Înapoi
Acasă
Biblia

(cont.)

Sunt multe lucruri care ne pot robi și care sunt parte a creației, pe care Dumnezeu a desemnat-o să fie condusă de noi. Deci mă întreb: mă va robi acest lucru? Îmi aduc aminte de un predicator care a făcut un circuit de evanghelizare prin mai multe orașe, și care până la urmă a trebuit să renunțe pentru că a fost atât de robit de jocul de golf, încât a dat faliment. Mai precis plătea între 300-400 USD pentru un meci. Există mulți oameni în lume care sunt controlați de o minge mică ca cea de golf.

Există lucruri care inerent preiau controlul asupra noastră. Acest lucru se întâmplă și cu muzica. Sunt tineri dominați de ea. Mă uit la oamenii care sunt literal paralizați dacă nu ajung acasă pentru a vedea următorul episod din telenovela preferată. Atâtea lucruri ne pot atrage în robie. Să numim acest principiu, principiul înrobirii.

Deci ne punem întrebarea: ne atrage lucrul respectiv în robie? Are în el potențialul de a mă face sclavul lui? Este principiul înrobirii.

Numărul cinci, este un principiu foarte practic: îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Veți spune: ,,John, ce vrei să spui?" Adică, fac eu lucrul acesta în numele libertății mele, când adevărul este că vreau să îmi satisfac propriul meu păcat? Uitați-vă la 1Petru 2:16. De fapt noi vrem să spunem: ,,Ei bine, sunt liber în Hristos, sunt liber să mă bucur de lucrul acesta, și pot face asta și asta". Adevărul este că ești liber, dar pentru ca să îți îmbraci pofta rea sau plăcerea.

Omul care spune ,,Ei bine, sunt liber să fac asta. Sunt liber să vin aici și să văd filmul acesta. Cu siguranță, am libertatea să fac lucrul acesta, pentru că sunt foarte selectiv", dar scopul cu care merge în locul respectiv este acela de a-și satisface propria dorință, încurajat de ceea ce vede. El vorbește de libertate, mai degrabă ca de o haină cu care își învelește propriul rău.

Uitați-vă la versetul 16 din 1Petru 2: ,,Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății ...". Fii sincer și recunoaște că există un văl care acopere intenția ta rea. Întreabă-te: ,,Este acest lucru benefic din punct de vedere spiritual pentru mine? Este un lucru care mă zidește? Ce reprezintă el: o greutate nefolositoare sau un ajutor? Este ceva care mă va duce în robie? Sau îmi îmbrac dorințele mele rele?" Uitați-vă la motivația voastră... Cercetați-vă motivația...

Oamenii, tinerii în general spun: ,,Ei bine, Biblia nu spune să nu dansezi. David a dansat înaintea Domnului". Vă pot spune un lucru: el nu a dansat în stilul în care astăzi se dansează. Dar oamenii pot întreba: ce este greșit în dans? Puneți-vă voi această întrebare. Sunt eu avocatul dansului pentru că știu că mă zidește spiritual? Pentru că știu că nu este o greutate nefolositoare și este foarte important pentru progresul meu spiritual și nu văd nici o posibilitate ca să mă robească? Sau doresc să fac lucrul respectiv în numele libertății, adevăratul motiv fiind satisfacerea propriei mele plăceri? Înțelegeți? Trebuie să merg până la rădăcina motivului și să pun întrebarea potrivită.

