Înapoi
Acasă
Biblia

Uneltirile Diavolului

"Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu ca să puteți ținea piept împotriva uneltirilor diavolului...pe deasupra tuturor acestora luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău."
(Efeseni. 6:11,16)

"Uneltirile diavolului" și "Săgețile arzătoare ale celui rău", amândouă acoperind un vast plan de activități, sunt fără dubiu componente ale atacului lui Satan asupra minților și emoțiilor noastre. Aceste atacuri au ca rezultat sentimente cum sunt: condamnarea, îndoiala, teama, gândurile rele și depresia. Nu pot afirma că înțeleg cum Satan sau demonii pot avea acces la mințile și emoțiile noastre, dar faptul că ei pot este clar demonstrat atât de Scripturi cât și de mărturia multora dintre slujitorii lui Dumnezeu de-a lungul întregii istorii a bisericii. Să luăm de exemplu ce este consemnat în 1Cronici 21:1. "Satana s-a sculat împotriva lui Israel și l-a ațâțat pe David să facă numărătoarea lui Israel". Când David a fost dintr-o dată îndemnat să numere poporul, mă îndoiesc că realiza faptul că era influențat de Satan, totuși, asta este exact ceea ce s-a întâmplat.
Mergând în Noul Testament, găsim o secvență asemănătoare consemnată în Matei 16:13-23, avându-l ca protagonist pe apostolul Petru. Aici Isus îi întreabă pe ucenici 8 "cine ziceți că sunt?" Simon Petru I-a răspuns "Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu!"
Apoi când Isus a continuat spunându-le despre respingerea Sa de către conducătorii din Ierusalim și execuția Sa care avea să vină, Petru, bine intenționat, dar greșit inspirat, L-a luat pe Isus deoparte și L-a mustrat spunându-I "Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!"
Răspunsul pe care i-l dă Isus lui Petru ilustrează ceea ce vreau să arăt. Isus S-a întors și I-a spus lui Petru "Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri ale oamenilor." Mintea lui Petru era influențată de Satan; gândurile lui erau în acel moment satanic inspirate. Răspunsul lui Petru și mustrarea pe care Isus i-o face sunt cu atât mai demne de luat în seamă cu cât mărturisirea anterioară acestuia a fost de inspirație divină.
Poate cel mai tragic exemplu despre atacurile lui Satan asupra minții și emoțiilor este în Ioan 13:2 unde citim că 1048 "... diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul (...) gândul să-L vândă ..."
În fiecare dintre aceste cazuri vedem abilitatea dușmanului de a influența felul în care gândim și simțim. Acum, că am stabilit acest fapt, ar fi de dorit să aruncăm o privire mai de aproape la câteva dintre "uneltirile diavolului" pentru a deveni conștienți de ele și a evita să le cădem victimă.

Condamnarea

O tactică obișnuită a diavolului este să te facă să te simți exclus de la dragostea și iertarea lui Dumnezeu. Aceasta survine mai ales în urma unui eșec de-al tău. Poate că ai făcut ceva ce știai că nu trebuie să faci, sau poate nu ai făcut ceva ce știai că trebuie făcut. Acela este momentul în care condamnarea atacă. De aceea este important să distingem între convingere și condamnare. Convingerea este o lucrare justificată a Duhului Sfânt prin care ne face să simțim vina păcatului nostru și ne conduce la cruce pentru a primi iertarea. Condamnarea, pe de altă parte, produce vinovăție și lasă victima cu sentimentul că este fără speranță.
Diavolul începe să-ți sugereze că Dumnezeu a terminat-o cu tine; el îđei spune "ai mers prea departe de data aceasta". Îți sugerează că nu mai ai acces la iertare. Poți chiar avea un sentiment copleșitor că Dumnezeu te-a abandonat și nu te mai iubește. Toate acestea sunt tipicele "săgeți arzătoare ale celui rău". Aceste săgeți arzătoare ale dușmanului pot fi oprite doar ridicând scutul credinței, al credinței în Cuvântul lui Dumnezeu. Puterea condamnării este ascunsă în abilitatea lui Satan de a ne face să credem că Dumnezeu este cel care ne condamnă. Pentru că dacă Dumnezeu este împotriva noastră, cine ar putea fi cu noi? Acesta este, însă, exact opusul adevărului! În Romani 8:1 Pavel spune: "Acum dar, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Cristos Isus..." Apoi, în versetul 31 "...Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?" În versetele 33-34 el întreabă "cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este acela care îi socotește neprihăniți! Cine-i va osândi? Cristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!" Acele gânduri acuzatoare, acele sentimente de condamnare vin de la "pârâșul fraților". Doar prin încredere deplină în sângele Mielului putem birui condamnarea satanică.
Dacă ai păcătuit, nu-l lăsa pe diavol să te îndepărteze de Dumnezeu prin condamnare. Mărturisește-ți, în schimb, păcatul și adu-ți aminte că "El este credincios și drept să vă ierte păcatele și să vă curețe de orice nelegiuire." (1Ioan1:9)

