de cult nu conţine nimic neclar sau jignitor.
I. O prima metodă de evanghelizare a unui cultist este de ...
A-I PREZENTA EVANGHELIA CA ORICĂRUI ALT OM,
ignorând apartenenţa acestuia la o organizaţie probabil foarte autoritară care l-a îndoctrinat în prealabil şi i-a format gândirea cultică (l-a "programat cultic": a gândi după coordonatele de interpretare biblică oferite/impuse de cult), condiţionind astfel psihologic răspunsul lui la orice contestare a modului în care el înţelege Biblia.
De aceea, un foarte puternic argument contra folosirii de către creştini a acestei metode este faptul că acest om nu se poate încrede din toată inima în Isus, fără a-şi abandona mai întâi concepţiile modelate de cult (organizaţie) şi sădite în mintea şi inima lui.
Un foarte convingător argument pro, deci în favoarea utilizării acestui model de mărturie creştină este faptul că până ce nu s-a pocăit de păcatele lui şi nu şi-a dăruit viaţa lui Isus Hristos (pentru mântuire), cultistul se află în întuneric spiritual şi nu se poate aştepta să înţeleagă erorile crezurilor sale şi ale organizaţiei religioase căreia aparţine. Cu toate acestea, metoda a avut succes şi se poate aplica. Alegerea vă revine.
REFERINŢE BIBLICE: 2 Cor.4:3-4; 5:20; 1 Ioan 2:18; 4:1-3; etc.
II. O a doua metodă de evanghelizare a unui cultist este de ...
A-I ATACA/CONTESTA/INFIRMA FRONTAL CONCEPŢIA DEFORMATĂ PE CARE O ARE DESPRE MÂNTUITORUL
Aceasta poate constitui o metodă de abordare a cultistului care să-i deprogameze gândirea cultică. Cu toate acestea, a stărui îndelung şi în detaliu asupra pasajelor pe care a fost învăţat să le răstălmăcească ar putea să ducă la conflict şi la întreruperea comunicării cu acesta. Încăpăţânarea conştientă a cultistului cât şi reflexele de gândire condiţionate de doctrinele cultului de care aparţine îl împiedică să privească şi să interpreteze pasajele biblice independent de linia organizaţiei. De asemenea, atacul d-voastră asupra concepţiei sale despre Mântuitorul s-ar putea să fie rezistat cu uşurinţă dacă cultistul este foarte versat în contra-argumentele cultului. Continuarea acestui mod de abordare s-ar putea să-i devină insuportabil şi să renunţe la dialog, să rupă relaţia cu d-voastră nemaiavând astfel şansa de a-l evangheliza!
În acelaşi timp, trebuie să luăm în considerare faptul că el nu a avut niciodată ocazia să audă o altă interpretare a pasajului folosit abuziv de el pentru justificarea doctrinei lui cultice, şi în cazul în care interpretarea care i se oferă este cea biblică (deci, este adevărul!), concepţia lui cultică despre Mântuitor să-i fie spulberată făcându-i loc realului Mântuitor! Întâlnirea cultistului cu adevărul poate fi dură dar eficace având în vedere obiceiul unora de a nu citi materiale critice la adresa grupului, mărturii ale unor foşti membrii ai organizaţiei care s-au întors la Dumnezeu şi au dat în vileag necinstea scolastică a grupului. Folosită în mod independent sau combinată cu alte metode atacarea frontală a doctrinelor cultistului şi confruntarea deschisă cu acesta, deşi produce o tensiune neplăcută şi riscantă dacă caracterul d-voastră vă trădează, este o metodă care se poate folosi cu succes.
REFERINŢE BIBLICE: 2 Cor.4:3-4; 11:3-4; Ioan 8:31-32; 1 Tim.4:1-3; Iuda 3-4; etc.