Vedeți, Galateni 5:13 afirmă că este un lucru foarte obișnuit ca să transformăm libertatea în... ce?... în iresponsabilitate. Și trebuie să vă păziți de asta... trebuie să vă păziți de asta. Să numim acest principiu, principiul eschivării. A te eschiva înseamnă a minți sau a falsifica. Și există oameni care își falsifică motivele. ,,Ei bine, sunt liber să fac asta. Sunt sigur de lucrul acesta." Și își eschivează minciuna, dorind să își acopere intenția rea. Cel care spune: ,,Dumnezeu a creat caii, deci sunt liber să merg la Santa Anita (oraș în care au loc curse de cai cu pariuri). Mă duc acolo să mă bucur de creația lui Dumnezeu. Caii aceia când aleargă vor să spună ,Laudă Ție, Doamne, privește ce ai creat!' iar eu arunc banii de dimineața până seara încoace și încolo.", nu face altceva decât să ia învelitoarea libertății și să își acoperă adevărata intenție rea, adică aceea de a paria, care desigur înseamnă a lua isprăvnicia pe care a dat-o Dumnezeu și de a o arunca în vânt la discreția norocului.
Deci ne punem întrebarea: îmi acoperă cu ipocrizie păcatul? Acesta este principiul eschivării. Falsific eu adevărata motivație?

Numărul șase, și acesta este foarte important: violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viața mea? Violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viața mea? Pentru acest principiu trebuie să deschidem la Romani capitolul 14. Am petrecut mai mult timp în acest capitol, dar cred că vă veți reîmprospăta amintirile imediat. Violează lucrul respectiv domnia lui Hristos în viața mea?

Acum ascultați următoarea idee de bază. Țineți-vă bine... fiecare creștin ar trebui să trăiască în supunere față de domnia lui Hristos. Este toată lumea de acord? Cu toții trebuie să trăim în spunere față de domnia lui Hristos... adevărat? Înțelegeți ce înseamnă asta? Atunci înțelegeți și faptul că nu toți suntem 100% de acord cu ceea ce Domnul ne cere să facem. Este adevărat? Unii oamenii cred că Domnul le spune să nu facă anumite lucruri, iar alții cred că pentru ei aceleași lucruri sunt îngăduite de Domnul. Unii oameni cred că Domnul spune că este păcat să faci ceva, alții cred că îl pot face.

Ascultați-mă, știm cu siguranță lucrurile despre care Biblia vorbește în mod specific, dar nu toți suntem de acord cu ceea ce ne cere Domnul să facem. Unii cred că Domnul vrea să citiți din Biblie în fiecare dimineață, și dacă nu faceți asta, păcătuiți. Unii oameni chiar cred cu adevărat lucrul acesta. Unii cred că dacă nu mergi la biserică duminica dimineața, duminica seara și miercuri seara la rugăciune, ai alunecat spiritual. Alții nu sunt legați în conștiința lor să facă lucrul acesta. Ei au libertatea să meargă la biserică duminica dimineața și seara. Dar întâlnirea de miercuri seara este o problemă de conveniență. Există unii oamenii care doresc să citească din Biblie ori de câte ori au ocazia, dar ei nu sunt legați în conștiința lor să citească neapărat în fiecare dimineață toată viața.

Vedeți sunt oameni care percep în mod diferit domnia lui Isus Hristos. Vă rog să observați în Romani 14 versetul 1. Dar să începem de la versetul 2: ,,Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul care este slab, nu mănâncă decât verdețuri." Sunt oameni care sunt vegetarieni. Ei cred că Domnul vrea ca ei să mănânce verdețuri. Altcineva poate spune: ,,Poți mânca ce dorești". ,,Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; și cine nu mănâncă să nu disprețuiască pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. Cine ești tu care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său. Totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea."
,,Unul socotește o zi mai presus decât alta..." adică vrea să țină sabatul sau să facă din ziua de duminică o zi specială. El este numit sabatist, sau unul care pune duminica sau sabatul deoparte pentru Domnul. ,,...pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă; pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu."

,,În adevăr nici unul din noi, nu trăiește pentru sine, și nici unul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim pentru Domnul trăim; și dacă murim, pentru Domnul trăim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului." Cu alte cuvinte, oricare ar fi restricțiile vieții creștine pentru o persoană, ea le respectă pentru că are încredințarea că sunt de la Domnul. Ați înțeles? Ea crede că asta vrea Domnul de la ea.