Îndoiala

O altă săgeată a diavolului este aceea de a planta îndoiala în mințile noastre. Satan va încerca să te facă să te îndoiești de orice, începând cu existența lui Dumnezeu și sfârșind cu mântuirea ta. Este în special preocupat să arunce îndoiala asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Un lucru foarte important de ținut minte este acela că există o mare diferență între ispita îndoielii și păcatul necredinței. Este posibil să fii cuprins de îndoială și, totuși, să fii nevinovat în ce privește necredința. Marele predicator englez Charles Spurgeon era foarte familiarizat cu acest tip de ispită. El spunea: "Ispita cea mai ciudată a fost pentru mine o necredință constantă. Știu că ceea ce a promis Dumnezeu este adevărat. Totuși, această ispită mă asaltează neîncetat îndoiește-te de El; nu te încrede în El; etc." Spurgeon a rezistat, bineînțeles, acestei ispite, dar declarația lui arată că în el a fost o luptă constantă în acest domeniu.
Deci, încă odată, îți amintesc că nu este păcat să fi asaltat de ispita îndoielii. Aceasta devine păcat doar când o lăsăm să ne controleze. Satan a ispitit-o pe Eva să pună la îndoială cuvântul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ea nu a păcătuit decât în momentul în care a acționat supusă ispitei. Doar pentru că ești tentat să te îndoiești, nu înseamnă că ai păcătuit.
Pe când eram un creștin tânăr, am auzit că anumiți teologi au pus la îndoială validitatea unor cărți ale Bibliei. În acel moment, Satan nu a pregetat să planteze îndoială în mintea mea în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu. Gândul meu a fost acesta: "Oamenii aceștia sunt teologi și au studiat Biblia ani la rând. Ei cunosc ebraica și greaca. Eu nu știu nimic. Cum aș putea să gândesc că eu am dreptate și ei se înșeală." Nu sună familiar lucrul acesta? Sau poate că ai experimentat așa ceva: Citești Biblia și, brusc, mintea ta este invadată de întrebări cum ar fi: "Ești sigur că Isus Cristos ar fi existat, măcar? Este posibil ca acele miracole chiar să fi avut loc? Cum poate cineva să învie? Cum rămâne cu celelalte religii? Nu este puțin arogant să gândești că Isus este singura cale spre Dumnezeu?" și lista poate să continue mult și bine.
Acestea sunt ideile pe care Satan vrea să ți le sugereze. Întotdeauna el va încerca să submineze Cuvântul lui Dumnezeu. A făcut același lucru cu Eva, în grădină, "Oare a spus Dumnezeu?" (Geneza 3:1). A încercat să-l facă și cu Isus, în pustie, "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu..." (Luca 4:3). Poți fi sigur că va încerca să-l facă și cu tine. Cuvântul lui Dumnezeu este în același timp și busola și cârma care ne conduce prin această furtunoasă viață creștină. Dacă diavolul reușește să ne facă să ne îndoim de cel mai mărunt lucru, ne poate scoate de pe direcție. Iar dacă reușește să ne facă să punem la îndoială lucruri mai mari, o putem sfârși naufragiați. Acesta este, bineînțeles, scopul lui. Nu ceda în fața îndoielii. Recunoaște-o ca pe una dintre tacticile diavolului și stai tare în Cuvântul lui Dumnezeu.
O ultimă remarcă: nu confunda întrebările oneste cu îndoiala. Compară răspunsul lui Zaharia la vestea adusă de îngerul Gabriel cu răspunsul Mariei (Luca 1:18; Luca 1:34). Amândoi par să pună aceeași întrebare "Cum se va întâmpla lucrul acesta?" Nu întrebarea "cum" ci, mai degrabă atitudinea cu care a fost pusă a făcut diferența. Zaharia a întrebat în necredință, ca și cum ar fi spus: "Glumești. Nicidecum să se poată așa ceva!" Maria, pe de altă parte, a întrebat în ce fel va împlini Dumnezeu acel lucru. Această atitudine este evidențiată de ceea ce îi spune în final lui Gabriel: "Iată roaba Domnului, facă-mi-se după cuvintele tale." Maria nu punea la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu, ci se supunea planului său.
Este în regulă să pui întrebări. Punând întrebări este modul în care noi învățăm. Prin întrebări sincere poți să transformi ispita îndoielii în prilejuri de a crește în cunoașterea Domnului, a Cuvântului Lui și ale Căilor Sale. La capătul fiecărei întrebări sincere vei descoperi că Dumnezeu este adevărat chiar după cum Pavel a concluzionat în Romani 3:4 "Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii mincinoși."