III. O a treia metodă de evanghelizare a unui cultist sau a unui simpatizant al doctrinelor cultice este de
A-I SLĂBI ÎNCREDEREA ÎN ORGANIZAŢIA SAU GRUPUL CARE-L CONTROLEAZĂ PRIN CRITICAREA ACESTORA :
- DEMASCÂND PROFEŢIILE FALSE
- MENŢIONÂND SCANDALURILE FINANCIARE, MORALE, ETC.
- ISTORIA RUŞINOASĂ
Această metodă este adesea adoptată şi folosită în special de către ex-cultişti (deci, foşti membri), care sunt buni cunoscători ai "afacerilor interne" ale organizaţiei şi care uneori se află în posesia unor documente şi materiale demascatoare. Se afirmă că această formă de abordare a cultistului trebuie să preceadă evanghelizării lui. Susţinătorii acestei tehnici ştiu că datorită autorităţii şi influenţei pe care cultul o are asupra victimei lui, aceasta nu este deschisă evangheliei până ce nu-i este zdruncinată încrederea în infailibilitatea şi integritatea grupului. Statutul pretins divin este pus la îndoială arătându-i cultistului profeţiile false (neîmplinite!) făcute de-a lungul anilor folosind fotocopii ale publicaţilor în care au apărut, sau documentând cu articole din ziarele vremii, diverse publicaţii, etc., scandalurile financiare şi morale care au zguduit organizaţia. Foarte eficace poate fi o scurtă descriere a istoriei organizaţiei de la întemeiere şi până în zilele noastre ştiut fiind faptul că această istorie este presărată de minciuni, conflicte, schimbări de doctrine, crime şi imoralităţi.
Această metodă are totuşi şi o parte slabă. Uneori membrii unor astfel de organizaţii nu pot verifica aceste informaţii şi nu au acces la sursele organizaţiei. Lucrul acesta s-a dovedit adevărat mai ales în ce-i priveşte pe membrii din alte ţări decât ţara de origine a cultului sau pe membrii mai proaspăt recrutaţi. Unele organizaţii au prevăzut acest "pericol" şi au luat măsuri. Spre exemplu, deşi istoria ne poate dovedi clar că un Charles Taze Russell a fost un impostor (există documente de la procese, microfilme în muzee, ziare şi alte publicaţii ale vremii), Martorilor lui Iehova li s-a spus că toate acestea au fost inventate pentru a-l defăima şi a-i distruge cariera de reputaţie publică a acestui "om al lui Dumnezeu". Dacă astăzi li se spune că, Russell întemeietorul organizaţiei lor, a fost acuzat de sperjur de către un tribunal federal din S.U.A. (minciună sub depunere de jurământ), cultul a produs contra-argumentul care nu este argument deloc, dar care creează reflexul de gândire al Martorului cu care mintea lui apără autoritatea organizaţiei de care aparţine împotriva a ceea ce a fost învăţat să perceapă ca fiind un atac răuvoitor, sau din invidie.
În alte situaţii s-a mai observat că eschiva cultistului se manifestă prin refuzul ferm de a privi la orice fotodocumente, de a primi literatură de discernământ, mărturii ale unor "foşti" care au părăsit organizaţia lui, sau de a considera trecutul mişcării din care face parte. Toate aceste comportamente denotă gândirea cultică a respectivului în care organizaţia deţine supremaţia, autoritatea ei neputând fi contestată.
Deşi mai trebuie recunoscut şi faptul că aceste documentaţii nu se pot obţine uşor de către toţi creştinii, totuşi metoda a dat roade de îndată ce un cultist a putut să vadă erorile, minciunile şi istoria ruşinoasă a organizaţiei din care face parte, rezultând în desprinderea de ea şi mai ales în descoperirea unei relaţii personale cu Domnul Isus Hristos în afara cultului, încrederea lui fiind pusă acum în El şi nu în organizaţie, în biserică sau în interpretul cultic al Scripturii.
REFERINŢE BIBLICE: Deut.18:20-22; Ieremia 23:16-40; 2 Cor.5:20; Ioan 8:36; 2 Petru 1:20; 2:1-3; etc.