Atâta vreme cât sunteți încredințați de un lucru, trebuie să trăiți conform acestei încredințări. Și întrebați-vă: este voia lui Dumnezeu ca eu să fac acest lucru? Cred eu că Dumnezeu vrea să fac acest lucru? Și aceasta este o problemă de... ce anume? De conștiință. Veți spune: ,,Dacă conștiința greșește?" Nu îți viola conștiința. Nu vei știi niciodată dacă conștiința ta greșește, pentru că dacă conștiința îți va spune asta, este numai pentru că tu gândești că așa este bine. Conștiința reacționează numai la impulsurile minții. Și dacă crezi cu mintea că un lucru este bun, conștiința ta te va opri sau conștiința ta te va îndemna să mergi înainte. Conștiința ta nu este decât un volant, dar mintea este motorul. Motorul produce acțiunea, volantul impune comportamentul. Iar conștiința nu preia decât ceea ce este în minte, angajează volantul și generează comportamentul. Dacă îți violezi conștiința, nu faci altceva decât să te antrenezi în a face lucruri rele, pentru că odată ce mintea ta înțelege tot mai mult care sunt lucrurile bune și conștiința ta vrea să îți transmită ceva, nu îți va fi de nici un folos pentru te-ai obișnuit să îți violezi conștiința. Și exact despre asta vorbește și Pavel. Întrebați-vă: va viola lucrul respectiv înțelegerea domniei lui Hristos în viața mea?

S-ar putea să vină la voi un frate, și lucrul acesta se întâmplă foarte des și să vă spună: ,,Poți face lucrul respectiv. Mergi înainte. Ești liber... ești liber... ești liber... De ce să nu-l poți face? Este în regulă." Dacă lucrul respectiv îți violează conștiința... atunci nu-l fă. Nu te antrena în a-ți ignora conștiința. Pavel spune: ,,Eu nu fac niciodată un lucru împotriva conștiinței mele. Nu doresc să îmi pârlesc conștiința pentru ca să devină insensibilă." Dacă cineva vrea să țină sabatul, șezând toată ziua pe canapea, nu-l bate la cap. Nu-l mustra pentru acest lucru. Nu-l forța.

Nu voi uita niciodată cea mai clasică ilustrație pe care mi-a spus-o tata. A participat la mai multe evanghelizări în statul Michigan. Pastorul l-a întrebat: ,,Ce faci mâine?"
Și el a răspuns: ,,Ei bine, mă gândeam ca după ce ne trezim dimineața să mergem la o partidă de golf. Iar după-masa vom face câteva vizite."
Pastorul a spus: ,,Golf? În timpul evanghelizării? Nu ești angajat în lucrarea lui Dumnezeu? Ai venit să joci sau să slujești?" În timp ce vorbea, devenise foarte elocvent.
Tata a spus: ,,Puțin din amândouă." Și a continuat: ,,De fapt, aș vrea să vii. Vom avea părtășie dimineața și astfel ne vom putea cunoaște mai bine."
El a răspuns: ,,Niciodată... niciodată. Am promis că în această săptămână mă voi ruga toată săptămâna cât va fi evanghelizare."
Și tata i-a spus: ,,Nu, cred că ar fi minunat să vii și tu. Va veni și liderul muzical și va fi minunat să vii și tu."
,,Nu, nu aș face așa ceva niciodată. Niciodată!"

Ei bine, luni dimineața erau pe terenul pe golf și ghiciți cine a apărut? Pastorul care s-a opus cu vehemență. Și a spus, așa după cum mi s-a spus și mie: ,,Voi face lucrul acesta, dar sunt convins că nu ar trebui. Dar îl fac din ospitalitate, însă știu că nu e bine."