Teama

O altă săgeată a diavolului este aceea să folosească tactica înfricoșării. El îi amenință pe cei ce se încred în Domnul și se supun Lui, cu consecințe rele. Când George Whitefield, un revigorator (al creștinismului) secolului al 18-lea, l-a chemat pe prietenul său, John Wesley, să continue lucrarea lui de a predica în aer liber, John a fost cuprins de impresia că, dacă ar fi făcut-o, ar fi murit. Căutând călăuzire divină, prin deschiderea la întâmplare a Bibliei, în patru ocazii diferite, Scriptura părea să-i confirme temerea sa de moarte. Teama lui s-a dovedit să fie nimic altceva decât încercarea diavolului de a-l împiedica să pornească în lucrarea la care Dumnezeu îl chemase. De fapt, acceptarea de a da curs acelei invitații a fost modul în care John Wesley a debutat în lucrarea sa evanghelistică, slujire care a durat mai bine de cincizeci de ani și a avut ca roadă convertirea a zeci de mii de oameni și formarea Bisericii Metodiste.
Un al doilea exemplu privind această tactică de înfricoșare îl vedem în povestea unui rabin, care prin anumite circumstanțe a ajuns să creadă că Isus este Mesia Israelului. Când L-a primit pe Cristos, și-a dat seama că trebuie să aleagă o zi în care să facă publică mărturia credinței lui, botezându-se. Povestea întâmplărilor derulate în ziua botezului său ilustrează amplu încercările diavolului de a zădărnici lucrarea lui Dumnezeu în noi, prin această tactică de înfricoșare. El spunea:
"Dimineața devreme, cam pe la revărsatul zorilor, m-am trezit scuturat de un fior și părea că cineva îmi vorbește, spunând: 'Ce-o să faci astăzi?' Am sărit din pat, plimbându-mă în sus și în jos prin cameră, ca cineva cuprins de o febră mare, aproape fără să știu ce fac. Așteptasem cu nerăbdare să fiu botezat, gândindu-mă cu bucurie că este un prilej de a-L mărturisi public pe Isus Cristos, Domnul nostru. Acum, însă, o schimbare bruscă se producea în mintea mea. Vocea care îmi vorbea era cea a marelui dușman al omenirii. Era, bineînțeles, atât de înșelătoare, încât nu mi-am dat, pe moment, seama că era Satan.
Multe întrebări mi-au trecut atunci rapid prin minte, lăsându-mă perplex în așa măsură, încât m-am simțit bolnav, atât fizic cât și mental. Întrebările sunau cam așa: 'o să fii botezat, nu-i așa? Oare nu știi că, îndată ce o să faci acest pas, o vei termina cu nevasta ta, pe care o iubești atât de mult? Niciodată nu o să mai poată trăi alături de tine. Îți dai seama că cei patru copii ai tăi, la care ții atât de mult, nu te vor mai numi tată și nu vor mai vrea să te vadă vreodată? Frații tăi, surorile tale și toate celelalte rude ale tale te vor considera mort și inimile lor vor fi frânte pentru totdeauna. Cum poți fi așa de crud cu cei de-un sânge cu tine? Propria ta familie te va disprețui și urî mai mult ca niciodată. O să te rupi de toți ai tăi. Nu vei mai avea prieteni pe lumea asta. Vei fi lăsat singur să naufragiezi ca o bucată de lemn purtată de valurile oceanului. Ce se va alege de numele tău, de reputația ta și de poziția ta?' Aceste gânduri, puse în mine sub forma celor mai audibile întrebări de către Satan, pe care, pentru prima dată l-am întâlnit ca și dușman personal, m-au derutat și aproape că mi-au dezechilibrat gândirea. Nu puteam să dorm și nici să mănânc. Prietenul meu, care a fost alături de mine, observând acestea, a încercat tot ce i-a stat în putință să mă întărească și să mă încurajeze, fără succes, însă. Am îngenunchiat înaintea lui Dumnezeu în rugăciune, dar înșelăciunea satanică a rămas la fel de puternică."