IV. O a patra metodă de evanghelizare a unui cultist sau a unui simpatizant al doctrinelor cultice este de
A-I PREZENTA CULTISULUI MĂRTURIA TA PERSONALĂ
Pe lângă miracolul propriei tale convertiri faptul că o relaţie personală cu Isus Hristos îţi oferă ceea ce nici o organizaţie sau grup din lume nu poate să-ţi ofere poate constitui o mişcătoare mărturie personală care să stârnească invidia cultistului. Adevărul pe care el se străduieşte atât de mult să-l descopere în graniţele cultului ţie îţi este cunoscut pentru că îl cunoşti pe Isus şi eşti liber. Această este o mărturie personală greu de negat!
Cu toate acestea fiindcă imitarea şi falsificarea sentimentelor şi trăirilor religioase este atât de desăvârşită în cult, uneori depăşindu-le cu mult în intensitate pe cele ale unui creştin adevărat, cultistul poate replica cu ceea ce el găseşte atât de minunat la organizaţia "mamă".
REFERINŢE BIBLICE: Tit 2:11-12; 3:4-7; 1 Ioan 5:18-20; 2 Tim.2:24-26; 1 Petru 3:15; etc.
DISCERNĂMÂNTUL ÎŞI VA SPUNE CUVÂNTUL...
în alegerea metodei cu care să-i abordaţi pe cultişti. De aceea, fie că le prezentaţi evanghelia ca oricărui om, făcând abstracţie de apartenenţa lor la o organizaţie cultică, fie că le atacaţi concepţia deformată pe care o au despre Mântuitorul, le slăbiţi încrederea în organizaţia care îi controlează, sau fie că le oferiţi mărturia voastră personală trebuie să luaţi în considerare darurile pe care fiecare le are. În funcţie de acestea va fi legitim să preferaţi o metodă sau alta. De asemenea, o cunoaştere a doctrinelor biblice fundamentale vă oferă posibilitatea să determinaţi dacă cultistul spune adevărul sau nu. Vă ajută să descoperiţi eroarea crezurilor sale.
Cunoaşterea măcar parţială a doctrinelor cultice este necesară. Prin aceasta să nu se înţeleagă că trebuie să fim la curent cu tot ceea ce Tatăl minciunii inventează. În primul rând nu se poate din punct de vedere practic afla mai dinainte ce perversiune a adevărului va făuri şi în al doilea rând nu este sănătos să ne umplem mintea cu gunoi. Însă a cunoaşte principalele crezuri cultice asigură comunicarea cu susţinătorii lor şi evidenţiază adevărurile biblice care trebuie subliniate în dialogul cu ei.
Fie că alegeţi o metodă sau alta, discernământul, sensibilitatea, rugăciunea, călăuzirea Duhului Sfânt şi bagajul de cunoştiinţe biblice cu care să puteţi demasca falsurile spirituale şi să descrieţi calea mântuirii nu pot să lipsească din abordarea membrilor cultelor sau susţinătorilor doctrinelor cultice.
Odată un apologet a cărui lucrare era îndreptată înspre cultişti, s-a apropiat de un pastor al unei alte biserici şi l-a întrebat: "Sunt atât de mulţi martori ai lui Iehova în cartierul tău. Cum îi evanghelizezi? Ce metodă ai?". La care pastorul a răspuns: "Nu o fac! Eu nu discut cu ei!" "Atunci metoda mea este mai bună!! ", a replicat apologetul dând să plece. "Care este această metodă? ", l-a mai întrebat intrigat pastorul. "O discuţie cu ei! ". Prin această ilustraţie vreau să înţelegeţi că oricare ar fi metoda pe care o alegeţi a-i evangheliza pe cultişti face parte din Marea Însărcinare dată de Domnul Isus tuturor creştinilor. Cu dragoste şi curaj şi aceste suflete pot fi câştigate pentru Evanghelie!
TEODOR MACAVEI