Acum fiți atenți! Au dat prima lovitură, iar la jumătatea drumului cineva strigă: ,,În fa...." Pastorul s-a uitat în sus, și și-a pierdut doi dinți. Tata a spus că pastorul a căzut lângă un copac spunând: ,,Știam eu... știam eu..." Și știți ceva? Dacă el a crezut că este greșit să meargă luni dimineața la golf în timpul unei săptămâni de evanghelizare, credeți-mă că încredințarea lui a rămas aceeași și după încheierea acelei săptămâni. Deci, prin toate acestea, bietul om a fost împins mai adânc în robie, lipsindu-l mai mult de libertate. Să nu faceți așa... să nu faceți așa. El a interpretat ceea ce i se întâmplase ca judecată a lui Dumnezeu. Și probabil că așa a și fost. Dumnezeu vrea ca nici un om să nu-și violeze conștiința. Așa că nici noi nu vrem să facem lucruri care să îi conducă pe oameni la ignorarea domniei lui Hristos, pe care o percep și prin impulsurile dictate de conștiința lor. Să numim acest principiu, principiul încălcării. Asta înseamnă că încalci suveranitatea lui Hristos în viața ta.

Dacă vrei să faci ceva, trebuie ca lucrul respectiv să se potrivească cu ceea ce crezi că este voia lui Hristos care este Domnul tău. Corect? Nu vreau să încalc această regulă. Dacă violez acest lucru în mintea mea, înseamnă că preiau controlul asupra vieții mele, corect? Și aceasta înseamnă uzurparea domniei lui Hristos. Dar nu vreau să se întâmple asta. Aceasta înseamnă încălcare.

Numărul șapte, care este un principiu de bază: îi va ajuta pe alți creștini, exemplul meu? Îi va ajuta pe ceilalți creștini exemplul meu? Lucrul acesta este atât de important. Noi trebuie să ne guvernăm viețile după sentimentele celorlalți creștini. Vă aduceți aminte de 1Corinteni 8:9? ,,Luați seama ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoștință, că șezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor?" și așa mai departe. Și apoi acesta va fi distrus pentru că ți-a urmat exemplul. El își va viola conștiința, rănind-o. Și astfel ai păcătuit împotriva lui și împotriva lui Hristos. Să nu faci asta.

Pavel spune în capitolul 9 din 1Corinteni: ,,Eu am dreptul să fiu plătit pentru lucrarea mea. Dar aleg să nu primesc nimic, pentru că nu vreau să ofensez pe nimeni" corect? În Romani capitolul 14, de unde am citit mai devreme, pasajul care începe cu versetul 13 tratează același lucru. Nu puneți o piatră de poticnire în calea fratelui vostru sau nu dați ocazia fratelui vostru să cadă. Dacă frații voștri se mâhnesc din pricina mâncării pe care o mâncați, schimbați mâncarea. Asta spune. De la versetul 19, se spune să urmați lucrurile care aduc pace și care zidesc și să nu distrugeți lucrarea lui Dumnezeu în viața fratelui vostru din pricina mâncării voastre. Nu mânca carne, nu bea vin sau nu face nimic altceva care îl face pe fratele tău să se poticnească, să se ofenseze sau să slăbească în credința lui.

Este un lucru atât de important. Ieri seară când am zburat din Charlotte, Carolina de Nord, stewardesa a venit pe culoar și servea micul dejun, cred, și șampanie. Și m-a întrebat: ,,Vreți niște șampanie la micul dejun?" Mie îmi place sucul de portocale. Niciodată nu am băut șampanie, dar știți ce fel de gânduri se strecoară în minte în asemenea ocazii: ,,Mă întreb ce gust are?" Dar desigur am spus: ,,Nu , nu vreau șampanie". Așa că șampania a trecut mai departe și acesta nu a fost decât un lucru mărunt.