El își continuă povestirea descriind ce s-a întâmplat în cele din urmă. Simțindu-se bolnav atât mental cât și fizic, el a pornit să-l anunțe pe pastor că nu este în condiția să fie botezat. Cam la aceeași vreme, un alt pastor, împreună cu întreaga sa congregație, s-a simțit îndemnat să se roage pentru acest om, știind că va fi botezat în acea zi. Cum au început să se roage, brusc opresiunea a încetat și, în loc să anuleze botezul, el a fost botezat, făcând publică confesiunea sa despre Cristos, așa cum dorise.
Acest om a devenit o mărturie puternică pentru Domnul, înființând organizația cunoscută sub numele de Comisia Americană de Misiune pentru Evrei. El i-a condus pe mulți dintre conaționalii săi la credință, în Mesia Isus.
Ai observat cum l-a amenințat diavolul cu consecințe rele dacă Îl ascultă pe Domnul (se supune Lui)? Cu toate acestea, a rămas doar o amenințare neputincioasă, exact ca și în cazul lui John Wesley. Satan te va amenința întocmai cum Saul l-a amenințat pe David, sau cum Tobia și Sanbalat l-au amenințat pe Neemia. Asta este, însă, tot ceea ce poate el face pentru că "Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume" (1Ioan 4:4) și "dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?" (Romani 8:31). Nu-l lăsa pe dușman să te țină în afara voii lui Dumnezeu prin această tactică de înfricoșare. Amintește-ți că "Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință." (2 Timotei 1:7) Tatăl nostru ceresc are în gând binele nostru etern. Strigă, deci, după El fără nici o teamă. Privește ceea ce va face. Tatăl știe cel mai bine ce este de făcut.

Imaginație și gânduri rele

Un al treilea efect al "uneltirilor diavolului" sunt gândurile rele. Te-ai aflat vreodată adâncit în rugăciune și, dintr-o dată, să fii cuprins de gânduri blasfemice? Ți s-a întâmplat vreodată, în timp ce te închinai, să-ți fulgere prin minte imagini pornografice? Ai trecut vreodată prin perioade în care mintea ta să fie obsedată de gânduri deplorabile, gânduri care să te apese și să te dezguste, gânduri de care să tânjești să scapi; gânduri de imoralitate sexuală, de crimă, sau de sinucidere? Dacă da, atunci nu ești singurul.
Știi la ce se referea apostolul Pavel când vorbea despre "săgețile arzătoare" ale celui rău. O întrebare importantă, în acest punct este: Cum pot face diferența între săgețile arzătoare ale celui rău și păcatul gândirii rele? Gândirea rea își are izvorul în interiorul omului, după cum a spus Isus: "Căci din inimă ies gândurile rele..." (Matei 15:19). Stă în puterea ta să o controlezi și conține ceva care îți dă o anumită plăcere. Pe de altă parte, săgețile arzătoare vin dinafară și este, într-o oarecare măsură, peste puterile tale de a le controla. De asemenea, ele te agresează. Nu numai că nu vrei să gândești asemenea lucruri, dar mai mult, le respingi în mod conștient.
O întâmplare din viața lui Charles Spurgeon este o bună ilustrație a acestui fapt. După o perioadă prelungită în care a fost asaltat de gânduri blasfemice și ajungând aproape de disperare, el ajunse să-și pună la îndoială chiar și mântuirea (căci, la urma urmei, cum ar putea un creștin adevărat să gândească asemenea lucruri?). Într-un final, el s-a confesat bunicului său, care, la rândul lui, era un slujitor al evangheliei.
Acesta i-a pus o întrebare simplă: "Găsești plăcere în acele gânduri?" Tânărul Spurgeon a răspuns: "Nu, le urăsc!" Bunicul său i-a replicat: "Atunci să nu ai nimic de-a face cu ele. Nu le însuși pentru că ele nu sunt ale tale, ci ale diavolului."
Diavolul este subtil; el plantează un gând în mintea ta și vrea să te facă să crezi că este gândul tău. Nu-l însuși, însă, ci realizează cine este în spatele lui. Poți chiar să întorci arma dușmanului împotriva lui, folosind aceste ocazii ca și oportunități pentru rugăciune și închinare. Poți fi ca Benania care "a smuls sulița din mâna Egipteanului și l-a omorât cu ea." (2Samuel 23:21)

Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, și orice laudă, aceea să vă însuflețească.
(Filipeni 4:8)

Așa cum natura umple orice vid, la fel și mintea noastră nu poate să rămână mult timp goală. Gândurile bune nu lasă loc gândurilor rele.