Mai târziu m-am ridicat, ca să mă întind puțin, și a venit spre mine un bărbat care stătea cu două scaune în spatele meu. ,,Te cunosc, ești John MacArthur". Am spus: ,,Corect". Apoi a spus: ,,Îmi pare atât de bine să vă cunosc. Studiez ca să intru în lucrare și am casetele dumneavoastră" și a continuat să îmi vorbească despre mărturia lui minunată. Era din Samoa, venise în Statele Unite și dorea să ia toate casetele cu predicile mele cu el în Samoa. Și mi-am adus aminte de lucrul acela mărunt... știți voi. Și mă gândeam că uneori știi când ești privit, alteori nu. Și modelul tău de viață este un exemplu pentru alții. Și este atât de minunat să fii în stare să îți limitezi libertatea și să știi că altcineva poate fi întărit prin tine. De fapt, chiar mi-a spus că m-a urmărit tot timpul zborului, sperând că va găsi o oportunitate să îmi vorbească. Deci, acest lucru a fost un minunat semn de aducere aminte pentru mine legat de faptul că oamenii întotdeauna privesc. Și vizibilitatea mea este cu siguranță mult mai "severă" decât a voastră.

Fără îndoială, trebuie să ne punem, întrebarea: îi va ajuta exemplul meu pe ceilalți creștini? Este acțiunea mea un exemplu pentru ei? E vorba chiar și de lucrurile mici din viață, de disciplina vieții, de faptul că veghezi asupra meniului tău, a greutății tale, sau de disciplina unui anumit timp de studiu, știind că mulți oameni caută un model pe care să-l urmeze. Și lucrurile acestea mărunte ale vieții pot fi atât de importante.

Deci, vreau ca creștinii mai slabi să îmi urmeze exemplul? Să numim acest principiu, principiul exemplului.

Deci ce avem până acum? Principiul prudenței, al edificării. Ce urmează? Al excesului, al eschivării, al încălcării, al exemplului. Să trecem la numărul 8. Îmi place acest exemplu: îi va conduce exemplul meu pe alții la Hristos? Îi va conduce pe alții la Hristos?

,,Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău" (Romani 14:16) avertizează Biblia. Îi va conduce ceea ce fac pe alții la Hristos? Lucrul acesta este foarte important. Vor vedea ei o diferență în viața mea? Va fi ceva unic în viața mea pentru ei? Dați-mi voie să vă dau o ilustrație clasică. Deschideți la 1Corinteni 10, acesta este un lucru foarte practic... 1Corinteni 10. Textul în limba engleză este puțin obscur, dar contextul este minunat. Iată tabloul. Ascultați-mă un minut. Iată tabloul: doi creștini, dintre care unul este un creștin matur - citim versetele 27,28,29 din 1Corinteni 10. Primul creștin este un creștin foarte matur, foarte tare în credința lui, foarte liber. El mănâncă carnea rămasă de la jertfele aduse idolilor. El știe că ceea ce este scris în 1Corinteni 8 este adevărat: un idol nu înseamnă nimic, deci care e diferența?
Știți care era procedura, nu-i așa? Mergeți să vă închinați la idoli, da? Să presupunem că mergeți la un templu mare și aduceți un dar de mâncare. Și puneți darul de mâncare pe altar. Ei bine, voi știți la fel de bine ca și mine, că dumnezeul acela este un dumnezeu mort, un idol mort și că nu va mânca ceea ce i-ați adus ca dar. El doar șade acolo. Așa că după ce sute și sute de oameni aduc mâncarea, preoții o iau și păstrează ceea ce vor să mănânce. Ei nu pot mânca tot, pentru că sunt mai puțini la număr decât cei care au adus mâncarea. Așa că în spatele templului au deschis o măcelărie, în care duc carnea de care nu au nevoie și o vând la prețul cel mai bun din piață, pentru că interesul lor este să o vândă repede. Așa că dacă doreai să cumperi carne ieftină, mergeai la măcelăria templului. Normal. Și soțiile voastre și a mea ar cumpăra de acolo.

Acuma, problema este următoarea: până acum am vorbit de un creștin matur, care spune că un idol nu înseamnă nimic. ,,Care este diferența? Sunt ispravnicul banilor mei, așa că voi cumpăra de acolo. E bine și sănătos, ba mai bine decât acolo nu se poate. Și nu mă interesează că bucata aceea de carne a fost odată jertfită unui idol mort." Dar creștinul acesta matur, ia masa cu un creștin nou convertit, abia ieșit din aceeași idolatrie. Și în mintea lui sunt încă prezente lucruri legate de idolatria păgână, de închinarea idolatră, orgiile, prostituția din templu, întreaga scenă imorală de o urâțenie cruntă. Și dacă i s-ar spune că ceea ce va mânca este carne care a fost închinată idolilor, l-ar șoca. Nu ar putea să o mănânce, pentru că este un frate mai slab care nu înțelege libertatea pe care o are, pentru că tocmai a ieșit din mediul acela.

Deci cei doi, unul tare și celălalt slab, au un prieten comun necredincios pe care doresc să-l câștige pentru Domnul. Prietenul cel necredincios îi invită pe cei doi la cină. Aceasta este idea din versetul 27: ,,Dacă vă poftește un necredincios la o masă, și voiți să vă duceți, să mâncați din tot ce vă pune înainte...?" Cum adică? Nu spuneți: ,,Domnule, domnule, de unde ai cumpărat asta?" Mănâncă, nu pune întrebări de dragul conștiinței tale. ,,Dar dacă va spune cineva: ,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor?' " Dacă de exemplu vine gazda și spune: ,,Cum vă place friptura asta așa frumos rumenită? Am cumpărat-o de la măcelăria templului... ce afacere bună." Și creștinul cel slab spune: ,,Oooo!".
Gazda se întoarce în bucătărie pentru a aduce restul meniului. Care va fi conversația dintre cei doi creștini? Creștinul matur se află în dilemă. Cel slab îi spune: ,,Nu pot mânca... Nu pot mânca." Cel matur spune: ,,Dacă nu mănânci, prietenul nostru se va ofensa, și noi încercăm să-l evanghelizăm." Dar dacă vor continua să mănânce și nu îl ofensează pe cel pe care vor să-l evanghelizeze, atunci va fi ofensat fratele lui, pentru că se va poticni. Deci dilema este: pe cine să ofensezi, pe fratele tău sau pe cel necreștin? Aceasta este întrebarea. Dar ce spune Biblia? ,,Dar dacă vă spune cineva: ,Lucrul acesta a fost jertfit idolilor', să nu mâncați din pricina celui ce v-a înștiințat și din pricina cugetului..." fratelui mai slab. Și continuă explicația în versetul 20.

Dar stai puțin... vrei să spui că dacă încercăm să evanghelizăm un creștin mai bine îl ofensăm pe el decât pe fratele nostru? Da... nu este evident lucrul acesta? Dacă l-ai ofensat pe fratele tău, necreștinul ar spune: ,,E mai bine să nu fii creștin, pentru că se ofensează unul pe altul, dar nu pe mine. Mai bine rămân cum sunt." Ați prin ideea?

Dacă îl ofensezi pe cel necreștin îi spui: ,,Știi, carnea asta închinată idolilor l-ar ofensa pe fratele meu și nici eu nu pot mânca de dragul lui". Iar necreștinul va spune: ,,Iată aici o dragoste frățească pe care vreau să o experimentez și eu". Și atracția dragostei voastre poate fi cea mai mare mărturie pe care o poți da în timpul evanghelizării unui necreștin.

Deci îmi pun întrebarea - și aceasta a fost doar o ilustrație - va conduce lucrul acesta pe cineva la Hristos? În timp ce îmi restricționez libertatea, o fac gândindu-mă că poate voi câștiga pe cineva pentru Hristos, arătându-i un alt fel de viață, ceva ce nu poate vedea în lume, puritate, sinceritate, dragoste și integritate? În Romani 14 ni se spune că trebuie să trăim vieți plăcute oamenilor. Și acesta este principiul evanghelizării. Dacă eu fac lucrul acesta, îmi crește oportunitatea de a evangheliza?