Depresia

Depresia este, poate, cea mai devastatoare dintre "uneltirile diavolului", în măsura în care diavolul le adună pe toate celelalte despre care am vorbit până acum (condamnare, îndoială, teamă, gânduri și imaginație rea) le învelește în disperare și te umple de un sentiment copleșitor că ești fără speranță.
Mulți dintre oamenii lui Dumnezeu, de-a lungul secolelor, au experimentat la prima mână depresia. Poate vei fi surprins să auzi că atât Psalmistul cât și apostolul Pavel au trecut prin depresii. Ascultă ce spun ei:

"În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nici o mângâiere. Mi-aduc aminte de Dumnezeu, și gem; mă gândesc adânc în mine, și mi se mâhnește duhul. - Tu îmi ții pleoapele deschise; și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi."
(Psalmul 77:2-4)

"... am fost apăsați peste măsură de mult, mai pe sus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață."
(2Corinteni 1:8)

Avem, de asemenea, multe alte exemple, din istoria bisericii, de oameni care au suferit din cauza depresiei. William Cowper, marele poet și autor de imnuri englez, s-a luptat întreaga viață cu crize maniaco-depresive.
Charles Spurgeon spunea: "Dintre oameni, eu sunt, probabil, ținta celor mai adânci depresii în anumite perioade... Depresii atât de înfricoșătoare încât sper ca niciunul dintre voi să nu atingă vreodată asemenea extreme ale nenorocirii, ca cele prin care trec eu."
Vedem, deci, că oamenii lui Dumnezeu nu sunt scutiți de depresie. Toți suferim depresii din când în când, unii mai sever și mai frecvent decât alții. Întrebarea este cum să o scoatem la capăt cu ele?
În primul rând trebuie să aflăm ce anume o cauzează. Există patru tipuri elementare de depresie. Sunt depresiile de natură organică (o disfuncție a organismului, ex. - dezechilibre chimice sau hormonale). Sunt, apoi, depresiile de natură circumstanțială: problemele vieții te doboară.. Unele depresii sunt direct legate de păcat. Și, în fine, depresiile care sunt rezultat direct al activității satanice. Să afli prin ce tip de depresie trece o persoană nu este întotdeauna ușor; cu toate acestea, Dumnezeu a promis înțelepciune celor care I-o cer (Iacov 1:5). Odată ce am stabilit cauza, putem să aplicăm tratamentul. Dacă este o cauză organică, tratamentul va fi în primul rând medical. Dacă este circumstanțială, tratamentul va consta în a dobândi o perspectivă biblică asupra problemelor tale și a te încrede în Dumnezeu. Dacă păcatul este cauza, atunci este necesară pocăința. Iar dacă este de natură satanică, armele spirituale: Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea sunt singurele care vor avea efect.
Pe vremea când nu existau antidepresive, Wiliam Cowper a fost scos prin rugăciune, de către bunul său prieten și pastor, John Newton, dintr-o depresie adâncă și întunecată, care l-a adus în pragul sinuciderii. Cu toate că tratamentul medical poate fi benefic, nu ar trebui să înlocuiască Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea. După părerea mea, indiferent de natura depresiei, Satan are un oarecare amestec. De aceea cred că, oricare ar fi sursa depresiei, aceasta ar trebui tratată prin consiliere biblică și rugăciune intensă.
Dacă ești cuprins de depresie amintește-ți că "... și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi. .... Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda." (1 Petru 5:9 și 1 Corinteni 10:13) Nu crede minciuna diavolului că nu mai este speranță și că ai putea foarte bine să pui capăt la tot chiar acum. Privește spre Domnul! Cheamă-I numele! Stai în Cuvântul Lui! Roagă-te și cere-le și altora să o facă pentru tine. Caută consiliere divină la pastorul tău sau la un prieten matur în Cristos. În fine, ține minte că "Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satana sub picioarele voastre." (Romani 16:20)
Vom trece acum să studiem un ultim aspect al războiului pe care diavolul îl duce împotriva noastră: Ispita.