Numărul nouă... iată o altă întrebare pe care trebuie să v-o puneți: este lucrul acesta în conformitate cu asemănarea mea cu Hristos? Sau formulată altfel: ar face Hristos acest lucru? Este greu, nu-i așa? Am folosit principiul acesta de când eram copil. Ar face Isus asta? Ar spune Isus așa? Cea mai mare parte a vieții noastre spunem: ,,Știu că Isus nu ar fi spus ce am spus eu, sau Isus nu ar fi făcut ce am făcut eu". Trebuie să îmi pun această întrebarea înainte, nu după și să previn lucrurile care altfel nu ar putea fi prevenite. Este simplu: ar face Isus lucrul acesta? Lucrul acesta vă va ajuta în multe decizii. Ar face Isus asta? Ar spune Isus asta? Să numim acest principiu, principiul imitării. Noi vrem să-L imităm pe Hristos. 1Ioan 2:6 spune: ,,Cine zice că rămâne În El, trebuie să trăiască și El cum a trăit Isus." Dacă spui că aparții lui Hristos, trebuie să trăiești cum a trăit Hristos.
Deci, îmi pun întrebarea: ar face Hristos asta? Este acest lucru în conformitate cu El? Cu asemănarea cu Hristos? Această întrebare este foarte provocatoare. Ar face Isus lucrul acesta? Este principiul imitării.

Numărul zece, ultimul, este foarte simplu: Îl va glorifica pe Dumnezeu? Îl va glorifica pe Dumnezeu? Și știți la fel de bine ca și mine, că aceste lucruri se suprapun. Puneți-vă întrebarea: Îl glorifică pe Dumnezeu? Și referința este 1Corinteni 10:31: ,,Deci fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu". Acesta este un principiu care le cuprinde pe toate celelalte, deci să-l numim principiul înălțării.

Am cântat laudă Domnului toată seara, așa că trebuie să merg dincolo de asta și să spun: Îl slăvesc pe Domnul prin viața mea? Îl va înălța pe Dumnezeu? Va fi înălțat Numele Lui cel sfânt? Îl va onora? Va înfrumuseța decizia mea doctrina despre Dumnezeu în viața mea? Va fi El glorificat, onorat și lăudat ca rezultat al deciziei mele? Acesta este principiul înălțării.

Sunteți pregătiți pentru o recapitulare? Ați observat un lucru? Că nu ați fi putut pierde vreunul, pentru că toate încep cu litera E (în lb. engleză). Acum ascultați: eu numesc aceste principii, principii care ușurează (în limba engleză ,,ease") luarea deciziilor. Aceste principii fac deciziile grele să fie mai ușoare.

Ideea este că putem face ca deciziile grele să fie ușoare dacă folosim aceste principii. Va fi profitabilă din punct de vedere spiritual pentru mine? Mă va zidi? Îmi va încetini alergarea? Mă atrage în robie? Îmi va acoperi păcatul? Va înlocui domnia lui Hristos în viața mea? Va lăsa un exemplu pentru alții? Îi va conduce pe alții la Hristos? Mă va asemăna cu Hristos? Și care este ultima? Îl va glorifica pe Dumnezeu? Vă ajută aceste lucruri? Să ne aplecăm împreună la rugăciune.

Tată, Îți mulțumim pentru principiile care guvernează comportamentul nostru. Și nu numai că ni le-ai dat, dar ne-ai dat și Duhul Sfânt pentru a activa aceste principii, ca să facem lucrurile care Îți plac Ție. Doamne, ajută-ne să avem înțelepciunea pentru a lua deciziile corecte și să avem siguranța că ele se bazează pe aceste principii. Lasă-ne să experimentăm aplicarea acestor adevăruri în viața noastră. Și Îți mulțumim pentru tot ceea ce însemni pentru noi, pentru ceea ce ne-ai dat prin Cuvântul Tău și prin Duhul Tău, de dragul lui Hristos...Amin.

Bandă înregistrată #GC 80-24 "Making the Hard Decisions Easy"
Copyright 1997 după John F. MacArthur, Jr.
Folosită cu permisiune.
Traducerea: Claudia Grigori , octombrie 2000
cb_betel@sibnet.ro


Umblarea Creștinului | 1