Ispita

"Fiți treji, și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi."
(1Petru 5:8-9)

Cea mai notorie activitate a lui Satan este aceea de a ispiti omenirea. Ispita este îndemnul de a face rău și este o experiență comună tuturor oamenilor, creștini sau necreștini. Totuși, Satan face un efort în plus pentru ca să-i ispitească pe creștini. El știe că, dacă poate să doboare un creștin, într-o oarecare măsură, poate discredita biserica și să blameze numele Domnului. Așa cum păcatul lui David cu Batșeba le-a dat "o mare ocazie dușmanilor Domnului să blameze", la fel este și cu alți creștini care păcătuiesc. Acesta este unul dintre motivele lui Satan în ispitirea credincioșilor. Un alt motiv pentru care el te ispitește este pur și simplu pentru că te urăște și vrea să te distrugă. El știe că "... păcatul odată făptuit, aduce moartea." (Iacov 1:15)
Când Petru spunea despre Satan că este "un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită" (1Petru 5:8), fără îndoială că se gândea la lucrarea lui de a-l ispiti pe om. Știind că ținta ispititorului este moartea și distrugerea, nu putem să ne permitem să tratăm ispita cu ușurință. Dimpotrivă, trebuie să fim treji și vigilenți, când avem de-a face cu inamicul nostru, diavolul.

Recunoscând ispita

Primul lucru pe care trebuie să îl facem, în ceea ce privește ispita, este să învățăm să o recunoaștem atunci când ne dă târcoale.
Unul dintre atributele lui Satan este subtilitatea. El se deghizează atât de bine, încât, destul de des, cel ispitit nu are habar de ceea ce se întâmplă de fapt. Ca și pescarul încercat, care știe ce momeală să folosească, Satan îți cunoaște slăbiciunile și te va ispiti ca atare. El poate să apară ca un înger de lumină, ca o domnișoară în pericol, ca soluția la problemele tale financiare, sau ca soluția la proasta imagine pe care o ai despre tine. Și lista continuă și continuă... Pavel se referea tocmai la această însușire a lui Satan, când le scria corintenilor spunând: "Dar mă tem ca, după cum șarpele a amăgit pe Eva cu șiretlicul lui, tot așa și gândurile voastre să nu se strice de la curăția și credincioșia care este față de Hristos." (2 Corinteni 11:3)
Deși ispita este dificil de recunoscut, poți fi sigur că ești ispitit atunci când ești pus în fața unor situații care te conduc la compromis, te fac să te înșeli singur, sau să calci Cuvântul lui Dumnezeu.

Evitând ispita

Un alt aspect important în confruntarea cu ispita este să te străduiești din răsputeri să o eviți. Vei reuși lucrul acesta, în primul rând, rugându-te. Isus a spus "vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispită." (Matei 26:41) În al doilea rând, poți evita ispita privind realist la tine. Aceasta înseamnă să recunoști care-ți sunt slăbiciunile și să te ferești de acele lucruri care pot fi o problemă pentru tine. Dacă ai avut probleme cu sexul, atunci trebuie să faci tot ce-ți stă în putință să eviți orice situație care te-ar putea face să cazi. Poate însemna să te ferești de o anumită persoană, sau grup de persoane, poate însemna să eviți unele forme de distracție (cinematograf, televiziune, în special cea prin cablu, sau să te ferești de standurile cu reviste din magazine). Dacă ai avut probleme cu alcoolul, sau cu drogurile, atunci trebuie să eviți oameni, locuri, sau situații care te-ar putea duce în ispită. Același principiu se aplică, de fapt, oricărui fel de slăbiciune. Dacă, în ciuda acestor precauții, ajungi cumva în fața ispitei, la fel ca și în cazul lui Iosif cu soția lui Potifar, atunci singura scăpare este să fugi, așa cum a făcut-o și el. Cunoscându-ți punctele vulnerabile, ai făcut un pas spre victoria asupra ispitei. Amintește-ți, "...dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă." (1Corinteni 10:12) Nu intra singur în situații în care poți fi ispitit, ci, mai degrabă, "... fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea... Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața vecinică la care ai fost chemat..." (1Timotei 6:11-12)


1 | urmatoărea pagină | Umblarea Creștinului